Revendicare

Prin cererea adresata Judecatoriei Radauti, astfel cum a fost completata, reclamantii N. I. si N. L., au solicitat în contradictoriu cu I.G., în prezent decedat, mostenitoare fiind G. L. sa le lase în deplina proprietate si posesie gradina, apartamentul nr.2 din casa nr.672 si anexele gospodaresti, identice cu p.v.7942-C1-U2 din CF 8649 si p.v.7942-C1-U3 si nr.790 din CF 4315 a com.cad.Fratautii Noi si ridicarea constructiilor C2 si C3, edificate pe parcela mai sus aratata.

În motivare, au aratat ca au cumparat constructiile de la N.M., conform contractului de vînzare-cumparare nr.3219 din 10 octombrie 1986 si conform titlului de proprietate nr. 1840/2006 li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la teren, însa pîrîtul exercita o posesie fara drept.

Pîrîtul, în întîmpinare, a invocat exceptia autoritatii lucrului judecat a sentintei civile nr. 2358 din 18 noiembrie 1986 si a sentintei civile nr. 1825/2000 ale Judecatoriei Radauti, iar pe fond respingerea actiunii întrucît are un drept de superficie asupra terenului aferent constructiilor.

Cauza a suferit mai multe cicluri procesuale.

Astfel, prin sentinta civila nr.4952 din 5 decembrie 2007 a Judecatoriei Radauti, a fost admisa exceptia puterii lucrului judecat, în ceea ce priveste apartamentul nr.2 din casa si s-a admis în parte actiunea, fiind obligata pîrîta sa predea anexele, respectiv constructiile C5 si C6.

Prin decizia civila nr.1171 din 20 mai 2008, a fost admis recursul pîrîtei, casata sentinta civila si trimisa cauza spre rejudecare cu recomandarea verificarii posesiei constructiilor.

În rejudecare, prin sentinta civila nr.3432 din 29 octombrie 2009, Judecatoria Radauti a constatat ca reclamantii au renuntat la judecarea capatului de cerere privind revendicarea terenului si a apartamentului nr.2 din casa, a respins capatul de cerere privind ridicarea constructiilor C2 si C3, a obligat reclamantii sa achite pîrîtei suma de 605,15 lei cheltuieli de judecata si sa restituie statului suma de 3809 lei, onorariu expert.

S-a retinut ca prin decizia civila nr.1138 din 3 decembrie 1979 si sentinta civila nr.1588 din 5 iulie 1988 a Judecatoriei Radauti s-a dispus partajarea bunurilor dobîndite de defunctul I.G. cu prima sotie N.M. constînd din gospodaria din litigiu, din care, potrivit contractului de vînzare-cumparare nr.3219 din 10 octombrie 1986 acesta a înstrainat reclamantilor apartamentul nr.2 din casa nr.672, sura, grajd si sopron de pe p.v.1054/II/2 din CF 8649 Fratautii Noi si ½ din holul nr.1, poarta, împrejmuiri, aleea din beton si podet de pe p.v.1054/2/III din CF 4315 Fratautii Noi, terenul aferent constructiilor trecînd în proprietatea statului, conform Legii nr.58/1974; ca prin titlul de proprietate nr.1356/1999 s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1.000 m.p. teren curti-constructii, iar prin titlul de proprietate nr.1840/2006 s-a constituit reclamantilor dreptul de proprietate pentru aceeasi suprafata de teren, dupa ce, prin sentinta civila nr.1977 din 13 mai 1999 a Judecatoriei Radauti, vînzatoarei N. M. i s-a anulat titlul de proprietate nr.1070/1997 în sensul excluderii suprafetei de 600 m.p. teren ce a facut obiectul contractului de vînzare-cumparare.

De asemenea, s-a avut în vedere ca între parti s-a mai purtat un proces de revendicare a suprafetei de 10 ari din titlul de proprietate nr.1356/1999 si obligarea defunctului I.G. la ridicarea constructiilor, irevocabila prin respingerea actiunii, însa cum în raport de precizarile deciziei Curtii de Apel nu este data autoritatea lucrului judecat, întrucît titlurile de proprietate ale celor doua actiuni sînt diferite, instanta a apreciat utila doar analizarea raportului de expertiza care a stat la baza solutionarii acelei cauze.

Astfel, a retinut ca situatia constructiilor nu s-a modificat, acestea fiind edificate de defunct cu prima sotie N. M. înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, ca la data partajului acestia detineau în proprietate  o bucatarie de vara si  alte anexe, ceea ce denota ca, deci, constructiile în litigiu au fost edificate pe terenul înscris în titlul de proprietate nr.1840/2006 (T.P. anterior, nr.1070/1997, neavînd constituit dreptul de proprietate cu privire la terenul de sub constructiile C2 si C3 ce fac obiectul prezentei cauze), înainte ca reclamantii sa fi devenit proprietarii terenului, fiind data astfel buna credinta a constructorilor.

S-a avut în vedere si faptul ca în partea a treia a CF nr.8648 este notat dreptul de superficie asupra terenului aferent constructiei ap.1, proprietari tabulari fiind reclamantii, deci nu si asupra terenului ocupat de anexe.

Împotriva sentintei civile au declarat recurs reclamantii N. I. si N. L. criticînd-o pentru nelegalitate motivat de interpretarea gresita a art.494 Cod civil în contextul în care pîrîtul I.G. (decedat) cunostea ca nu detine nici un fel de titlu pentru terenul pe care a construit, cîta vreme pentru magaziile C2 si C3 nu exista autorizatie de constructie, acestea neavînd nici caracter definitiv, iar autorul pîrîtei nu a obtinut nici constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate aferent imobilului.

De asemenea, au criticat analiza raportului de expertiza întrucît în decizia civila nr.8502/2002 a Tribunalului Suceava, în raport de expertiza dispusa în prezenta cauza, constructiile retinute ca fiind edificate anterior Legii nr.18/1991 nefiind identificate ca magaziile C1 si C2.

În întîmpinare, pîrîta G. L. a solicitat respingerea recursului sustinînd ca în mod corect prima instanta a avut în vedere ca tatal sau, I.G., a fost cel care a edificat constructiile a caror ridicare se solicita, fiind constructii de buna credinta si avînd instituit si un drept de superficie prin decizia civila nr.1138/1979 a Tribunalului Suceava.

Verificînd actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca recursul este fondat, hotarîrea fiind data cu aplicarea gresita a legii, motiv de modificare prev.de art.304 pct.9 Cod procedura civila.

Astfel, în urma partajului de bunuri comune intervenit între I. G. si N. M. în anul 1979, gospodaria acestora a fost împartita în sensul ca I.G. a primit apartamentul nr.1, sotia apartamentul nr.2, iar terenul aferent a facut obiectul trecerii în proprietatea statului, ramînînd lot în folosinta.

Cum, prin dobîndirea prin vînzare-cumparare a apartamentului nr.2, în anul 1984, reclamantii au devenit ulterior aparitiei Legii nr.18/1991 si proprietarii terenului aferent, conform titlului de proprietate nr. 1840/2006, buna credinta a autorului pîrîtei, I. G., în edificarea magaziilor C1 si C2 aflate pe aceasta suprafata nu poate fi retinuta, el obtinînd prin hotarîrea de partaj doar un drept de superficie pentru constructiile atribuite (f.65).

Este real ca art.494 Cod civil stabileste ca regula ca proprietarul terenului devine, prin accesiune si proprietar al constructiilor avînd obligatia sa-l despagubeasca pe constructor pe temeiul principiului îmbogatirii fara justa cauza însa tratamentul juridic al constructorului este diferit dupa cum el a fost de buna sau rea credinta.

Ori, în cauza, din probatoriul administrat, nu rezulta buna credinta a constructorului magaziilor în litigiu, ci, dimpotriva, edificarea lor în locuri diferite pe lotul atribuit fostei sotii, înstrainat ulterior reclamantilor, denota reaua credinta, acesta cunoscînd natura juridica a terenului.

Nu poate fi retinuta apararea intimatei relativ la edificarea magaziilor anterior Legii nr.18/1991 pentru ca nici la acea data terenul nu era în proprietatea constructorului pentru a fi îndeplinite cerintele art.494 pct.3 Cod civil.

Daca ar fi fost de buna credinta la crearea constructiilor, autorul intimatei ar fi formulat cerere pentru constituirea dreptului de proprietate a terenului aferent acestora, însa faptul ca a acceptat sa fie înscris în CF doar cu un drept de superficie pentru terenul aferent constructiilor primite la partaj, denota, de asemenea, reaua credinta în edificarea magaziilor în litigiu.

De altfel, constructiile sînt demontabile si cum reclamantii, proprietari ai terenului, au optat pentru obligarea pîrîtei la ridicarea acestora, în conditiile prev.de art.494 al.2 Cod civil, în baza art.312 Cod procedura civila tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentinta civila, va admite actiunea si va obliga pîrîta intimata sa-si ridice constructiile situate pe p.v. 7942 din CF 4315 a com.cad.Fratautii Noi notate cu C2 si C3 în planul de situatie anexa la raportul de expertiza întocmit de expert Bîca Iulian Mihail (f.38).

Fiind în culpa procesuala si avînd în vedere dispozitiile art.274 Cod procedura civila, pîrîta intimata va fi obligata sa plateasca reclamantilor recurenti suma de 900 lei cheltuieli de judecata. 

Se vor mentine celelalte dispozitii care nu sînt contrare.

Domenii speta

Spete similare