Anulare act

Decizie 73A din 09.04.2009


Decizia civilă nr. 73A/09.04.2009 – anulare act

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Z  sub nr. 543/13.05.2003, reclamanta M E a chemat în judecată pe pârâţii M V, I E, M M  A M, şi Primăria comunei P, judeţul T-prin primar,  pentru ca prin hotărârea judecătorească să se constate:

-nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 29/13.10.1998 emisă de primarul comunei P prin care pârâta M V a fost autorizată să înstrăineze imobilul proprietatea reclamantei, casă în suprafaţă de 80,68 mp şi teren în suprafaţă de 2911,9 mp, situat în comuna P, judeţul T.

-nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1747/12.05.2000 de BNP D S, înscris în cartea funciară la nr. 8 cu încheierea nr. 250/26.06.2000 de Judecătoria Z , prin care M V a înstrăinat către I E, imobilul menţionat mai sus.

-nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 50/10.01.2002 de BNP F E G, prin care I E  a vândut lui M M  A M şi să o oblige pe această pârâtă să-i restituie bunul cumpărat.

- solicitat instanţei aplicarea dispoziţiilor art. 56 alin. ultim din Legea nr. 7/1996 şi art. 15 din Legea nr. 54/1998, respectiv de înscriere în cartea funciară a litigiului cu privire la acest imobil, pentru instituirea unei interdicţii de vânzare.

-a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi în solidar să-i plătească cheltuielile pe care le va face cu acest proces.

Prin sentinţa civilă nr. 674/2.09.2003 pronunţată în dosarul nr. 543/13.05.2003 Judecătoria Z  a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanta M E împotriva pârâţilor M V, I E şi M M  A M, în favoarea Tribunalului T – secţia contencios administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 126/15 februarie 2005 Tribunalul T şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Z pentru constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare  şi a cererii de înscriere în cartea funciară.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul T a reţinut că prin sentinţa 681/17.11.2003, pronunţată în dosarul nr. 4898 /CA/2003 s-a reţinut spre soluţionare capătul de cerere  privind constatare nulitate absolută a dispoziţiei nr. 29/13.10.1998 emisă de Primarul comunei P, judeţul T şi a fixat termen la 22 decembrie 2003, cu citarea părţilor. A disjuns capetele de cerere privind constatare nulitate  contracte de vânzare – cumpărare şi înscriere în cartea funciară a litigiului, pentru care s-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Z.

A constatat conflict negativ de competenţă.

A trimis cauza curţii de apel B pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul T a reţinut că numai anularea (constatarea nulităţii) dispoziţiei nr. 29 din 13.10.1998 emisă de Primarul comunei P, judeţul T poate fi soluţionată în contencios administrativ potrivit Legii nr.29/1990.

Celelalte capete de cerere privind nulitatea unor contracte de vânzare – cumpărare încheiate între persoane fizice şi înscrierea litigiului în cartea funciară potrivit Legii nr. 54/1998, nu puteau fi considerate accesorii ale capătului de cerere principal, fie şi numai prin faptul că atacarea unui act administrativ presupune o procedură specială, reglementată de art. 1 şi 5 din Legea nr. 29/1990 cu numai două grade de jurisdicţie potrivit art. 14 din acelaşi act normativ, procedură ce nu poate fi aplicată în situaţiile în care se solicită nulitatea unor vânzări imobiliare ce trebuie soluţionate potrivit dreptului comun.

Împotriva acestei sentinţe civile nr. 681/17 noiembrie 2003 a declarat recurs  recurenta – reclamantă M E (fila 8 dosar nr. 2835/2004 al Curţii de Apel Bucureşti).

Prin decizia nr. 855/8 noiembrie 2004 (fila 11 dosar nr. 2835/2004), Curtea de Apel B a anulat ca netimbrat recursul declarat de  recurenta – reclamantă M E, împotriva sentinţei civile nr. 681/17 noiembrie 2003.

Prin sentinţa civilă nr. 338/5.05.2004 (fila 38) pronunţată într-un supliment al dosarului nr. 4898/CA/2003, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului T pentru capătul de cerere privind nulitatea dispoziţiei nr. 29/1998, declinându-se competenţa în favoarea Tribunalului Municipiului B.

Având în vedere că Judecătoria Z a trimis dosarul la Tribunalul T pentru acest capăt de cerere, tribunalul  a apreciat că acest conflict de competenţă a rămas fără obiect, celelalte capete de cerere vizând nulitatea unor contracte de vânzare – cumpărare şi înscrierea litigiului în cartea funciară potrivit Legii nr. 54/1998 urmând a fi soluţionate potrivit dreptului comun.

Din aceste considerente, tribunalul în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin.3 Cod procedură civilă, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Z pentru soluţionarea capătului de cerere privind constatare nulitate contracte de vânzare – cumpărare şi înscriere în cartea funciară.

Cauza trimisă spre rejudecare, a fost înregistrată la Judecătoria Zsub nr. 270/R/28.02.2005 cu prim termen  de judecată la 4.04.2005.

Prin sentinţa civilă nr. 1193 din 20.12.2007, Judecătoria Z a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune formulată de pârâta  M V; a admis acţiunea reclamantei M E, în contradictoriu cu pârâţii M V, I E, P Ş M , în calitate de moştenitor al defunctei M M A M şi Primăria comunei P, judeţul T.

A constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 1747/12.05.2000 de BNP Dl S, nr. 50/10.01.2002 de BNP F E  G şi nr. 1032/24.04.2002de BNP F E G.

Împotriva sentinţei civile nr. 1193 din 10.12.2007 a Judecătoriei Z au declarat apel reclamanta M E şi pârâta M V.

În motivarea apelului, pârâta M V consideră sentinţa atacată ca netemeinică şi nelegală deoarece i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare.

Astfel, cu un termen înainte de rămânerea în pronunţare a dosarului (practic la primul termen de judecată după casare) a solicitat , conform legii un termen pentru a-şi angaja un apărător. La data de 10.12.2007, avocatul său ales, d-ul Cătălin Voicu nu s-a putut prezenta deoarece avea angajament în dosarul penal nr. 1794/740/2007, al Judecătoriei A, dosar având ca obiect infracţiunea de tâlhărie. Acest dosar s-a judecat tot la data de 10.12.2007.

Deşi apărătorul C V a trimis în timp util cererea de amânare motivată (fiind prima cerere de acest fel formulată de avocat în cauză), instanţa nu a ţinut cont de ea, rămânând în pronunţare, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil, deoarece nu a putut solicita şi administra probe.

De asemenea, prin sentinţa atacată s-a încălcat flagrant şi principiul contradictorialităţii, care presupune dezbateri contradictorii în faţa instanţei şi administrarea probelor.

Apelul declarat de către pârâta M V este nefondat .

În cauza de faţă apelanta M V nu a dovedit existenţa motivelor temeinice pentru care a solicitat amânarea cauzei la data de 10.12.2007. Oricum, instanţa a făcut aplicarea  dispoziţiilor alin.1 art.156 Cod procedură civilă la termenul din 19.11.2007 când a amânat cauza la solicitarea apelantei – pârâte M V.

Aspectul că d-ul  avocat C V , nu s-a putut prezenta la judecată, având un contract de asistenţă la altă instanţă, nu constituie un motiv temeinic pentru a fi acordată o nouă cerere de amânare a cauzei.

De altfel, d-ul av. C V avea posibilitatea să dea o delegaţia de substituire altui avocat dacă nu se putea prezenta la judecarea cauzei.

Pe de altă parte, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise de către apărătorul apelantei.

În ce priveşte încălcarea principiului disponibilităţii, tribunalul reţine că acest principiu impune ca nici o măsură să nu fie dispusă de instanţă înainte  ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor. Instanţa trebuie să asigure părţilor posibilitatea de a administra , susţine şi argumenta dovezile, de a cunoaşte dovezile solicitate de adversar, de a ridica şi cunoaşte excepţiile de procedură.

Faţă de data formulării acţiunii de către apelanta – reclamantă M E, 13.05.2003 precum şi de data înregistrării cauzei spre rejudecare la 28.02.2005 la Judecătoria Z, precum şi de dispoziţiile art. 112, 125, 132 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu poate fi vorba de o încălcare a principiului contradictorialităţii.

Prin apelul declarat, apelanta M E, a solicitat schimbarea în parte a sentinţei atacate , în sensul  de a se dispune obligarea pârâtelor la restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare – cumpărare nr. 1747/2000, nr. 50/2002 şi  nr. 1032/2002.

În motivarea apelului se arată că prin sentinţa civilă nr. 1193/20.12.2007 a fost admisă cererea reclamantei şi s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare – cumpărare în baza principiului „resolute juste dantis, resolvitur jus accipientis”, având în vedere anularea Dispoziţiei Primarului comunei P nr. 29/13.10.1998 prin sentinţa civilă nr. 1445/28.02.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 37680/3/2006.

A considerat că instanţa de fond, doar printr-o eroare , a omis să se pronunţe şi asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare – cumpărare.

Examinând apelul declarat de apelanta – reclamantă M E, în raport de motivele invocate şi probele administrate, tribunalul constată că acesta este fondat din următoarele considerente :

Din petitul acţiunii civile care a făcut obiectul dosarului civil nr. 543/13.05.2003, rezultă că apelanta – reclamantă M E a solicitat şi obligarea pârâtelor la restituirea bunului imobil care a făcut obiectul actelor succesive de vânzare – cumpărare şi anume o casă  de locuit în suprafaţă de 80,68 mp şi terenul în suprafaţă de 2911,99 mp, situate în comuna P, judeţul T.

Din dispozitivul sentinţei civile nr. 1193/20.12.2007 a Judecătoriei Z, rezultă că judecătorul fondului deşi a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare – cumpărare autentificate  sub nr. 1747/12.05.2000 la BNP S D, nr. 50/10.01.2002 la BNP F E  G şi nr. 1032/24.04.2002 la BNP F E  G, nu a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, conform principiului „restituţio in integrum”.

Având în vedere că instanţa de fond nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de reclamanta M E împotriva sentinţei civile nr. 1193/2007 a Judecătoriei Z, va schimba în parte această sentinţă, va admite acţiunea şi cu privire la capătul de cerere referitor la repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii de către pârâtă a imobilului compus teren în suprafaţă de 2911,99 mp şi casă de locuit în suprafaţă de 80,68 mp.

Tribunalul nu a primit apărările reclamantei – pârâte M V împotriva apelului declarat de apelanta – reclamantă M E , prin întâmpinare, acestea fiind în fapt, critici aduse sentinţei şi neinvocate prin apelul declarat.

Domenii speta