Lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte

Sentinţă penală 21 din 04.02.2009


Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 14 decembrie 2006  - dosar 576/P/2006, înregistrat la această instanţă cu nr.4495/85/2006 a fost trimis în judecată inculpatul D. I. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. şi ped. de art.183 C.pen.

În fapt, se reţine în actul de sesizare al instanţei, că inculpatul de aproximativ 15 ani a întreţinut relaţii de concubinaj cu victima, relaţii care în ultimii ani s-au deteriorat din cauza consumului de alcool practicat iniţial de învinuit şi s-a acutizat în momentul  în care şi victima a început să consume habitual alcool.

Pe acest fond, la data de 01 iulie 2006, ora 1200, în locuinţa conjugală, enervat de faptul că Z. C. nu i-a pregătit hainele pentru nunta la care  urmau să participe şi că a cheltuit, pe băutură, parte din banii pentru cinste, învinuitul D. I., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, în zona toracelui şi a îmbrâncit-o pe scările dintre hol şi camera din faţă a imobilului, în cădere victima izbindu-se de cimentul scării.

Conflictul dintre învinuit şi victimă a continuat şi în zilele următoare, fiind parţial perceput din exteriorul locuinţei de trecători şi relatat de victimă prietenelor apropiate, deşi este negat de victimă.

Actele de violenţă exercitate de învinuit asupra victimei au avut ca urmare fractura coastei X dreapta, a coastei X stânga, cu deplasare şi pătrundere în cavitatea pleurală precum şi o ruptură splenică, leziuni traumatice în urma cărora victima a decedat, în noaptea de 04/05 iulie 2006.

Autopsia efectuată victimei a concluzionat că moartea ei a fost de natură violentă şi s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei rupturi de splină în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale, produse prin lovituri repetate cu corpuri dure şi loviri de corpuri dure în cazul unei căderi, în legătură cauzală directă cu violenţele exercitate de învinuit.

Faptele, în faza de urmărire penală au fost  probate prin procesul verbal de cercetare a locului în care a  decedat victima, rapoartele de  constatare medico-legale şi expertiză medico-legală psihiatrică, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor precum şi ale inculpatului, care recunoaşte că a exercitat acte de violenţă asupra concubinei sale, în data de 01 iulie 2006.

Analizând probatoriul administrat în cauză instanţa reţine în fond următoarele :

Inculpatul şi victima întreţineau raport de concubinaj de aproximativ 15 ani.

În ultimii ani relaţiile dintre aceştia s-au deteriorat progresiv pe fondul consumului excesiv de alcool al amândurora.

La data de 1 iulie 2006, inculpatul întorcându-se la locuinţa sa a găsit-o pe victimă în stare avansată de ebrietate, acest lucru enervându-l, astfel încât a lovit-o, după cum declară „în faţă, în zona  pieptului şi stomacului, după care a îmbrâncit-o pe scări”.

Zilele următoare victima a acuzat dureri abdominale, dar a refuzat să meargă la medic fiind în permanentă stare de ebrietate.

La data de 5 iulie 2006 victima a decedat, raportul de autopsie stabilind că moartea acesteia a fost violentă şi ea s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei rupturi de  splină în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale, la o persoană aflată în stare avansată de intoxicaţie alcoolică, leziunile traumatice putându-se produce prin loviri repetate cu corpuri dure, fără a putea fi exclus nici mecanismul de lovire cu corpuri dure.

În faza de judecată s-a efectuat de către Serviciul de Medicină legală Sibiu o completare la raportul de constatare medico-legală (autopsie), prin care se precizează că ruptura iniţială a splinei  care a declanşat mecanismul tanato generator s-a putut produce în datele de 1 sau 2 iulie 2006 şi totodată faptul că victima avea o alcoolemie de 4,20 grame la mie, la data decesului.

Instanţa a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală (filele 136-141) pentru a se stabili mecanismul producerii decesului victimei, cu precizarea datei  exacte a producerii leziunilor tanatogeneratoare, în concluziile acesteia menţionându-se faptul că moartea victimei a  fost violentă, datorându-se hemoragiei interne consecutive rupturii în doi timpi a splinei, la o persoană cu ciroză hepatică şi cu intoxicaţie acută etanolică. Leziunea traumatică care a declanşat mecanismul tanato-generator este reprezentată de fractura coastei a X-a, care a determinat  iniţial o ruptură splenică cu acumulare de sânge subcapsular (hematom subcapsular splenic, hematom care s-a rupt ulterior, în al doilea timp, determinând hemiperitoneu masiv şi deces consecutiv.

Aspectul morfologic al echimozelor de la nivelul peretelui postero-lateral al hemitoracelui stâng, al fracturii costale  a X-a, a rupturii splenice şi al hemoperitoneului, precum şi modalitatea de evoluţie a cazului spre deces, pledează pentru producerea leziunilor tanatogeneratoare la data de 1 sau 2 iulie 2006.

Acest raport de expertiză fiind contestat s-a dispus efectuarea unui nou raport la I.M.L. Cluj Napoca (filele 156.160), în a cărui concluzii se menţionează că leziunea splenică s-a putut produce ca urmare a unui traumatism cu fractura coastei a X-a stângi şi lezarea secundară a splinei prin lovire cu/sau de corpuri dure, cel din urmă mecanism putând fi ca urmare a unei auto sau heteropropulsii. Se apreciază că nu există elemente obiective medico-legale care să menţină producerea traumatismului de la baza hemitoracelui stând în jurul datei de 1-2 iulie 2006, dimpotrivă întreg tabloul morfo-lezional pledând pentru producerea leziunilor în noaptea de 4/5 iulie 2006.

Date fiind concluziile contradictorii ale celor două rapoarte de expertiză, acestea au fost supuse avizării Comisiei Superioare de Medicină Legală a Institutului Naţional de Medicină legală „Mina Minovici” Bucureşti, care analizând întregul material înaintat, aprobă raportul de expertiză medico-legală nr.98/II/g/6 din 12.01.2008 efectuat la S.J.M.L. Sibiu, cu precizarea că leziunile tanatogeneratoare pot data într-un interval de până la 4-5 zile anterior decesului, inclusiv 1/2 iulie 2006.

Faţă de toate probele tehnico ştiinţifice efectuate, instanţa reţine , aşadar, expertiza efectuată de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu, nr.98/II/g/6 din 12.01.2008 care concluzionează că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce la data de 1,2 iulie 2006.

Coroborând această probă cu declaraţiile inculpatului, care recunoaşte că la data de 1 iulie a lovit-o  pe victimă în zona pieptului şi stomacului după care a îmbrâncit-o pe scări şi cu declaraţiile martorilor D. S. (fila 87), D. C.-G. (fila 101), care ambii declară că victima nu era vizitată de nimeni şi poarta stătea închisă, aspect care este confirmat şi de inculpat care afirmă că nu au fost vizitaţi de nici o persoană, deoarece poarta a stat încuiată, rezultă fără nici un dubiu că leziunile tanato-generatoare cauzate victimei s-au produs datorită agresiunilor fizice săvârşite de inculpat.

De altfel, martorii audiaţi în cauză au remarcat la victimă de mai multe ori urme de lovituri pe care aceasta le justifica că provin de la un cal sau au fost produse prin cădere de pe o scară, dar cu toate acestea martora Ş. S. a declarat faptul că victima i-a spus cu puţin timp înainte să moară că abia aşteaptă să vină copii din Spania, deoarece „aşa nu se mai poate”, iar martora B. F. (fila 52) a menţionat că victima i-a povestit, în mai multe rânduri când a fost la ea ‚în vizită, că inculpatul o bate şi i-a arătat şi nişte vânătăi.

Aspectele referitoare la faptul că victima nu s-a plâns vecinilor de  agresiunile suferite nu sunt de natură a demonstra că aceasta nu a suferit vreo agresiune, atâta vreme cât toţi martorii au arătat că victima era o fire mai necomunicativă, nu obişnuia să se confeseze şi nici nu mergea în vizită.

De asemenea, alcoolemia ridicată pe care victima o avea la momentul decesului nu are relevanţă în mecanismul tanatogenerator, aşa cum reflectă expertizele mai sus menţionate.

Astfel, faptele aşa cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.183 C.pen., în baza căruia inculpatul va fi condamnat la 7 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere  faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine în general sinceră în faţa instanţei, recunoscând violenţele exercitate asupra victimei, dar pe de altă parte şi faptul că obişnuia să consume excesiv băuturi alcoolice, prilej cu care are o atitudine violentă.

În ce priveşte latura civilă, fiii victimei s-au constituit părţi civile în cauză.

Din probele testimoniale administrate coroborate cu chitanţele şi facturile depuse la dosar rezultă cuantumul despăgubirilor civile în sumă de 10.000 lei pentru fiecare.

De asemenea, se justifică şi acordarea de daune morale, faţă de suferinţa firească pe care orice om o are la pierderea mamei, mai ales în asemenea circumstanţe, Tribunalul considerând ca fiind o reparaţie justă suma de 50.000 lei pentru fiecare parte civilă.

În baza art.191 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.600 lei, din care 1.500 lei în faza de urmărire penală, urmând ca onorariul avocatului din oficiu să fie plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.