Gestionari. Lipsuri în gestiune. Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie.

Gestionari. Lipsuri în gestiune. Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 22/1969, gestionarul răspunde integral faţă unitate pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa. Aşadar, legea specială instituie o prezumţie de vinovăţie în sarcina gestionarului căruia i s-a constatat o lipsă în gestiune, sarcina probei în răsturnarea acesteia revenindu-i gestionarului, ca o excepţie de la  regula dreptului comun inclusă în art. 1169 Cod civil şi art. 287 Codul muncii.

Secţia civilă – decizia civilă nr. 1473/13 decembrie 2004

Prin sentinţa civilă nr. 972/6.10.2003, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr. 1639/2003, s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea N.A. în contradictoriu cu intimata S.C. „COMTINA” SRL Sibiu şi în consecinţă:

S-a dispus anularea deciziilor de imputare nr. 154/19.12.2002, nr. 156/19.12.2002 şi 3/11.01.2003 emise de intimată.

A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 4.140.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele antrenării  răspunderii materiale a contestatoarei, întrucât nu au fost dovedite faptele ilicite săvârşite de contestatoare ce au determinat producerea prejudiciului, nu a fost pus în evidenţă raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi nici vinovăţia contestatoarei în producerea prejudiciului, aşa încât nu sunt incidente  prevederile art. 108 Codul Muncii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata, solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei formulate în cauză şi menţinerea ca legale şi temeinice a deciziilor de imputare emise.

În expunerea motivelor de recurs se susţine că soluţia primei instanţe se bazează pe o aplicare greşită a dispoziţiilor legale şi o interpretare eronată a probelor dosarului, întrucât reclamanta, având calitatea de vânzător gestionar al magazinelor la care s-a făcut inventarul, răspunde de lipsurile constatate în această gestiune.

Recursul a fost admis ca fondat.

Potrivit art. 24 din Legea 22/18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu  gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, angajaţii  răspund material, potrivit Codului muncii şi prevederile prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracţiuni.

Potrivit art. 25 din această lege specială „gestionarul răspunde integral pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa”.

Acest text de lege, instituie în sarcina gestionarilor, încadraţi în baza unui contract de muncă, o prezumţie relativă de culpă pentru daunele  directe produse în legătură cu munca lor de gestionare în cadrul unităţii unde lucrează.

Această prezumţie răstoarnă sarcina probaţiunii instituită în dreptul muncii în sarcina angajatorului (art. 287 Codul muncii).

În speţă, N.A. are calitatea de vânzător-gestionar la magazinele aparţinând S.C. „COMTINA” SRL Sibiu, calitate avută în vedere de intimată la emiterea deciziilor de imputare nr. 154/19.12.2002, 156/19.12.2002, 3/14.01.2003, care fac obiectul litigiului dedus judecăţii.

Astfel, în baza acestor decizii, s-a imputat contestatoarei suma de  296.993.268 lei, reprezentând paguba înregistrată în această gestiune în perioada 9.08.2002 – 2.01.2003, constatată ca urmare a inventarelor efectuate la data de 20.11.2002, 3.12.2002 şi respectiv 8.01.2003.

Aşa fiind, soluţia primei instanţe fundamentată pe  nedovedirea de către  intimata angajatoare a condiţiilor  antrenării răspunderii materiale în cauză, în contextul în care, potrivit reglementării speciale sus evocate, contestatoarei îi revenea sarcina răsturnării prezumţiei de vinovăţie operante reprezintă o nesocotire a dispoziţiilor legale incidente.

Ca atare, soluţionând cauza doar pe acest aspect formal, bazat pe o interpretare greşită a sarcinii probaţiunii ce incumbă părţilor, şi nu a administrat probe pentru stabilirea realităţii şi certitudinii  prejudiciului – ca şi condiţie esenţială de antrenare a răspunderii materiale; se va admite ca fondat recursul promovat în cauză în conformitate cu art. 304 pct. 9 şi 10 raportat  la art. 312 Cod procedură civilă coroborat cu art. 81 din Legea 168/1999, se va casa hotărârea pronunţată şi se va fixa termen de judecată în vederea evocării  fondului cauzei şi completarea probaţiunii în acest sens.

Domenii speta

Spete similare