Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. iii alin 22 din Legea nr. 169/1997.

Decizie 947 din 31.03.2008


 Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. III alin 22 din Legea nr. 169/1997.

 

Prin decizia civilă nr. 947 din 31 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Civilă în dosarul nr. 3438/263/2007 a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant R.E. împotriva sentinţei civile nr. 3034 din 12.12.2007, pronunţată de Judecătoria  Motru în dosarul nr. 3438/263/2007, reţinându-se că, recurentului petent i-a fost reconstituit dreptul de proprietate privată, pentru suprafaţa de 1,45 ha teren cu vegetaţie forestieră, în indiviziune cu fraţii săi, in calitate de moştenitori ai autorului comun R.E. emiţându-se în acest sens titlul de proprietate nr. 29/7.12.2002.

Criticile aduse sentinţei s-au apreciat ca fiind nefondate, întrucât faptul că reconstituirea care a operat prin  emiterea titlului de proprietate nu s-a realizat  pe vechiul amplasament, nu constituie motiv de nulitate absolută a titlului, acest aspect neavând relevanţă în raport de principiul neretroactivităţii legii, pe de altă parte, titlul de proprietate a fost emis în baza actelor premergătoare, respectiv, hotărârea comisiei judeţene de validare, procesul verbal de punere în posesie, care la momentul emiterii lor nu au fost contestate, intrând în puterea lucrului judecat.

Art. III alin 22 din Legea nr. 169/1997, prevede în mod expres că nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari pe alte amplasamente, dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi, şi-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedaţi, atribuite legal altor persoane, conform Legii nr.18/1991.

In aliniatul 23 al aceluiaşi articol se statuează asupra dreptului foştilor proprietari, care pot reveni la vechiul amplasament, doar în ipoteza în care, persoanele puse în posesie pe aceste terenuri, renunţă în favoarea lor, la titlurile de proprietate deja eliberate, în speţa dedusă judecăţii, reţinându-se în mod judicios de instanţa de fond, că nici unul dintre pârâţi nu a formulat astfel de cereri, pe de altă parte titlurile contestate ce reprezintă actul final în cadrul fiecărei proceduri speciale prealabile, obligatorii, fiind în concordanţă cu actele premergătoare eliberării lor.