Divorţ cu copii. Motive de divorţ. Evaluarea probelor.
Dovada separării în fapt a soţilor pe o perioadă îndelungată de timp, însoţită de certuri din gelozie şi lipsa de comunicare între soţi, constituie motive temeinice de divorţ.
Opunerea părţii pârâte la desfacerea căsătoriei fără o atitudine susţinută şi de acte concrete de reluare a convieţuirii paşnice între soţi nu reprezintă impediment pentru instanţă de a pronunţa desfacerea căsătoriei.
Secţia civilă - decizia civilă nr. 781/13 octombrie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 526/2003 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul L.G. pentru desfacerea căsătoriei şi încredinţarea fiicei sale minore.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite în cauză cerinţele art. 38 din Codul familiei, prin probele administrate nefăcându-se dovada că relaţiile de căsătorie ale părţilor sunt grav afectate şi iremediabil vătămate.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 643/2003 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr. 3596/2003.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul L.G. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei civile nr. 526/2003 pronunţată de Judecătoria Sibiu şi a deciziei civile nr. 643/2003 a Tribunalului Sibiu, în sensul admiterii acţiunii şi a declarării divorţului din culpă comună, cu revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei şi încredinţarea minorei rezultate din căsătorie pârâtei.
In dezvoltarea motivelor de recurs arată că atât din probaţiunea efectuată la fond cât şi din completarea probaţiunii în apel, s-a făcut dovada imposibilităţii continuării căsătoriei, fără ca instanţa de apel să reţină această probaţiune.
Analizând recursul formulat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Din probele administrate, adresele asociaţiilor de proprietari, probatoriul testimonial administrat în cauză a rezultat că separaţia părţilor durează de circa 2 ani, fiind aproape imposibilă reluarea convieţuirii.
Separarea în fapt a intervenit pe fondul unor certuri aproape permanente, determinate şi de atitudinea pârâtei care dădea dovadă de o gelozie uneori nejustificată şi pe fondul unei lipse de comunicare.
Opunerea pârâtei la desfacerea căsătoriei nu a fost însoţită şi de acte concrete pentru reluarea căsătoriei, astfel încât faţă de întregul act probator şi-a format convingerea că între timp sunt întrunite condiţiile prev. de art. 38 codul familiei, pentru a declara desfăcută căsătoria.
In baza art. 40 codul familiei, pârâta va purta pe viitor numele avut anterior căsătoriei, iar în baza art. 42 codul familiei, minora L.D. a fost încredinţată pârâtei spre creştere şi educare cu obligarea reclamantului la plata a ? din veniturile realizate. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Constanța
Prezumtia de nevinovatie. Probele administrate nu au înlaturat îndoiala asupra vinovatiei inculpatului.
Tribunalul Iași
Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.pen. – elemente constitutive; analiza probelor ce pot susţine vinovăţia inculpatului; valoarea probantă a declaraţiilor martorilor care au revenit asupra susţinerilor din cu...
Tribunalul Dolj
Principiul rolului activ al judecatorului
Curtea de Apel Oradea
Constatarea greșitei evaluări a standardului de probă. Schimbarea temeiului soluției de achitare
Curtea de Apel Iași
Furt calificat şi violare de domiciliu. Lipsa probelor care dovedesc faptele. Achitare