Conflict de muncă. Aplicarea sancţiunii disciplinare. Termenul pentru emiterea deciziei de sancţionare.

Decizie 1150 din 20.12.2004


Conflict de muncă. Aplicarea sancţiunii disciplinare. Termenul  pentru emiterea deciziei de sancţionare

Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul muncii  angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie  emisă în formă scrisă , în termen de 30 zile  calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea  abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Secţia civilă - decizia nr.1150/20 decembrie 2004

Prin sentinţa civilă nr.1203/12.12.2004 pronunţată de Tribunalul Sibiu în  dosar nr.8066/2003 s-a admis  contestaţia  formulată de contestatorul B.D. în contradictoriu  cu intimata S.N.T.G.N. „ROMGAZ” SA Mediaş şi în consecinţă: A fost anulată Decizia  nr.431/11.09.2003 emisă de intimată.

A fost obligată intimata la restituirea sumelor reţinute în baza deciziei  de sancţionare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cu referire la probele dosarului  şi dispoziţiile legale incidente, că decizia de sancţionare a fost emisă  de  către angajator cu nesocotirea termenului de 30 zile de la data la care a luat cunoştinţă  despre abaterea disciplinară  săvârşită  , aşa încât este anulabilă.

Împotriva acestei sentinţe  a declarat  recurs intimata  solicitând  casarea ei  şi trimiterea  cauzei spre rejudecare întrucât excepţia tardivităţii  nu a fost invocată de contestator şi nu a fost pusă  în discuţia părţilor.

Recursul a fost respins ca nefondat.

Potrivit art. 268 din Codul muncii , angajatorul dispune  aplicarea  sancţiunii disciplinare într-un  termen de 30 zile calendaristice  de la data luării  la cunoştinţă  despre săvârşirea abaterii disciplinare , dar nu mai târziu de 6 luni de la data  săvârşirii faptei.

În speţă în  mod corect  prima instanţă a reţinut incidenţa acestui text de lege  în raport de probele dosarului , din care rezultă  că procesul-verbal întocmit de Serviciul control audit de gestiune a fost cunoscut de organul competent  să aplice sancţiunea la data de 29.07.2001, iar  decizia a fost emisă  la data de 11.09.2003 , cu  nesocotirea termenului legal de 30 zile.

Prin admiterea  contestaţiei  pe excepţia tardivităţii  emiterii actului de sancţionare, instanţa a dat eficienţă  juridică  prevederilor art. 137 cod procedură civilă, potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi  asupra excepţiilor  de procedură precum  şi a celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului .

În acest context s-a apreciat  că nepunerea în discuţia părţilor a acestei excepţii nu reprezintă de fapt o nesocotire a rolului activ al judecătoriului, principiu consacrat de art. 129-130 cod procedură civilă , excepţia tardivităţii fiind o excepţie peremptorie absolută.

Ca atare, constatând că soluţia primei instanţe oglindeşte  o stare de fapt conformă probelor dosarului şi o aplicare  şi interpretare corectă a dispoziţiilor  legale,  nefiind  incidente nici un motiv de casare sau modificare a acesteia, din cele  enumerate expres de legiuitor în conţinutul art. 304 pct. 1 -10  cod pr. civilă, Curtea în conformitate  cu art. 312 cod procedură civilă , a respins recursul  ca nefondat.