Proces verbal. Avertismentului, sancţiune principală

Proces verbal. Avertismentului, sancţiune principală

Dosar nr. 931/234/2008 – decizia civilă nr. 112/R din 17.02.2009

Cu privire la aplicarea sancţiunii principale a avertismentului, instanţa are dreptul şi chiar obligaţia să aprecieze, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei, şi să se pronunţe asupra sancţiunii aplicate prin procesul-verbal de contravenţie, astfel cum prevede art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 956/23.10.2008, pronunţată de Judecătoria Gheorgheni s-a admis plângerea petentului BL în contradictoriu cu intimatul IPJ HARGHITA.

În baza art. 5–7 din OUG Nr. 2/2001 a fost modificat procesul verbal Seria CC Nr. 0624110 din 17.07.2008 emis de intimata, în sensul că în loc de suspendarea permisului de conducere 250 lei amendă şi 5 puncte penalizare, s-a aplicat sancţiunea de „Avertisment”.

I s-a atras atenţia contravenientului ca în viitor să respecte prevederile legale.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea înregistrată la Judecătoria Gheorgheni, sub nr. 931/234/2008 din data de 24.07.2008, petentul BL, în contradictoriu cu intimatul IPJ HARGHITA, anularea procesului verbal Seria CC Nr. 0624110 din 17.07.2008. Examinând actele şi lucrările dosarului, văzând declaraţia martorului, instanţa de fond a admis plângerea în parte, stabilind că, există dubii în sensul că indicatorul de „Depăşirea interzisă” ar fi fost vizibil, fiind acoperit de un alt autovehicul, iar drumul nu avea marcaj de linie continuă. Astfel, instanţa de fond a admis în parte plângerea şi în conf. cu art. 5 – 7 din O.G. nr. 2/2001, în loc de 5 puncte penalizare şi 200 lei amendă, a aplicat petiţionarului contravenient, sancţiunea de „Avertisment”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs IPJ HARGHITA, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul menţinerii procesului verbal atacat. Recurenta îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art.304 alin.1 pct.9 din Codul de procedură civilă, situaţie care face posibilă modificarea hotărârii atacate „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.

În motivele de recurs se arată că, sancţiunea contravenţională principală a avertismentului, aşa cum este încadrată la art.5, alin.2 lit.a din O.G. nr.2/2001, poate să înlocuiască sancţiunea contravenţională principală a amenzii, după analiza faptei săvârşite de petent şi a împrejurărilor în care aceasta a fost comisă.

Însă, o sancţiune contravenţională principală nu poate să înlocuiască o sancţiune contravenţională complementară, aşa cum în mod eronat solicită petentul regimul juridic al celor două sancţiuni fiind diferit.

Ca atare, se află în situaţia în care există o sancţiune contravenţională principală (care consfinţeşte existenţa faptei contravenţionale, în materialitatea ei şi vinovăţia petentului în comiterea acesteia şi, potrivit dispoziţiilor art.100, alin.3, lit.e din O.U.G. nr.195/2002, republicată, se impune şi aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce, pe o durată de 30 de zile. Dispoziţiile legale menţionate sunt imperative, iar sancţiunea contravenţională complementară se aplică automat, pe lângă o sancţiune contravenţională principală.

În consecinţă, sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de a conduce nu poate fi anulată prin înlocuirea sancţiunii principale a amenzii cu avertismentul.

În concluzie, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi modificarea sentinţei nr.956/2008 a Judecătoriei Gheorgheni, în sensul menţinerii actului administrativ atacat.

În drept, îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art.299-316 din Codul de procedură civilă, OUG nr.195/2002.

Intimatul cu ocazia judecării în fond a cauzei, a solicitat respingerea recursului.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în sensul prevăzut de art. 304/1 C.pr.civ., constată următoarele:

Judecătoria Gheorgheni, prin sentinţa atacată a admis plângerea petentului BL, în contradictoriu cu intimatul IPJ HARGHITA şi în consecinţă, în baza art. 5–7 din OUG Nr. 2/2001, dispus modificarea procesul verbal Seria CC Nr. 0624110 din 17.07.2008 întocmit de intimată, în sensul că în loc de suspendarea permisului de conducere 250 lei amendă şi 5 puncte penalizare, a aplicat sancţiunea avertismentului.

Criticile formulate de recurent, în sensul că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală, sunt întemeiate în parte, astfel recursul urmează a fi admis în consecinţă.

Sancţiunea contravenţională principală a avertismentului, astfel cum este încadrată la art.5 alin.2 lit. a din OG nr.2/2001, poate să înlocuiască sancţiunea contravenţională principală a amenzii, după analiza concretă a faptei săvârşite şi a interpretării condiţiilor în care aceasta a fost comisă, însă o sancţiune contravenţională principală nu poate să înlocuiască o sancţiunea contravenţională complementară, regimul juridic al celor două sancţiuni fiind diferit.

Instanţa de fond nu a anulat actul administrativ, în integritatea sa, ci l-a menţinut ca legal, înlocuind doar sancţiunea suspendării permisului de conducere, a amenzii de 250 lei şi a sancţiunii de 5 puncte penalizare, cu sancţiunea avertismentului. Astfel, în urma aplicării sancţiunii avertismentului, în sarcina petentului a rămas o sancţiune contravenţională principală, ori potrivit dispoziţiilor art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, se impune şi aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exerciţiului dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 30 de zile şi aplicarea a 5 puncte penalizare.

Dispoziţiile legale menţionate sunt imperative, iar sancţiunea contravenţională complementară se aplică automat, pe lângă o sancţiune contravenţională principală.

În consecinţă, sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exerciţiului dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 30 de zile şi aplicarea a 5 puncte penalizare, nu poate fi modificată decât ca urmare a anulării sancţiunii contravenţionale principale, iar acest lucru nu se putea realiza decât prin anularea actului administrativ – proces-verbal de contravenţie.

În acest context, instanţa de recurs apreciază că, hotărârea instanţei de fond sub acest aspect este nelegală, motivele de recurs invocate de recurent cu privire la nelegalitatea înlocuirii sancţiunilor complementare aplicate prin actul constatator, cu sancţiunea avertismentului, sunt incidente în cauză.

Astfel, se va admite recursul declarat de recurentul I.P.J. Harghita, împotriva sentinţei civile nr. 956 din 23.10.2008, pronunţată de Judecătoria Gheorgheni, pe care în baza art. 304 pct.9 C.pr.civ., instanţa de recurs o va modifica în parte în sensul că, va admite în parte plângerea petentului BL, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Harghita şi în consecinţă, va elimina din hotărârea atacată dispoziţia referitoare la înlocuirea cu avertisment a sancţiunilor privind suspendarea permisului de conducere şi aplicarea a 5 puncte penalizare.

În ce priveşte aplicarea sancţiunii avertismentului în locul sancţiunii amenzii de 250 lei, instanţa de fond a procedat la înlocuirea sancţiuni pecuniare cu sancţiunea avertismentului, aceasta fiind, deopotrivă o sancţiune principală, alături de amenda contravenţională, prevăzută de art. 5 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Cu privire la aplicarea sancţiunii principale a avertismentului, instanţa are dreptul şi chiar obligaţia să aprecieze, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei, şi să se pronunţe asupra sancţiunii aplicate prin procesul-verbal de contravenţie, astfel cum prevede art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001. Sub acest aspect, instanţa de recurs constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmând să menţină această dispoziţie a instanţei de fond, alături de dispoziţia privind atragerea atenţiei contravenientului, în sensul ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.

Domenii speta

Spete similare