Prin cererea înregistrată sub nr. 146 /292 din 26 noiembrie 2009 pe rolul Judecătoriei Roşiori de Vede , revizuenta G L, a solicitat instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună revizuirea sentinţei civile nr. 2900/18.12. 2003 a Judecătoriei R V, în sensul schimbării acesteia.
În motivarea cererii revizuenta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2900 /18.12. 2003 a Judecătoriei R V, s-a admis acţiunea formulată de P F în contradictoriu cu S E şi L P, reclamanţilor fiindu-le atribuit terenul intravilan de 220 mp şi construcţii din cărămidă situate în strada Nicolae Bălcescu, iar lotul II pârâţilor formulat din suprafaţa de 75 mp teren intravilan şi sulta aferentă.
A mai arătat că după ce s-a adresat executorului judecătoresc, s –a constatat că sentinţa nu poate fi pusă în executare deoarece suprafaţa de teren atribuită pârâţilor nu a fost determinată prin măsurători de expertul N I care a întocmit raportul de expertiză.
Revizuenta a mai menţionat că a formulat plângere penală împotriva expertului şi a reclamantei P F pentru fals şi uz de fals, prin ordonanţa din 6.02. 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria R V aplicându-se expertului o amendă administrativă, faţă de cealaltă făptuitoare fiind dispusă neînceperea urmăririi penale.
În continuare, revizuenta mai susţinut că a formulat plângere împotriva ordonanţei respective, prin decizia penală nr. 119/R din 25.08.2009 tribunalul a admis recursul declarat, a admis plângerea şi trimis cauza parchetului în vederea începerii urmăririi penale faţă de P F, hotărâre de care a luat cunoştinţă la data de 28.08.2009.
Revizuenta a mai arătat că prin fapta expertului de a consemna în fals existenţa suprafeţei de 75,62 mp teren intravilan, s-a introdus în masa de împărţit suprafaţa de teren care nu există, fiind diminuată valoarea sultei.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 4 rap. la art. 329, pct. 3 teza a II –a şi 327 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii revizuenta a depus înscrisuri( f.5-15).
S –a dispus ataşarea dosarului de fond.
La data de 5 ianuarie 2010, intimata P F a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile tardivităţii formulării cererii de revizuire şi autorităţii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea ca nefondată a cererii.
Cât priveşte excepţia tardivităţii a precizat că revizuienta a luat cunoştinţă de sentinţa a cărei revizuire se solicită, la data de 28.07.2006, dată în raport de care prezenta cerere este tardiv formulată.
Intimata a precizat că există şi autoritate de lucru judecat având în vedere număratele cereri formulate de revizuentă, toate vizând revizuirea aceleiaşi sentinţe.
Referitor la fondul cererii intimata a menţionat că motivele invocate în cererea de chemare în judecată nu au nicio relevanţă, faptul că suprafaţa de teren de 75,62 mp nu se regăseşte efectiv, nefiindu-i imputabil.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115 Cod procedură civilă.
În dovedirea susţinerilor sale, intimata a depus înscrisuri ( f.30 – 40 ).
Prin sentinţa civilă nr. 379 /10.03. 2010 pronunţată de Judecătoria R V s –a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată, fiind apreciate ca lipsite de eficienţă juridică, celelalte excepţii invocate şi care nu au fost avute în vedere.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut motivat de faptul că revizuenta a formulat anterior alte două cereri de revizuire, soluţionate prin sentinţele civile nr. 1924/2007 şi 1797 /2009 ale Judecătoriei R V, în sensul respingerii, că prezenta cerere este inadmisibilă.
A motivat că prin decizia nr. 36 / 14. 12. 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii au fost calificate ca inadmisibile cererile repetate de revizuire dacă există identitate de persoane, temei legal, de motive şi apărări invocate în susţinerea acestora, situaţie apreciată ca incidentă în cauză având în vedere că toate sunt fundamentate pe acelaşi aspect - lipsa determinării terenului în suprafaţă de 75,62 mp atribuit celor doi pârâţi şi reclamarea falsei reţineri a acestuia în raportul de expertiză avut în vedere la formarea loturilor.
S –a mai motivat că în art. 324 alin 1 art.3 teza a II –a C.p.c legiuitorul prevede un termen de prescripţie până la care cererea poate fi formulată, însă nu mai târziu de 3 ani de la data producerii falsului .
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen revizuenta, formulând critici pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive :
1. Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă care reglementează ordinea de soluţionare a excepţiilor; în raport de aceste prevederi instanţa trebuia să se pronunţe mai întâi asupra excepţiei tardivităţii fiind o excepţie de procedură şi apoi asupra celorlalte excepţii .
2. Deşi analizează în considerente aspecte ce ţin de introducerea cererilor raportat la prevederile art . 324 pct. 3 teza a II –a, în dispozitiv nu se pronunţă asupra acestei excepţii încălcându-se astfel dispoziţiile art. 261 pct.5Cod procedură civilă.
3. În mod eronat a fost respinsă ca inadmisibilă cererea, cu motivarea dată prin decizia nr. 36/14.12. 2009 a ICCJ cu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs revizuenta a arătat că decizia respectivă nu este incidentă în speţă întrucât nu a formulat cereri repetate de revizuire pe acelaşi temei, cererile formulate având temei diferit în fiecare caz în parte.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 şi urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 4.05.2010 intimata a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat , motivând că excepţia inadmisibilităţii în mod corect a fost soluţionată cu prioritate de instanţa de fond, şi în plus cererea este tardivă, în raport de dispoziţiile art. 324 alin 1 pct. 3 teza a II –a C.p.c.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile formulate tribunalul va admite recursul declarat pentru considerentele care vor succede.
Motivul unu de recurs vizând încălcarea ordinii în soluţionare a excepţiilor este întemeiat.
Potrivit art. 137 alin 1 C.p.c , instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii .
În raport de aceste prevederi , instanţa trebuie să cerceteze mai întâi excepţiile de procedură şi apoi excepţiile de fond.
Excepţia tardivităţii invocată de intimată prin întâmpinare este o excepţie de procedură care trebuia analizată de instanţa de fond cu prioritate faţă de excepţia inadmisibilităţii, care este o excepţie de fond întrucât priveşte exerciţiul dreptului la acţiune.
Întrucât nu a procedat în acest mod, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale sus menţionate.
Nepronunţarea de către prima instanţă asupra excepţiei tardivităţii invocată în cauză, echivalează cu o necercetare reală a fondului fapt ce face incidente dispoziţiile art. 312 alin 5 Cod procedură civilă.
Aşa fiind în baza ar . 312 alin 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat, casa sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Motivul de recurs reţinut de tribunal face de prisos analizarea celorlalte motive invocate de recurent, urmând ca acestea să fie examinate cu ocazia rejudecării în fond.
Tribunalul Călărași
Contestaţie la executare silită. Recurs respins.
Tribunalul Bihor
Stabilirea unei alte unitati administrative in vederea prestarii muncii in folosul comunitatii
Tribunalul Gorj
Contestaţie la executare
Judecătoria Sectorul 3 București
Contestatie la executare
Tribunalul Bacău
Contestaţie la executare. Tardivitatea formulării cererii.