Încuviinţarea executării silite a contractelor bancare şi a garanţiilor imobiliare. Inadmisibilitatea invocării unor motive de fond în dosarul de încuviinţare a executării silite şi în căile de atac împotriva încheierii judecătoreşti.

Încuviinţarea  executării silite  a contractelor bancare şi a garanţiilor imobiliare. Inadmisibilitatea invocării unor motive de fond în dosarul de încuviinţare a executării  silite şi în căile de atac  împotriva încheierii judecătoreşti.

Încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii reprezintă o procedură  necontencioasă  reglementată de art. 3731 Cod proc. civilă  întrucât prin cererea adresată de executorul judecătoresc nu  se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană .

Întrucât încheierile de încuviinţare a executării silite nu au potrivit prevederilor  art. 337 Cod proc. civilă  puterea lucrului judecat , este inadmisibilă dezbaterea unor chestiuni de fond care presupun contradictorialitate.

Secţia civilă – decizia civilă nr. 1589/21 decembrie 2004

Prin încheierea nr. 3358/3.06.2003 Judecătoria Sibiu a încuviinţat executarea silită de către executorul bancar V.I. din cadrul Corpului de Executori Bancari ai B.T. a contractului de credit nr. 223/25.09.2001 , a actului adiţional nr. 67 din 28.03.2002 şi a contractelor de ipotecă nr. 263 din 25.09.2001 şi nr. 115 din 28 martie 2002, la cererea creditoarei B.T. SA T. împotriva debitoarei S.C. „F.R.” SRL T.  De asemenea a fost încuviinţată  executarea silită  a garanţilor ipotecari  T.I. , T.D. şi P.F.G. , pentru suma de 16.299 dolari SUA.

În motivarea încheierii , instanţa de executare a reţinut că prin contractul de credit şi actul  adiţional la acesta , debitoarea a împrumutat de la creditoare suma de 5030 dolari SUA cu o dobândă de 11,2 % pe an, ratele nefiind restituite la scadenţe . Făcând aplicabilitatea  dispoziţiilor art. 373 Cod proc. civilă  a găsit întemeiată cererea de încuviinţare a executării  silite.

Prin decizia civilă nr. 853/2003 Tribunalul Sibiu  a respins apelul promovat de debitoare împotriva încheierii nr. 3358/2003, cu motivarea că întrucât contractele de credit bancar sunt titluri executorii şi termenele de restituire a împrumuturilor  sunt obligatorii. Prelungirea termenelor de  restituire a ratelor reprezintă doar o facultate a părţilor, astfel că  în mod corect şi legal prima instanţă a încuviinţat  executarea silită.

Împotriva deciziei civile nr. 853/13.11.2003 pronunţată de Tribunalul Sibiu  a promovat recurs debitoarea S.C. „F.R.” SRL T. , prin administrator, solicitând modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul respingerii cererii de încuviinţare a executării silite.

Motivele de recurs invocate de petentă sunt:

- nulitatea prevăzută de art. 304 pct.7 Cod proc. civilă  întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină .  Se arată că banca este cea care îi datorează suma de 200.000.000 lei plătită pentru  cumpărarea  unui gater la licitaţie publică, anulată apoi şi care a rămas în contul creditului angajat.

- nulitatea  prevăzută de art. 304 pct.9 Cod proc. civilă rezultată din aplicarea greşită a art. 372 Cod proc. civilă, deoarece scadenţa finală contractului de credit era în anul 2007,  şi

- nulitatea  prevăzută  de art. 304 pct.10 Cod proc. civilă constând în nepronunţarea  instanţei în legătură cu efectuarea încasării în avans a sumei de 120.000.000 lei din suma plătită ca preţ al gaterului.

Prin întâmpinare creditoarea B. T. a cerut respingerea recursului, contestând existenţa vreunei datorii a băncii către debitoarea S.C. „F.R.” SRL T. sau către administratorul acesteia, că ratele contractate prin contractele de credit puse în executare au scadenţe lunare de rambursat şi numai ultima rată este scadentă în anul 2007, iar în prezent  sunt restante 20 rate .

Prin somaţii expediate succesiv  atât debitoarei cât şi garanţilor , au fost informaţi permanent asupra datoriilor restante iar întregul debit a fost trecut la restanţe.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile atacate sub aspectul criticilor aduse prin motivele de recurs, Curtea a reţinut că recursul nu este fondat  şi l-a respins  pentru următoarele considerente:

Prin contractul de credit nr. 223/2001 şi actul adiţional nr. 1/66 din 28.03.2002 , debitoarea S.C. „F.R.” SRL T. a făcut un împrumut iniţial de 182.000.000 lei la creditoare, care apoi a fost exprimat în dolari americani cu scadenţe lunare pentru fiecare rată de 167 USD în zilele expres negociate, începând cu 24 decembrie 2001 şi apoi cu ziua 30.04.2002.

Împrumutul a fost garantat cu actele autentice asumate de garanţi, fiind investite cu formulă executorie atât contractul de credit şi actul adiţional, cât şi contractele de garanţie imobiliară prin Încheierile Judecătoriei Sibiu nr. 2165 şi 2166/10.04.2003.

Într-o astfel de situaţie, se constată că sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 373/1 (2) Cod proc. civilă , întrucât la data de 15.05.2003 când a fost introdusă cererea de încuviinţare executării silite erau  scadente un număr de 16 rate.

În cadrul procedurii de încuviinţare  a executării silite legea nu pretinde existenţa  altor cerinţe ci doar a titlului executoriu investit cu formulă executorie , potrivit art. 371 (2), 372 şi 376 alin.1 Cod proc. civilă , cerinţă îndeplinită în speţă , precum şi scadenta datoriei. Celelalte apărări precum sunt cele legate de datorii reciproce sau stingerea datoriilor pe alte căi legale pot fi discutate de părţi în cadrul contestaţiei la executare, potrivit dispoziţiilor art. 399 alin.3 Cod proc. civilă . Aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul de faţă titlul executoriu nu este emis de o instanţă judecătorească şi se pot examina în cadrul contestaţiei la executare inclusiv  apărări de fond.

Cum motivele de recurs nu cuprind critici vizând vicii ale titlului executoriu în sine,  care să fie de natură a împiedica  încuviinţarea executării , în mod corect şi legal instanţele anterioare au procedat la încuviinţarea executării titlurilor  prezentate de creditoare.

Domenii speta

Spete similare