Ordonanţă peşedenţială. competenţe

Prin cererea din  27 octombrie  2009 reclamanta FM a chemat în judecată pe pârâtul FBM solicitând ca pe cale de  ordonanţă preşedinţială să-i fie  încredinţat minorul FMD, născut la 19 mai 2001.

Judecătoria Turnu Măgurele prin sentinţa civilă nr.1795 din  6 noiembrie 2009 a admis  excepţia  necompetenţei  materiale invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei  în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că părţile au pe rolul Judecătoriei Alexandria dosarul de  divorţ, or în conformitate cu  dispoziţiile art.581 al.2 Cod procedură civilă ordonanţa preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului pricinii.

Împotriva acestei sentinţe a  declarat  recurs  reclamanta FM care arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică arătând în esenţă că din august 2008 domiciliul comun al părţilor a fost în Turnu  Măgurele,acesta fiind ultimul domiciliu comun. Minorul a urmat  clasa I  în municipiul  Turnu Măgurele având domiciliul comun  la ultimul domiciliu  comun al părinţilor.

Ultimul domiciliu comun al părţilor fiind în Turnu Măgurele, instanţa competentă să soluţioneze divorţul şi cererile  accesorii este Judecătoria  Turnu  Măgurele.

Se  mai  arată că din analiza cărţilor de identitate ale părţilor reiese  că soţii  nu au domiciliu comun, astfel că  instanţa competentă să soluţioneze divorţul  şi cererile accesorii este instanţa de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria  Turnu  Măgurele.

Analizând actele şi lucrările  dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea sa recurenta reclamantă FM a solicitat ca pe cale de  ordonanţă  preşedinţială să-i fie încredinţat minorul FMD, rezultat din  căsătoria sa cu intimatul pârât  FBM până la soluţionarea divorţului ce face obiectul dosarului  nr.3814/740/2009 al Judecătoriei Alexandria.

Conform art.613/2  Cod procedură civilă instanţa poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la  încredinţarea copiilor minori…”

Acest text legal se referă la  instanţa investită cu  soluţionarea divorţului, căci ar fi  total împotriva normelor de procedură şi principiilor ce guvernează procedura civilă ca o măsură vremelnică ce vizează un dosar  aflat pe rolul unei instanţe să fie  dispusă de o altă instanţă cu excepţia  instanţelor, a instanţei de control judiciar cu soluţionarea  căilor de atac.

In situaţia  când se solicită luarea unor măsuri  vremelnice în temeiul art.613/2 Cod procedură civilă instanţa competentă să dispună asupra lor este  instanţa investită  cu soluţionarea  divorţului. În  cadrul  unei astfel de cereri nu pot fi  puse în discuţie aspecte de competenţă ce vizează divorţul căci s-ar ajunge în acest fel ca pe calea incidentală  a rezolvării unor măsuri vremelnice ce vizează fondul să se stabilească aspecte distinctive ce ţin exclusiv de fondul cauzei.

În cauză prin cererea în discuţie a aspectelor vizând problema  ultimului domiciliu comun al părţilor se pun în discuţie aspecte ce vizează competenţa teritorială a instanţei ce soluţionează divorţul. Or în acest fel  s-ar ajunge ca  în  accesoriu  să se soluţioneze  aspecte ce  vizează principalul ceea  ce  este  în afara cadrului  şi  logicii  procedurale.

Prin urmare singura instanţă competentă să se pronunţe  pe o măsură vremelnică dispusă conform art.613/2 Cod procedură civilă este instanţa investită  cu soluţionarea  divorţului iar aspectele privind domiciliul comun  pot fi ridicate numai în cadrul  procesului de divorţ.

Domenii speta

Spete similare