Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 3958 din 24.04.2013


Valabilitatea semnăturii electronice a agentului constatator. Sentinţa Civilă nr. 3958, Judecătoria Arad

Prin plângerea înregistrată la această instanţă .... petenta SC IA SRL, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, prin CESTRIN, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. 0443603/14.11.2012.

În motivarea plângerii, petenta arată că, la data de 02.11.2012, vehiculul său cu nr. .... nu a circulat pe DN 6 în zona localităţii G.V., acesta aflându-se în municipiul A, în atelierul societăţii, pentru reparaţii, fapt ce rezultă din înregistrările GPS. Toate vehiculele deţinute de societate, inclusiv cel menţionat în procesul-verbal de contravenţie, sunt echipate cu GPS pentru ca firma să aibă posibilitatea de a verifica poziţia acestora. Astfel, întrucât autovehiculul în discuţie se afla în service, iar nu pe drumurile publice, nu avea nevoie de rovinietă.

De asemenea, petenta mai arată că procesul-verbal s-a încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale, întrucât nu conţine semnătura olografă a agentului constatator, lipsa semnăturii ducând la anularea actului conform art. 17 din OG 2/2001.

În drept, invocă dispoziţiile OG 2/2001.

Intimata nu s-a înfăţişat la judecată şi nici nu a depus întâmpinare.

În probaţiune, s-au administrat înscrisuri, respectiv procesul-verbal de contravenţie, înregistrări GPS Easy Track, certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a vehiculului, certificatul calificat al agentului constatator, alte înscrisuri, planşe foto, precum şi proba testimonială.

Analizând actele şi lucrările aflate la dosar, instanţa reţine în fapt că, prin procesul-verbal de contravenţie contestat, petenta a fost sancţionată cu amendă în sumă de 2.750 lei, pentru contravenţia prevăzută de art. 8 alin. 1 şi 2 din OG 15/2002, întrucât în data de 02.11.2012 autovehiculul său, categoria E, a circulat pe DN 6, GV, fără a deţine rovinietă valabilă.

Examinând legalitatea actului sancţionator, potrivit art. 34 din OG 2/2001, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din acelaşi act normativ coroborat cu art. 9 din OG 15/2002, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Constatarea faptei s-a făcut cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat amplasat pe reţeaua de drumuri, iar procesul-verbal de contravenţie s-a încheiat în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia în baza de date a MAI - DRPCÎV.

Cât priveşte critica care vizează lipsa semnăturii agentului constatator, într-adevăr, dispoziţiile art. 17 din OG 2/2001 sancţionează lipsa (inexistenţa) semnăturii agentului, fără însă a distinge cu privire la tipul semnăturii (olografă sau electronică), iar cum în cauză actul este generat şi semnat în format electronic de către un agent care deţine certificat calificat în acest sens, este evident că semnătura există, aceasta fiind în format electronic şi nu olograf, neputându-se pune problema nulităţii procesului-verbal pentru lipsa semnăturii (f.36).

De asemenea, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, câtă vreme petenta nu a făcut dovada deţinerii rovinietei valabile la momentul controlului în trafic, în condiţiile art. 1 alin. 11 lit. b) sau c) din OG 15/2002, respectiv cu rovinieta electronică sau cu documentul care atestă plata tarifului, fapta reţinută în sarcina societăţii constituie contravenţia prevăzută de art. 8 alin. 1, fiind sancţionată cu amendă de la 2.750 lei la 3.000 lei potrivit Anexei 2 la ordonanţă.

În speţă, locaţia vehiculului la data săvârşirii faptei rezultă cu certitudine din planşele foto efectuate de intimată chiar la momentul constatării faptei (...) cu mijlocul tehnic amplasat pe DN6 Km 350+750m ..., în care nr. de înmatriculare al vehiculului este perfect lizibil, astfel că nu se vor avea în vedere înscrisurile de care se prevalează petenta pentru a dovedi că la acel moment vehiculul său se afla în propriul service din A, înscrisuri pe care instanţa le apreciază ca fiind întocmite ulterior, pro causa, după cum nu va avea în vedere nici depoziţia martorului care, din poziţia de angajat al societăţii, prezintă un grad sporit de subiectivism, nefiind aptă să servească aflării adevărului.

Ca urmare, constatând că fapta corespunde realităţii şi constituie contravenţie potrivit textelor legale menţionate şi că sancţiunea a fost corect individualizată, amenda fiind aplicată la minimul prevăzut de lege, instanţa  respinge plângerea formulată în temeiul art. 34 din OG 2/2001.