Reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetaţie forestieră. Administrarea de probe în conformitate cu disp. art. 6 din legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005.

Reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetaţie forestieră. Administrarea de probe în conformitate cu disp. art. 6 din legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005.

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Novaci, petenta D.M. a solicitat în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Gorj şi Comisia Locală Crasna pentru aplicarea Legii 18/1991 şi Direcţia Silvică Tg-Jiu, desfiinţarea HCJ şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren cu vegetaţie forestieră, teren ce a aparţinut autorilor săi G.A. şi A.

Prin sentinţa civilă nr. 1877/08.12.2006, Judecătoria Novaci a respins plângerea, reţinându-se că petiţionara nu a dovedit că autorul ei a deţinut anterior naţionalizării teren cu vegetaţie forestieră, iar martorii audiaţi la cererea petiţionarei nu au făcut dovada printr-un act autentic că autorii petiţionarei s-ar fi învecinat cu pădurea deţinută de autorii martorilor.

Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta, considerând-o netemeinică şi nelegală, arătând că instanţa de fond nu a avut în vedere actul de partaj voluntar între moştenitorii defunctului G.O., act din care rezultă că terenul a cărui reconstituire a solicitat-o se învecinează cu terenul lui G.O.; că în sensul arătat a fost audiată ca martoră M.A., nepoată de fiică a lui O.; că I.B. care apare vecin la M.N. în actul respectiv este străbunicul petentei.

Prin decizia nr. 1164/14.05.2007, Tribunalul Gorj a admis recursul declarat de recurenta D.M. împotriva sentinţei civile nr. 18877/08.12.2006 pronunţată de Judecătoria Novaci, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Petenta a contestat hotărârea Comisiei Judeţene de aplicarea Legii 18/1991 prin care i s-a invalidat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră.

S-a audiat ca martoră M.A. care a declarat că ştie de la părinţii ei că autorii petiţionarei au avut în proprietate pădure, cu care se învecinează pe partea de miazăzi, invocând şi faptul că a fost depus şi actul din care rezultă vecinătatea.

Martora a depus act de proprietate cu care a înţeles să dovedească dreptul asupra terenului învecinat cu cel al petentei, act pe care judecătorul fondului nu l-a analizat şi este adevărat că relevantă sub aspect probator era şi expertiza de specialitate, menită să transpună în teren şi actul în cauză, probă pe care instanţa a încuviinţat-o, dar nu a finalizat-o.

Art. 6 din legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005 prevede posibilitatea dovedirii dreptului de proprietate cu depoziţiile martorilor proprietari vecini, fără ca aceasta să însemne că trebuie depuse actele de proprietate de către martori, o astfel de condiţie lipsind de finalitate legea, devenind aproape imposibil de dovedit dreptul în cauză. Declaraţiile martorilor care au însoţit cererile de reconstituirea dreptului de proprietate şi care au fost date pe propria răspundere, sub sancţiunea legii penale au rolul recunoaşterii reciproce a limitelor proprietăţii.

Domenii speta

Spete similare