Rezoluţiune contract de consultanţă

Sentinţă comercială 3863 din 06.07.2007


REZOLUŢIUNE CONTRACT DE CONSULTANŢĂ

Deşi obligaţia asumată este o obligaţie de mijloace şi nu de rezultat, aceasta nu înseamnă că îndeplinirea ei nu trebuia să aibă o anumită finalitate, întrucât ar face fără eficienţă îndatoririle asumate contractual de ambele părţi.

Sentinţa nr. 3863 din 06 iulie 2007

Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2006, reclamanta SC P. V. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.  E.  O. SRL,solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de consultanţă nr.21/ 2005 încheiat între părţi pentru neexecutarea obligaţiilor asumate de către pârâtă.

Motivând cererea reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul menţionat având ca obiect elaborarea de documente pentru proiectul „Amenajare Staţiune B. G.„ şi proiectul „Reabilitarea din punct de vedere al mediului a zonei industriale R.”.

In realizarea obligaţiilor contractuale pârâta a depus lucrări incomplete, nerespectând prevederile convenţiei dintre părţi,fapt ce reiese din lista de verificare şi raportul de evaluare întocmite de către ADR Craiova .In această situaţie reclamanta a fost nevoită să încheie un alt contract având acelaşi obiect cu o altă societate .

S-a arătat că reclamanta a fost prejudiciată prin neexecutarea contractului, precum şi prin faptul că împotriva sa a fost iniţiată executarea silită  pentru achitarea unei facturi emisă de pârâtă pentru serviciile pe care aceasta însă nu le-a efectuat.

In probaţiune s-au depus la dosar acte : contract de consultantă 21/ 2005,contract de prestări servicii nr.5717 / sept.-2005 , adresa nr.599/ 31 08 2005, lista de verificare şi raportul de evaluare întocmit de  ADR Craiova ,si s-a solicitat proba cu interogatoriu pârâtei.

La data de 13 11 2006 pârâta a formulat întâmpinare invocând excepţia de necompetenţă materiale a  Tribunalului Dolj, arătând că cererea este de competenta Judecătoriei potrivit art.6 alin.l şi 2 din normele metodologice  de aplicare a Legii nr.147/1996.

Pe fondul cauzei s-a arătat că a realizat şi a predat integral documentaţia la care s-a obligat prin contractul încheiat cu reclamanta care a şi achitat suma de 42.000.000 lei ROL .cu OP  din 19 04 2005 ,iar prin sentinţa 1337/2005 a fost obligată aceasta şi la plata sumei de 16.612,3 RON.

A precizat pârâta că obligaţia asumată nu era aceea de a asigura câştigarea finanţării, pârâta asumându-şi o obligaţie de prudenţă şi diligenţă.

Reclamanta a solicitat în probaţiune şi audierea martorilor P. M. şi M. M., iar la data de 10 04 2007 a  solicitat să se constate de către instanţă că pârâta nu şi-a executat obligaţiile contractuale intervenind obligaţia prevăzută de art. 8 din contract.

La cererea pârâtei s-a luat interogatoriu reclamantei.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele;

Intre părţi s-a încheiat contractul de consultanţă nr. 21/2005 prin care pârâta în calitate de consultant trebuie să asigure elaborarea documentelor pentru amenajarea staţiunii B. G., program  Phare 2004 – 2006 (art. 2.1.l. din contract) respectiv: cerere de finanţare, bugetul şi sursele de finanţare în limba română matricea cadru logic a proiectului în limbile română şi engleză, rezumatul proiectului în limbile română şi engleză, calculul economic şi analizele economico –financiare studiul de Fezabilitate, elaborarea raportului asupra Studiului de Fezabilitate.

De asemenea, pârâta s-a obligat să elaboreze documentele pentru proiectul „Reabilitarea din punct de vedere al mediului a zonei R.  Phare 2003 „respectiv calculul economic şi analizele economico-financiare Studiul de Fezabilitate„.

Potrivit art. 3.2 din contract termenul de finalizare al documentaţiei era la data de 28 01 2004.

Prin art. 2.2 din contract s-a stipulat că serviciile care fac obiectul acestuia vor fi asigurate de consultant la capacitate şi eficienţa maximă diligenţa şi prudenţă.

Din probele administrate în cauză - interogatoriul luat celor două părţi, declaraţiile martorilor P. M. şi M. V. –actele depuse (lista de verificare şi raportul de evaluare ,contractul de prestări servicii nr. 5717 (septembrie 2005 ) – rezultă că pârâta deşi avea obligaţia de a asigura elaborarea documentaţiei privind partea economică, studiu de fezabilitate inclusiv cererea de finanţare, aceasta nu şi-a respectat obligaţiile asumate.

La documentaţia elaborată de pârâtă lipseau - conform listei de verificare şi a raportului de evaluare –studiul de fezabilitate, tema de proiectare, raportul asupra studiului de fezabilitate în limba română, planificarea  privind întreţinerea (exploatarea infrastructurii ); evaluarea impactului asupra mediului au fost insuficient elaborate,planificarea financiară pentru implementare inclusiv indicatorii despre buget; au fost constatate ca incomplete sau lipsă: documentaţia  privind durabilitatea proiectului şi planificările privind întreţinerea exploatării infrastructurii, descriere planificare în limba engleză, documente justificative pentru planificarea instituţională în limba  română şi engleză, document justificativ  pentru planificarea financiară în limba română şi engleză.

La interogatoriul luat de reclamantă pârâtei (întrebarea nr.4), pârâta a răspuns ca „nu are absolut nici o relevanţă cât de bine sau proaste ar fi fost aceste documente „atâta timp cât reclamanta şi le-a însuşit integral, iar potrivit cap. IX „pârâta nu avea absolut nici o obligaţie în a asigura câştigarea concursului de proiecte sau în asigurarea vreunui beneficiu din elaborarea acestor acte” asumându-şi numai o obligaţie de maximă prudenţă şi diligenţă şi prudenţă.

Aceste apărări ale pârâtei sunt neîntemeiate.

Astfel, deşi pârâta consideră că obligaţia contractuală asumată nu constă în îndatorirea de a atrage un anumit rezultat determinat (obţinerea finanţării de către reclamantă), este de observat că obligaţia asumată (de maximă prudenţă şi diligenţă) constă în îndatorirea sa de a depune toată diligenţa necesară pentru ca rezultatul dorit să se realizeze.

Se are în vedere faptul că deşi pârâta consideră în mod neîntemeiat că nu au relevanţă cât de bine sau de prost erau elaborate documentele, că deşi obligaţia asumată este o de mijloace şi nu de rezultat, acestea nu înseamnă că îndeplinirea ei nu trebuia să aibă o anumită finalitate, întrucât ar face fără eficienţă îndatoririle asumate contractual de ambele părţi.

Se mai are în vedere şi faptul că distincţia  dintre cele două obligaţii –de mijloace sau de rezultat – se situează mai ales sub aspect probatoriu - şi că în cazul obligaţiei de mijloace, neatingerea rezultatului nu este prin ea însăşi o dovadă a culpei debitorului, revenindu-i creditorului sarcina de a dovedi împrejurarea că debitorul nu a depus pentru atingerea rezultatului preconizat, prudenţa şi diligenţa care erau obligatorii.

Reclamanta a făcut dovada că documentele elaborate de pârâtă în executarea contractului încheiat între părţi au fost datorate necorespunzător, că a fost nevoie de încheierea unui nou contract cu o terţă societate pentru elaborarea lor, astfel că aceste împrejurări conduc la concluzia lipsei de prudenţă şi diligenţa din partea debitoarei pârâte, declanşându-se o prezumţie de culpă pe seama sa.

Ca atare, având în vedere dispoziţiile  art. 1020 şi 1021 C.civ., şi art. 8.2 din contractul încheiat între părţi instanţa a admis acţiunea şi a dispus rezoluţiunea contractului nr. 21/2005 încheiat între părţi.

Conform art. 274 C.pr.civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă constând în taxa timbru şi timbru judiciar.

In ce priveşte excepţia de necompetenţă materială a tribunalului invocată de pârâtă în temeiul art. 6 alin. 1 şi 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aceasta a fost respinsă de instanţă în şedinţa publică din 19 ianuarie 2007, dat fiind faptul că cererea de rezoluţiune fiind neevaluabilă în bani, competenţa soluţionării acesteia revine tribunalului ca instanţă de fond conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 C.pr.civ.