Acord de mediere

Titlu Acordul de mediere

Tip speţă Sentinţă penală

Număr speţă 2639

Data speţă  21.10.2013

Domeniul asociat Infracţiuni

Conţinut speţă Acordul de mediere – pe latură penală

 Tip. Sentinţa penala

Nr./Data: 2639 (21.10.2013)

Autor: Judecătoria Arad

Domenii asociate: Infracţiunii

Dosar nr.13721/55/2013, sentinţa penală nr. 2639, definitivă prin nerecurare.

La dosarul cauzei a fost depus un acord de mediere totală doar cu privire la latura penală, încheiat la data de 17.09.2013, între inculpat şi partea vătămată M. L. C., părţile menţionând în mod expres faptul că acest acord priveşte doar latura penală a cauzei, nu reprezintă o împăcare, iar partea vătămată îşi va valorifica pretenţiile civile fie pe calea exercitării acţiunii civile în procesul penal fie separat pe calea unei acţiuni civile.

Văzând acordul de mediere încheiat, precum şi dispoziţiile art. 67-70 din Legea nr. 192/2006, cu modificările şi completările ulterioare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) Cod procedură penală instanţa a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului O. G. V., trimis în judecată pentru săvârşirea  infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, ca urmare a acordului de mediere încheiat, respectiv înţelegere totală în ce priveşte latura penală, intervenit între inculpat şi partea vătămată M. L. C..

În temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 192/2006 cu modificările şi completările ulterioare va lasă nesoluţionate acţiunile civile exercitate de către părţile civile  M. L. C. şi  S. C. J.U.A.

Instanţa a avut în vedere caracterul accesoriu al acţiunii civile faţă de acţiunea penală, în cadrul procesului penal. De asemenea, instanţa a reţinut că, potrivit art.10 alin.1 Cod procedură penală  „Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă ……ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii” raportându-se la art. 11 pct. 2 lit. b) Cod procedura penală care prevede că, în cursul judecăţii instanţa pronunţă, încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. h) Cod procedură penală.

Împăcarea părţilor este o instituţie de sine stătătoare cu reglementare juridică distinctă pe când instituţia medierii este prevăzută de  Legea nr.192/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 67 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 cu modificările şi completările ulterioare prevede că „Dispoziţiile din prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.” În opinia instanţei legiuitorul a avut în vedere natura infracţiunilor la care se poate aplica instituţia medierii şi nicidecum faptul că ar fi identic ca şi reglementare şi mod de operare cu instituţia împăcării sau cu instituţia retragerii plângerii penale prealabile.

Mai mult, chiar legiuitorul face o diferenţă  netă între aceste instituţii, atâta timp cât instituţia împăcării nu poate fi decât totală şi necondiţionată şi care stinge obligatoriu acţiunea civilă în cadrul procesului penal în conformitate cu art.132 Cod penal şi RIL nr.27/2006 care se aplică acestei instituţii, în schimb Legea nr. 192/2006 modificată la art. 67 alin.1 prevede că „Dispoziţiile din prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi în cauzele penale……” iar  la art. 56 alin. 2 se prevede că ” In cazul in care părţile au încheiat numai o înţelegere parţială, precum si in cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) si c), orice parte se poate adresa instanţei judecătoreşti sau arbitrale competente.”

În aceste condiţii instanţa a considerat că, un acord de mediere care respectă condiţiile de formă şi de fond prevăzut de art. 68-70 din Legea nr. 192/2006 modificată, care de altfel este o normă de drept specială faţă de codul penal care este o normă de drept generală, poate să privească ori latura penală sau civilă a cauzei, ori ambele laturi după voinţa părţilor.

Atâta timp cât legiuitorul a înţeles să reglementeze  două instituţii diferite, cu reglementări diferite precum şi modul lor de aplicare în concret la o anumită cauză, nici instanţa nu poate să refuze un acord de mediere pe motivul că nu priveşte atât latura penală cât şi latura civilă a cauzei.

Cu privire la nesoluţionarea laturii civile instanţa a considerat că, pentru a se putea soluţiona acţiunile civile exercitate în prezenta cauză era necesara stabilirea existentei infracţiunii şi implicit a existenţei  faptei ilicite cauzatoare de prejudicii şi a celorlalte condiţii privitoare la răspunderea civilă delictuală.

Or, ca urmare a încetării procesului penal, acţiunea civilă exercitată de părţile civile din prezenta cauză nu mai poate fi soluţionată în cadrul procesului penal, neputând fi obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în condiţiile în care, prin ipoteză, vinovăţia sa nu a fost stabilită.

Faţă de cele expuse, instanţa  a dispus  în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O. G. V.,  trimis în judecată pentru săvârşirea  infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, ca urmare a acordului de mediere încheiat, respectiv înţelegere totală în ce priveşte latura penală, intervenit între inculpat şi partea vătămată/civilă M. L. C., şi a lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate de către părţile civile  M. L. C. şi  S. C. J. U. A.

Domenii speta

Spete similare