Aplicarea art. 10 cedo

Decizie 161 din 29.07.2009


Prin sentinţa penală nr. 12/2009 Judecătoria Sălişte a admis plângerea formulată de petentul B.D în contradictoriu cu intimatul R.H. şi a desfiinţat rezoluţia procurorului Parchetului de pe lângă judecătoria Sălişte emisă în dosarul penal nr. 374/P/2008 la data de 23.10.2008, trimiţând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale  faţă de intimat, pentru comiterea infracţiunilor de insultă şi calomnie.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sălişte a reţinut în fapt următoarele:

La data de 31.07.2008, petentul B. D. . formulează plângere împotriva numitului R. H. pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie, motivat de aceea că în perioada campaniei electorale pentru ocuparea funcţiei de primar a oraşului S., intimatul, contracandidat al lui, prin intermediul unor publicaţii electorale  distribuite cetăţenilor, i-a adus o serie de injurii, atingându-i  onoarea şi reputaţia,  expunându-l în acelaşi timp la batjocura comunităţii, cum ar fi: animal încolţit, individ cu atitudine  sfidătoare, septuagenar  lăudăros, ignorant.

S-a mai arătat  în plângere că  intimatul a făcut numeroase afirmaţii defăimătoare  despre petent, în sensul că: s-a folosit de  funcţia de primar  şi de serviciile poliţiei comunitare, ca instrumente de  şantaj şi  răzbunare împotriva celor care s-au  declarat susţinătorii intimatului . membrii familiei sale au folosit  maşinile de serviciu în interes  personal; a perceput cetăţenilor taxe pentru anumite  servicii pe care era obligat să le îndeplinească; deciziile luate în calitate de primar  au fost în  detrimentul locuitorilor  oraşului; ziarul „Vatra Mărginimii„  şi pagina de internet a Primăriei S. au fost  folosite abuziv  pentru a-şi face campanie  electorală;  banii irosiţi în campania electorală  sunt proveniţi din taxe impuse cetăţenilor. Au fost anexate  plângerii copii după materialele electorale  conţinând articole  semnate de către intimat.

Prin rezoluţia din 23.10.2008, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie, motivat prin aceea că nu subzistă latura subiectivă, întrucât scopul acelor materiale electorale a fost de promovare a intimatului şi de denigrare a contracandidatului B. D.

Această rezoluţie a fost atacată de către petentul B., iar prin rezoluţia prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sălişte din 30.12.2008, s-a dispus respingerea plângerii, motivat de aceea că petentul nu a fost supus batjocurii ori dispreţului public, el fiind ales primar în urma scrutinului din iunie 2008.

Instanţa de fond a considerat că plângerea petentului B. este întemeiată, întrucât procurorul a ajuns la concluzia că nu există intenţie, fără a administra vreo probă în acest sens, şi nici nu a verificat dacă faptele reclamate au avut ca rezultat lezarea onoarei şi reputaţiei petentului, ori dacă prin afirmaţiile intimatului el a fost expus vreunei sancţiuni de orice natură sau dispreţului public. Concluzionând că soluţia procurorului nu se întemeiază pe elemente probatorii, ci ar reprezenta mai degrabă propria opinie cu privire la conflictul dintre părţi, Judecătoria Sălişte, în aplicarea art. 278/1 alin. 8 lit. b C.pr.pen., a desfiinţat rezoluţia atacată şi a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale. S-a dispus ca procurorul să administreze probe, în urma cărora  să se aprecieze din nou  dacă intimatul a fost  animat  sau nu de intenţia de a leza onoarea ori reputaţia  petentului, de a-l expune la batjocură ori dispreţului public  sau  dacă afirmaţiile sau imputaţiile  aduse  de către  acesta, petentului, l-ar fi expus  vreunei  sancţiuni de orice natură în sensul legii penale .

Totodată, s-a dispus ca procurorul să efectueze verificări  pentru a putea  stabili cu certitudine care a fost  reacţia opiniei publice, a cetăţenilor sau a  electoratului, urmare a afirmaţiilor făcute în scris de către intimat referitor la persoana sau  activitatea petentului, respectiv dacă  acestea  au avut rezultatul prevăzut de legea  penală  sub aspectul elementelor  constitutive ale celor  două infracţiuni, chiar dacă  activitatea intimatului s-a desfăşurat  în condiţii de campanie electorală.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs în termen intimatul R. H. solicitând casarea sentinţei, motivat de aceea că: el nu a avut intenţia de a aduce jigniri contracandidatului, ci intenţia de a-şi promova programul electoral; votul alegătorilor care a fost în favoarea petentului face dovada că acesta nu a fost expus dispreţului public; expresiile la care face referire petentul în plângere nu trebuie scoase din conţinut, ci analizate în contextul enunţurilor făcute; expresiile folosite au avut scop pamfletar şi nici una din afirmaţii nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de insultă sau calomnie. În plus, a arătat că nici o altă probă nu ar mai putea fi administrată, cele făcute în faţa procurorului sunt pertinente şi suficiente. A fost invocată practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate de intimatul Răcuciu Horaţiu, a actelor şi lucrărilor dosarului, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/6, art. 385/7 C.pr.pen., instanţa constată că acesta este fondat, sens în care îl va admite, pentru următoarele motive:

În analizarea afirmaţiilor făcute de către recurent, prin intermediul publicaţiilor electorale, trebuie să avem în vedere contextul special în care acestea au avut loc, şi anume în timpul campaniei electorale pentru ocuparea postului de primar al oraşului S. Libertatea de exprimare consacrată prin art. 10 al C.E.D.O., este unul dintre drepturile fundamentale esenţiale într-o societate democratică, bazată pe pluralism şi toleranţă (Hotărârea Handyside 7.12.1976 a C.E.D.O.). Potrivit Curţii Europene, presa joacă un rol indispensabil de „câine de pază al democraţiei” şi permite publicului să primească informaţii asupra problemelor dezbătute în arena politică sau în legătură cu alte sectoare de interes public (Hotărârea Lingem 8.07.1986 a C.E.D.O.). În practica sa, Curtea a arătat că limitele criticilor sunt mai largi la adresa oamenilor politici, deoarece aceştia se expun în mod inevitabil şi conştient unui control atent al faptelor lor, atât din partea jurnaliştilor, cât şi din partea cetăţenilor. În cauză, trebuie să distingem între judecăţile de valoare, care trebuie întotdeauna să aibă o bază factuală şi afirmaţiile complet nejustificate cu privire la o persoană.

În principiu, sunt judecăţi de valoare, acele afirmaţii care vizează modul în care o persoană îşi exercită atribuţiile, chiar dacă la baza acestor critici stau anumite fapte determinate, inclusiv afirmaţia după care o acţiune ar fi ilegală. În ochii Curţii, este suficientă existenţa unei baze factuale, pentru ca afirmaţia să nu poată fi sancţionată. Pe de altă parte, în privinţa judecăţilor de valoare, Curtea consideră că acestea pot fi făcute, şi pot fi critice, fără a exista condiţia ca ele  să poată fi demonstrate. Instanţa Europeană tinde să admită faptul că, chiar dacă o dezbtere politică poate cădea uşor în atacuri la persoană sau insulte, aceasta este un rău necesar pentru protejarea obiectivelor unei societăţi democratice. În plus, se afirmă că politicienii trebuie să suporte, din cauza funcţiei lor, limite ale criticii mult mai ridicate decât în cazul unui simplu particular. De altfel, jurisprudenţa nouă a instanţei de la Strasbourg merge până la oferirea unui soi de imunitate pentru ceea ce s-ar putea numi „jignire politică” (Hotărârea Roseriro Bento).

Apreciem că încercările mai mult sau mai puţin vizibile de manipulare a cetăţenilor ori posibilitatea de publicarea oricărei idei, sunt riscuri pe care orice societate democratică trebuie să şi le asume în locul tăcerii.

Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că afirmaţiile considerate injurioase au fost făcute în contextul unei campanii electorale, care permite o mai largă luptă a ideilor, Tribunalul apreciază că în cauză nu poate fi vorba de săvârşirea cu intenţie a infracţiunii de insultă sau calomnie de către intimatul R. Faptul că afirmaţiile făcute de recurentul R. H. nu au afectat imaginea publică a petentului, este dovedit în principal prin aceea că electoratul a înţeles ca în luna iunie 2006 să îi acorde un nou vot de încredere pentru funcţia publică de primar al localităţii S. Aşa fiind, considerăm că în mod corect a apreciat procurorul că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiunilor de insultă şi calomnie, motiv pentru care nu se impune restituirea cauzei la parchet şi efectuarea unor probe suplimentare în cauză. Prezentul recurs  va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, cu reţinere spre rejudecare. Rejudecând în fond, Tribunalul, pentru motivele anterior arătate, va respinge ca neîntemeiată plângerea petentului B. T., menţinând ca legală şi temeinică rezoluţia de neâncepere a urmăririi penale a  procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sălişte din 23.10.2008, şi rezoluţia prim-procurorului din 30.12.2008.

Domenii speta