Folosire şi stocare în format digital în cadrul societăţii de programe de calculator fără acordul titularului de drepturi. Închirierea calculatoarelor fundaţiei către diverse persoane fizice în scopul rulării programelor reproduse pe acestea fără a a...

Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu din 12.04.2007, înregistrat sub dosar nr. 968/P/2006, a fost trimis în judecata inculpatul L.I., pentru savârsirea infractiunilor de a folosi si stoca în format digital în cadrul societatii programe de calculator fara acordul titularului de drepturi, prev. si ped. de art. 139/9 din Legea nr. 8/1996 modificata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.; de a închiria calculatoarele fundatiei catre diverse persoane fizice în scopul rularii programelor reproduse pe acestea si fara a avea consimtamântul titularilor de drepturi, prev. si ped. de art. 139/6 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 modificata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.; de a vinde sisteme de calcul pe care erau reproduse programe de calculator fara consimtamântul titularilor de drepturi, prev. si ped. de art. 139/6 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 modificata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. referitoare la concursul real de infractiuni.

S-a retinut în actul de sesizare a instantei ca la data de 03.11.2006, organele de politie din cadrul I.P.J. Sibiu – Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca în cadrul S.C. I S.R.L. Sibiu, societate administrata de numitul L.I., sunt comercializate calculatoare pe care sunt instalate programe de calculator, fara a fi achizitionate si licente.

La data de 06.11.2006 s-a procedat la verificarea calculatorului achizitionat de catre M.C.de la S.C. I S.R.L., constatându-se ca pe acesta erau instalate Windows XP Professional si Microsoft Office Professional Edition 2003, desi calculatorul a fost achizitionat fara licente.

La data de 15.11.2006, organele de politie ale I.P.J. Sibiu au procedat la efectuarea de verificari la punctul de lucru al societatii din Sibiu, str. V M, nr. 42, unde este situat magazinul de comercializare electronice, electrocasnice si tehnica de calcul, precum si la sediul din Sibiu, str. C, nr. 14, unde au fost identificate un numar de 17 calculatoare, dintre care 15 erau destinate activitatii de pregatire profesionala pentru cursanti.

Pe calculatoarele identificate la cele doua adrese mai susmentionate, s-au gasit reproduse diverse programe de calculator, conform anexelor la procesele verbale, respectiv Windows XP Professional, Microsoft Office 2002, Microsoft Office 1997, s.a., desi S.C. I S.R.L. nu detinea licente pentru acestea.

S-a aratat ca martorul M C fiind audiat, a declarat ca în data de 24.10.2006 a comandat un calculator la S.C. I S.R.L., magazinul din Sibiu, str.  V M, nr. 42, achitând drept avans suma de 150 RON. Susnumitul a declarat ca a discutat cu patronul societatii L.I., acesta angajându-se sa îi vânda calculatorul pe care sa fie instalate toate programele necesare vizionarii de filme.

În data de 25.10.2006, numitul MC, însotit de martorul S.D., s-a deplasat la sediul S.C. I S.R.L., unde angajatii societatii i-au prezentat calculatorul, ocazie cu care a constatat faptul ca pe acesta era reprodus sistemul de operare Windows XP Professional si Microsoft Office Professional Edition 2003.

Martorul S.D., fiind audiat, a declarat faptul ca în data de 24.10.2006, împreuna cu M C, s-a deplasat la S.C. I S.R.L., unde a asistat la discutia dintre acesta si L.I. referitoare la instalarea de programe pe calculatorul achizitionat.

În cauza s-au mai audiat martorii I P, L O A si V V, care au declarat ca în cursul anului 2006, au cumparat calculatoare cu soft preinstalat de la S.C. I S.R.L. Sibiu, desi nu cumparasera licente pentru programele reproduse. Totodata, martorii au declarat ca discutiile referitoare la cumpararea în rate a calculatoarelor s-a purtat cu numitul L.I..

S-a mai retinut în rechizitoriu ca învinuitul L.I. nu a recunoscut faptele comise, declarând ca nu a solicitat angajatilor sai ori apartinând S.C. XTC COMPUTERS S.R.L. sa instaleze programele identificate pe calculatoare. Totodata, susnumitul a declarat ca 8 dintre calculatoarele identificate la locatia din Sibiu, str. C., nr. 14, pe care erau instalate programele Windows XP Professional si Microsoft Office 2002, erau de fapt proprietatea Fundatiei G.C.M. care detine Scoala Postliceala de Informatica. Desi L.I. este presedinte al fundatiei si coordoneaza activitatea  acesteia, acesta a declarat ca nu cunoaste cine a instalat programele pe calculatoare, aparare care nu a putut fi luata în considerare de reprezentantul Ministerului Public.

Microsoft Corporation, titularul drepturilor de autor pentru programele de calculator Windows XP Professional, Microsoft Office Professional Edition 2003, Office 2002, Office 1997, Fox Pro 2.6, Visual Fox Pro 5.0 si Visual Basic 3.0 prof., reproduse, închiriate si distribuite fara drept de inculpat, prin reprezentantul legal în România – av. P.M.D., s-a constituit parte civila împotriva acestuia cu suma de 39.195 RON; reprezentând echivalentul în lei al sumei de 15.000 USD, dintre care 13797 USD despagubiri pentru programele de calculator mentionate mai sus si 1203 USD reprezentând daune morale.

Ca si mijloace de proba, s-au depus la dosarul de urmarire penala: procese verbale de control întocmite de organele de politie ale I.P.J. Sibiu, constituiri de parte civila în cauza, procura mandatarului titularului drepturilor de autor, factura fiscala si chitanta de achizitionare a calculatorului de catre M C, declaratiile martorilor MC, S.D., MA, D B M, A P N, C M, B C I, V F I, I P, LO A, VV si P A; contracte de achizitionare calculatoare de catre I P, L O A si V V, declaratiile învinuitului care nu a recunoscut faptele comise.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prealabil examinarii fondului cauzei, se constata ca prin încheierea de sedinta din data de 27.02.2008, s-a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea punerii în discutie a calitatii de parte civila a Microsoft Corporation.

Aceasta întrucât, în dezbaterea pe fond a cauzei s-a invocat de catre inculpat prin aparator ca actiunea civila a fost formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, cererea de constituire ca parte civila în cauza a Microsoft Corporation fiind nelegala.

Instanta urmeaza a respinge aceasta sustinere ca nefondata.

Astfel, conditiile în care persoanele fizice sau juridice straine pot invoca prevederile legale în aceasta materie, se desprind din art. 147 din Legea nr. 8/1996, potrivit caruia „Persoanele fizice sau juridice straine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe, beneficiaza de protectia prevazuta prin conventiile, tratatele si acordurile internationale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiaza de un tratament egal cu cel al cetatenilor români, cu conditia ca acestia sa beneficieze, la rândul lor. De tratament similar în statele respective”.

Din aceste dispozitii rezulta ca o persoana fizica sau juridica straina, în calitate de titular de drepturi de autor, intra sub protectia conferita de Legea nr. 8/1996, fie a) – în baza unor conventii, tratate sau acorduri internationale la care România este parte, fie b) – pe baza de reciprocitate cu statul persoanei fizice sau juridice straine.

Aceeasi protectie este recunoscuta si prin legea de reglementare a raporturilor de drept international privat, Legea nr. 105/1992, care stabileste în art. 63 ca „drepturile de autor (…) ale persoanelor juridice straine sunt ocrotite pe teritoriul României, conform legii române si conventiilor internationale la care România este parte”.

În ceea ce priveste afirmatia conform careia Microsoft Corporation nu ar intra sub incidenta protectiei legale în materia drepturilor de autor si nu ar avea, astfel, calitate procesuala activa, urmeaza a fi respinsa, având în vedere urmatoarele precizari:

În primul rând, se retine ca România este membru fondator al Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale (OMPI), creata prin Conventia pentru instituirea OMPI. De asemenea, Statele Unite ale Americii este stat membru al OMPI din 1970. În aceasta calitate, ambele state au semnat si ratificat Tratatul OMPI cu privire la Dreptul de Autor, care prevede în art. 4 ca „Programele pentru calculator sunt protejate ca si operele literare, în sensul art. 2 din Conventia de la Berna. Protectia prevazuta se aplica programelor pentru calculator indiferent de modul sau forma de exprimare.

În al doilea rând, Conventia de la Berna privind operele literare si artistice, ratificata (în ultima ei forma revizuita, de la Paris) de statul român prin Legea nr. 77 din 1998, si ratificata de asemenea si de statul american, în martie 1989, obliga statele semnatare la protejarea reciproca a drepturilor de autor asupra „tuturor lucrarilor din domeniul literar, stiintific si artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare”  (art. 2 din Conventie), opere enumerate ulterior în mod exemplificativ.

În al treilea rând, se constata ca ambele sunt state membre ale Organizatiei Mondiale de Comert (OMC), si, ca atare, au semnat si au ratificat Acordul TRIPS (Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights) care prevede, în art. 10, ca „Programele de calculator, fie ca sunt exprimate în cod sursa, fie în cod obiect, vor fi protejate ca opere literare în baza Conventiei de la Berna”.

În al patrulea rând, statul român este semnatar al Acordului privind relatiile comerciale dintre Guvernul României si Guvernul Statelor Unite ale Americii, ratificat de Parlament prin Legea nr. 50/1992. Art. 8 din acest Acord prevede ca fiecare dintre parti asigura protectia drepturilor de autor apartinând titularilor din celalalt stat sau semnatar, în conditiile paragrafului 2 lit. a) pct. i) din scrisoarea anexata acestui acord. Asa cum stabileste textul mentionat, se bucura de aceasta protectie atât programele de calculator, cât si titularii drepturilor de autor. Titularilor le este recunoscut expres dreptul exclusiv de a împiedica existenta si difuzarea pe teritoriul României a copiilor neautorizate ale programelor de calculator ce le apartin. Acordul mentionat face trimitere la Conventia de la Berna, pentru protectia operelor literare si artistice, stabilind expres faptul ca „programele de calculator vor fi protejate ca opere literare”, ceea ce înseamna ca vor beneficia de toate mijloacele de protectie acordate acestora din urma.

Asadar, exista conventii internationale, la care atât România, cât si SUA sunt parte, care impune statelor semnatare, pe cale de consecinta si României,  sa acorde protectie, pe teritoriul lor, titularilor de drepturi persoane fizice sau juridice apartinând de celelalte state semnatare.

Mai mult, exista si un acord între România si Statele Unite ale Americii care prevede reciprocitatea în ceea ce priveste protectia acordata titularilor de drepturi de autor din celalalt stat.

Având în vedere ca în speta sunt îndeplinite conditiile impuse de art. 147 din Legea nr. 8/1996 pentru ca o persoana fizica sau juridica straina (în situatia de fata din S.U.A.) sa beneficieze de protectia conferita de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, Microsoft Corporation, cu sediul în Statele Unite ale Americii, în calitate de titular de drepturi de autor, este îndreptatita sa solicite si sa obtina aceasta protectie.

Fata de sustinerea conform careia Microsoft Corporation nu a formulat, în mod legal, cererea de constituire de parte civila în cauza, instanta constata ca potrivit art. 174 C.pr.pen., partile pot fi reprezentate, inclusiv partea civila. Mandatul fiind un contract de natura civila, regulile reprezentarii sunt stabilite de legea civila, inclusiv de legea procedural civila.

Conform art. 67 C.pr.civ., mandatul cu procura generala este suficient pentru reprezentare, în cazul în care cel care l-a dat nu are domiciliul sau resedinta în tara. Întrucât Microsoft Corporation , titulara drepturilor de autor încalcate, are sediul în S.U.A., ar fi suficient chiar si un mandat general pentru reprezentarea sa.

În cauza nu este vorba despre un mandat general, ci despre un mandat special, în sensul art. 1535 C.civ.: „Mandatul este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile mandantului”. Caracterul special al mandatului nu trebuie interpretat decât în stricta conformitate cu legea – mandatul fiind cu suficienta special daca va indica natura operatiei juridice si obiectul ei.

Procura detinuta de reprezentantul partii civile este speciala, fiind anume acordata pentru un anumit tip de drepturi care apartin Microsoft Corporation, si anume pentru protejare drepturilor de proprietate intelectuala ce îi apartin.

Potrivit textelor legale în vigoare, prin mandat special se întelege nu numai un mandat dat pentru o singura operatiune juridica, ci pentru o categorie determinata de operatiuni si acte juridice. Asadar, reprezentantul partii civile nu a primit un mandat general („procuratio omnium bonorum”) cu privire la totalitatea afacerilor companiei parte civila în România, ci numai un mandat special, limitat la operatiunile juridice necesare apararii drepturilor de proprietate intelectuala apartinând partii civile.

Chiar Legea nr. 8/1996, în art. 139 indice 1 alin. 2, stabileste ce se întelege prin „mandat special” – „(…) mandatul se considera special, daca este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situatie de încalcare a drepturilor sale”. Având în vedere ca acestea sunt cerintele de mandat special în materie penala pentru protejarea drepturilor de autor, cu atât mai mult ele pot fi aplicate prin analogie în materia civila de protejare a drepturilor de autor, astfel cum a sustinut si partea civila Microsoft Corporation.

S-a mai sustinut în concluziile scrise ca în continutul procurii, paragraful 3, în care sunt enumerate expres activitatile cu care a fost împuternicita mandatara, „se mentioneaza explicit ca aceasta nu poate formula constituiri de parte civila”. Lectura paragrafului 3, mentionat chiar de inculpat, demonstreaza ca mandatara a fost împuternicita sa reprezinte societatea mandanta, inclusiv pentru actiuni de recuperare a daunelor produse prin fapta ilicita.

Rezulta, asadar, ca Microsoft Corporation a împuternicit mandatara sa formuleze actiuni civile în raspundere civila delictuala nu doar pe calea procesului civil, ci si prin alaturarea actiunii civile  în cadrul procesului penal.

S-a mai sustinut ca Legea nr. 8/1996 prevede, în mod expres si limitativ, categoriile de persoane care pot formula, în mod legal, constituirea de parte civila, în art. 139 alin. 1 tezele I si II. Potrivit acestei sustineri, în afara titularilor de drepturi, pot formula o cerere de constituire de parte civila doar organismele de gestiune, asociatiile de combatere a pirateriei sau persoanele autorizate sa utilizeze drepturi protejate prin Legea nr. 8/1996, conform mandatului acordat. Astfel, un avocat chiar cu procura speciala, nu ar putea formula o constituire de parte civila în numele si pentru titularii de drepturi de autor.

În mod evident, o asemenea interpretare a art. 139 alin. 1 îngradeste libertatea partii de a-si alege reprezentantul în justitie. Scopul acestei reglementari a fost de a conferi calitate procesuala activa si altor persoane interesate în asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala, iar nu de a îngradi libertatea titularului de drepturi de autor de a-si exercita drepturile prin reprezentare, libertate de altfel conferita de textele de lege de drept comun.

Este adevarat ca se enumera categoriile de persoane care pot actiona în numele si pentru titularul de drepturi, dar avocatul nici nu trebuia amintit printre acestea, deoarece se prezuma în mod absolut ca acesta are posibilitatea de a reprezenta un titular de drepturi.

Sustinerea ca în procura speciala s-ar preciza ca reprezentanta partii civile nu este împuternicita sa introduca actiuni civile, rezultând din sintagma „neconstituiri de parte civila” (fila 19 dosar urmarire penala), instanta o apreciaza în sensul ca reprezentanta acestei parti are la latitudine faptul de a se constitui sau nu parte civila în cauza, în functie de diverse împrejurari (prejudiciu recuperat, prejudiciu redus, s.a.).

I.  Cu privire la starea de fapt, din probele de la dosar rezulta ca la data de 03.11.2006, organele de politie din cadrul I.P.J. Sibiu – Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca în cadrul S.C. I S.R.L. societate administrata de inculpatul L.I., sunt comercializate calculatoare pe care sunt instalate programe de calculator, fara a fi achizitionate si licente.

La data de 06.11.2006, conform procesului verbal de la fila 9 dosar urmarire penala, s-a procedat la sediul I.P.J. Sibiu la verificarea calculatorului achizitionat de catre M.C.de la S.C. I S.R.L. Sibiu, constatându-se ca pe acesta erau instalate Windows XP Professional si Microsoft Office Professional Edition 2003, desi calculatorul a fost achizitionat fara licente.

Din actele de la dosar rezulta ca numitul M.C.a achizitionat calculatorul în cauza la data de 25.10.2006 cu factura fiscala seria SB NCB nr. 4952718, platind suma de 1096 RON.

Martorul M.C.a declarat în faza de urmarire penala ca în jurul datei de 18.10.2006, s-a deplasat la S.C. I S.R.L. Sibiu împreuna cu un prieten S.D., întrucât dorea sa achizitioneze un computer. La magazinul acestei societati din Sibiu, str. G-ral Vasile Milea, nr. 42, a discutat cu doi angajati a caror identitate martorul nu o cunoaste, care le-au declarat ca le pot vinde un calculator pe care sa instaleze toate programele necesare.

La data de 24.10.2006, martorii M si S s-au deplasat la acelasi magazin pentru a da avansul. Discutiile s-au purtat cu inculpatul L.I. si cu un  angajat pe nume „Alex”. Martorul Msustine ca inculpatul a luat legatura telefonic cu un angajat pe nume C, caruia i-a solicitat sa asambleze un calculator capabil de vizionare filme, rulare jocuri si pe care sa instaleze tot softul care trebuie. Martorul mai arata (fila 55 dosar urmarire penala) ca în data de 25.10.2006, s-a deplasat iarasi la magazin, de unde a cumparat un calculator în valoare de 1096 RON. Acelasi martor arata ca, înainte de a plati restul de bani, calculatorul a fost pornit în service-ul magazinului, ocazie cu care a remarcat faptul ca pe acesta era instalat Windows XP Professional, Microsoft Office Professional Edition 2003, precum si diferite codecuri si aplicatii multimedia.

Acelasi martor, audiat în instanta (declaratia fila 212, dosar nr. 1991/85/2007 al Tribunalului Sibiu) a aratat ca s-a deplasat în doua zile la S.C. I S.R.L. Sibiu. În prima zi a vorbit cu inculpatul, care în calitate de patron i-a cerut sa lase un avans din contravaloarea calculatorului. Martorul a constatat ca în acel moment nu se aflau calculatoare la sediul societatii. De aceasta data, martorul sustine ca despre configuratia calculatorului a vorbit în prima zi cu un angajat al societatii, iar nu cu inculpatul.

A doua zi arata martorul M – respectiv cumparatorul calculatorului, nu a vorbit cu inculpatul, întrucât nu era acolo. Calculatorul i s-a adus la foarte scurt timp de la un depozit.

Tot în contradictie cu cele declarate în faza de urmarire penala, martorul declara ca respectivul calculator a fost conectat la curent în societatea S.C. I S.R.L. si i s-a dat drumul doar pentru a se constata ca intra curent în acesta. Apoi a iesit cu calculatorul în cutie din magazin, a mers pe strada cu acesta în brate, iar la un moment dat l-a oprit o masina cu un echipaj al politiei care i-a cerut sa le arate calculatorul si actele acestuia. Apoi, martorul M  s-a deplasat cu acestia la sectie, iar împreuna au constatat ca pe calculator era instalat Windows XP Professional si Microsoft Office Professional Edition 2003.

Martorul precizeaza din nou ca nu a cerut la S.C. I S.R.L. sa i se instaleze nici un fel de program pe calculator, si ca a platit doar calculatorul.

Mai mult decât atât, sustine ca a fost însotit la S.C. I S.R.L. de catre martorul S.D., si ca nu au verificat împreuna cu S sediul societatii, ce anume este instalat pe calculator, ci doar daca intra curent în acesta, în contradictie cu cele declarate de martorul S.

În fine, mai arata martorul ca un vânzator a dat telefon la depozit, iar nu inculpatul, si a cerut sa i se pregateasca un calculator pentru mediu privat pe care sa asculte muzica, sa joace jocuri. Mai precizeaza ca nu a discutat cu inculpatul L.I. despre partea soft a calculatorului, în prezenta martorului S.

Un alt aspect semnalat de instanta în declaratia martorului este ca acesta a cerut organelor de politie sa se întoarca cu calculatorul la S.C. I S.R.L., dar acestea l-au dus la sectie, unde un alt lucrator a verificat calculatorul, în absenta inculpatului, aspect invocat si de acesta din urma.

Martorul S.D. a aratat în faza de urmarire penala ca inculpatul L.I. a luat legatura telefonic  cu un angajat pe nume C, caruia i-a solicitat sa asambleze un calculator capabil de vizionare filme si rulare jocuri si pe care sa instaleze „tot softul care trebuie”.

Însa în opinia instantei, acest fapt nu demonstreaza fara echivoc ca s-a purtat cu inculpatul vreo discutie în legatura cu instalarea de catre acesta, fara licenta, a vreunui program pe calculatorul cumparat de la S.C. I S.R.L. Sibiu.

De altfel, astfel cum rezulta din toate probele administrate în cauza, inculpatul nu are cunostintele necesare si nici deprinderea practica de a instala astfel de programe pe calculator.

În plus, martorul M.C.a infirmat, asa cum s-a aratat, depozitia data organelor de urmarire penala, de martorul S.D., potrivit careia între inculpat si M.C.s-ar fi purtat o discutie în legatura cu instalarea de catre inculpat, fara licenta, a vreunui program pe calculatorul sau.

Tot astfel, martorul M.C.a aratat în mod expres ca el nu a achitat nici o suma de bani în plus fata de pretul calculatorului, pentru vreun program instalat fara licenta pe acesta, si ca nici inculpatul sau vreun alt salariat de-al acestuia nu i-au pretins vreo suma în acest scop.

Acelasi martor a declarat ca, în ziua în care a ridicat calculatorul, acesta i-a fost adus ambalat într-o cutie sigilata de la un depozit aflat în apropierea S.C. I S.R.L., respectiv de la S.C. XTC COMPUTERS S.R.L. Sibiu, ca a fost desigilat în fata lui si ca, în afara de pornirea acestuia, la S.C. I S.R.L. Sibiu nu s-a facut o alta verificare a calculatorului si nu s-a vizualizat daca pe acesta exista sau nu instalate programe.

În tot acest context, instanta apreciaza ca discutia dintre inculpat si martorul M s-a referit la asamblarea si predarea unui calculator pentru mediu privat, apt pentru vizionare filme si rulare de jocuri, si nu la comercializarea de softuri pirat, care nici macar nu au fost individualizate în discutia dintre cei doi.

Martorul P A, programator la S.C. I S.R.L. din septembrie 2006, a declarat ca computerul martorului M a fost asamblat de S.C. XTC COMPUTERS S.R.L., ca S.C. I S.R.L. comanda calculatoare de la S.C. XTC în configuratia solicitata de client, iar calculatoarele sunt facturate de XTC, si I le revinde pe baza de factura.

Acelasi martor a declarat în fata instantei (fila 93) ca de la furnizori calculatoarele vin gata asamblate, iar la S.C. I S.R.L. se verifica doar partea de hard a calculatorului; de asemenea, ca martorul M a discutat cu un coleg despre o placa video, respectiv care este mai buna, iar inculpatul nu era în firma când M si-a ridicat calculatorul.

Si martorul B C I, angajat la S.C. XTC COMPUTERS S.R.L., ca inginer de sistem, a relatat ca inculpatul L.I. a facut comanda pentru calculatorul achizitionat de S.C. I S.R.L. la 25.10.2006 si ca inculpatul nu cunoaste performantele diferitelor componente de calculator, astfel ca în general comanda un calculator suficient de performant pentru filme, jocuri, muzica, etc. (fila 71, dosar urmarire penala).

Cât priveste retinerea ca fapta aceluiasi inculpat de a vinde sisteme de calculator pe care erau reproduse programe de calculator fara consimtamântul titularilor de drepturi, în forma continuata, aceasta este nefondata, întrucât instanta retine din declaratia martorului VV ca si acesta a achizitionat un calculator de la magazinul S.C. I S.R.L. Sibiu în cursul lunii iunie 2006, pe care a constatat ca este instalat sistemul de operare Windows, însa martorul a declarat ca nu a solicitat angajatilor I  sa îi instaleze acest program si nici nu a platit pentru instalarea lui. Martorul arata ca nu cunoaste cine a instalat programul în discutie, iar cu privire la inculpatul L.I. nu face nici o referire.

În declaratia data în instanta, acelasi martor a aratat ca a discutat cu inculpatul despre achizitionarea calculatorului, iar cu privire la soft nu face nici o referire. Martorul declara ca nu a probat calculatorul acolo la societate, iar inculpatul l-a asigurat doar ca acesta are toate componentele si ca functioneaza. Din declaratie mai rezulta ca inculpatul se aproviziona cu calculatoare de la doua magazii, dar martorul nu stie de unde provenea calculatorul sau.

Prin urmare, martorul nu face nici o referire cu privire la fapta retinuta în sarcina inculpatului, la contributia sa la savârsirea infractiunii respective.

Ori, în dreptul procesual penal român este consacrat expres principiul personalitatii raspunderii penale, conform dispozitiilor art. 10 lit. c) C.pr.pen., care prevad ca actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare, nu mai poate fi exercitata, daca fapta nu a fost savârsita de învinuit sau inculpat, si este completat de alte prevederi cuprinse în Codul penal.

Raspunderea penala este personala, deoarece numai acela care nu s-a conformat preceptului din norma de incriminare, dovedind o atitudine recalcitranta  fata de ordinea juridica penala si numai lui trebuie sa i se aplice pedeapsa care are ca scop îndreptarea celui vinovat si prevenirea savârsirii de infractiuni. Astfel se explica de ce este inadmisibila transferarea raspunderii penale asupra altei persoane.

Chiar daca s-a gasit instalat un program fara licenta pe calculatorul martorului, nu s-a dovedit în vreun fel ca inculpatul este implicat în instalarea lui, ca l-ar fi instalat personal sau ca ar fi dat dispozitii sa se instaleze acest program. Chiar daca fapta a fost savârsita, nu s-a probat ca aceasta a fost savârsita de catre inculpat.

În aceeasi ordine de idei, s-a retinut în rechizitoriu ca si martorul I P a achizitionat în cursul lunii august 2006, un calculator de la S.C. I S.R.L. Calculatorul a fost ridicat de martor de la S.C. XTC COMPUTERS S.R.L., cu care S.C. I S.R:L. Sibiu are relatii de colaborare si de la care achizitioneaza calculatoare sau componente. Martorul arata ca în momentul când a ajuns la S.C. XTC COMPUTERS S.R.L., calculatorul era pornit rulând Windows, angajatii S.C. XTC COMPUTERS au oprit calculatorul, l-au ambalat, dupa care l-au înmânat martorului. Prin urmare, nici un moment acest calculator nu a parasit sediul S.C. XTC COMPUTERS S.R.L., iar inculpatul în mod efectiv nu putea sa faca vreo manevra de instalare de programe pe acest calculator si nici nu a purtat vreo discutie cu martorul în acest sens. Martorul I P sustine ca nu a solicitat angajatilor S.C. XTC COMPUTERS S.R.L. sau S.C. I S.R.L. sa îi instaleze vreun program pe calculator si nici nu a platit vreo suma pentru acesta.

Si martorul L O A a achizitionat la data de 08.09.2006 un calculator de la S.C. I S.R.L., pe calculator fiind instalate Windows XP Professional, o versiune de Office, precum si diverse codec-uri pentru vizionare filme, fara ca martorul sa fi achizitionat si licente pentru programele reproduse pe acesta. Martorul a precizat ca nu a solicitat sa i se instaleze programele în cauza, nu i s-a comunicat de catre inculpat sau de alti angajati ai acestuia ca îi vor fi instalate programele respective, si nici nu i s-au solicitat bani pentru instalarea acestora.

Calculatoarele achizitionate de martori nu au fost verificate de lucratorii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Sibiu, nu s-a facut listarea programelor instalate si nici verificarea daca acestea sunt functionale sau nu. Deseori martorii nu au putut preciza nici ce versiuni ale programelor erau instalate pe calculatoarele achizitionate.

Chiar daca martorul sustine ca la 23 sau 24 martie 2004 a fost sunat de inculpat ca este posibil sa fie chemat la politie, întrucât se fac verificari cu privire la programele reproduse pe calculatoarele achizitionate, aceasta tot nu dovedeste în nici un fel participarea inculpatului la savârsirea faptei, putând fi vorba de un alt autor al faptei, ori în sistemul de drept românesc se prezuma numai nevinovatia faptuitorului, iar nu si vinovatia acestuia.

În declaratia data în instanta (fila 193), acelasi martor a aratat ca respectivul calculator l-a ridicat din incinta S.C. I S.R.L., însa a asteptat vreo 10 minute pâna când acesta a fost adus de la firma S.C. XTC COMPUTERS care se afla pe acelasi bulevard; martorul precizeaza ca a verificat calculatorul cu un angajat de la S.C. I S.R.L., ca acel calculator i s-a adus direct de la masina, l-a verificat doar ca si componente fara a-l conecta la curent, si nu a pierdut din ochi calculatorul de când a fost adus de la depozit si pâna când l-a ridicat, nefiind posibile prin urmare manevre de instalare programe la S.C. I S.R.L.

În plus, martorii A P N, C M, B C I si V F I, toti angajati în cadrul S.C. XTC COMPUTERS S.R.L. Sibiu, au declarat ca aceasta firma era autorizata de Microsoft Corporation sa vânda licente pentru programele de calculator si dispunea de personal calificat si de dotarile tehnice necesare instalarii unor astfel de programe.

Spre deosebire de aceasta firma, S.C. I S.R.L. nu era autorizata sa vânda astfel de licente si nici inculpatul nu detinea cunostinte teoretice si abilitati practice necesare instalarii unor asemenea programe.

Mai mult, martorul B C I, angajat ca inginer de sistem la S.C. XTC COMPUTERS S.R.L. din septembrie 2004, a declarat în instanta (fila 194) ca S.C. I S.R.L. a mai comandat de la ei calculatoare cu programe, dar cu licenta, iar licenta aparea totdeauna pe factura emisa de S.C. XTC COMPUTERS S.R.L. alaturi de componentele calculatorului.

În concluzie, nici unul dintre martori nu a sustinut ca inculpatul ar fi reprodus, cu sau fara licenta, pe vreunul din calculatoarele vândute diversilor cumparatori , vreun asemenea program sau ca ar fi oferit sau distribuit programe de calculator, în calitatea sa de administrator la S.C. I S.R.L. Sibiu, si nici ca acesta ar fi dat dispozitie, în acest sens, vreunui salariat de-al sau sau ca ar fi avut cunostinta ca vreunul dintre salariati sa se ocupe cu asa ceva.

Prin urmare, cât priveste infractiunea prev. de art. 139 indice 6 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 modificata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 33 lit. a) C.pen., se retine ca, desi inculpatul a vândut un calculator cu soft preinstalat fara licenta, nu a avut reprezentarea sau constiinta caracterului si a urmarilor faptei, cât si vointa de a o savârsi, urmând ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.pr.pen., sa fie achitat inculpatul L.I. pentru savârsirea acestei infractiuni retinute în sarcina sa.

II.  Prin acelasi rechizitoriu, a fost trimis în judecata inculpatul L.I. pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 139 indice 9 din Legea nr. 8/1996 modificata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. si prev. de art. 139 indice 6 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 modificata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Din actele de la dosar, reiese ca inculpatul este membru fondator si director general al Fundatiei „G.C.M.”  care detine Scoala Postliceala de Informatica si Contabilitate, având sediul în Sibiu, str. C., nr. 14, jud. Sibiu. Din Statutul Fundatiei „G.C.M.” Sibiu, depus la dosarul de urmarire penala, reiese ca directorul general este si administratorul fundatiei, asigurând coordonarea si activitatea operationala a fundatiei, fiind numit pe trei ani cu posibilitatea de prelungire a mandatului.

Inculpatul a declarat în faza de urmarire penala ca opt dintre calculatoarele identificate la locatia din Sibiu, str. C., nr. 14, pe care erau instalate programele Windows XP Professional si Microsoft Office 2002 erau de fapt proprietatea fundatiei, declarând ca nu cunoaste cine a instalat programele respective pe calculatoare si ca nu a solicitat acest lucru.

Martorii MA si D B M, angajati ai Fundatiei „G.C.M.” au declarat ca în cadrul fundatiei se desfasurau contra cost cursuri de instruire/utilizare PC, iar de coordonarea activitatii fundatiei se ocupa inculpatul L.I., în calitate de director general, conform statutului. Totodata, cei doi martori au declarat ca nu cunosc cine a instalat pe calculator programele în cauza si doar calculatoarele dintr-o sala mai erau folosite în mod curent, cursantii rulând programele Windows si Office.

Martora M Aaudiata si în instanta, a declarat ca la fundatie mai era un calculator adus de la S.C. I S.R.L. pe care era instalat Windows 98, iar pe un calculator al Fundatiei era instalat Windows 95, ca ambele calculatoare se aflau în biroul sau, si pe ambele avea instalat programul de contabilitate, martora fiind casiera, secretara si contabila în cadrul Fundatiei „G.C.M.”. Martora a mai aratat ca la aceste doua calculatoare nu avea acces decât ea si ca nu-si poate explica cine a instalat programele fara licenta de pe calculatoarele de la fundatie, inculpatul venind rar pe la fundatie si nevazându-l lucrând niciodata la un calculator. Se mai sustine de martora ca inculpatul nu încasa niciodata procent din profitul fundatiei, si ca aceasta nu a vazut niciodata sa se închirieze calculatoare de la S.C. I S.R.L. catre fundatie, neexistând contracte de închiriere în acest sens si nici de la fundatie catre S.C. I S.R.L.

Martorul D B M, în calitate de analist programator si cadru didactic la Fundatia „G.C.M.”, a mai adaugat ca inculpatul nu are cunostinte de operare pe calculator si, cu atât mai putin, de instalare, întrucât acesta îi cererea uneori sa redacteze documente; de asemenea, arata ca personal nu a auzit si nici nu a vazut ca inculpatul sa dea dispozitii sa se instaleze softuri pe calculatoare. Martorul arata ca inculpatul discuta cu cadrele didactice programele de la minister, dar de softuri trebuia sa se ocupe inginerul de sistem, si ca la cursuri practice nu prea obisnuiau cursantii sa vina, ca acestia erau în numar foarte redus si veneau mai mult pentru obtinerea atestatului.

Inginerul de sistem, martorul C D, audiat doar în instanta (filele 144-145), a aratat ca nu a predat niciodata în cadrul fundatiei sisteme de operare, si ca programele puse la dispozitia cursantilor erau Linux care nu necesita licenta, Windows 98 care avea licenta, Eagle si M.P.Lab., ultimele doua fara a necesita licenta. Martorul declara ca nu cunoaste cine a instalat aceste programe, dar ca erau administrate de profesorii scolii.

Se sustine de acelasi martor ca dupa control a constatat ca rulau fara licenta Windows XP Professional si Microsoft Office, dar ca anterior controlului nu a constatat ca aceste programe fara licenta sa fie instalate pe calculator. Si acest martor confirma faptul ca inculpatul venea mai rar pe la fundatie, nu intra în orele de curs si de obicei întreba cadrele didactice daca si-au tinut orele sau nu.

Martorul afirma în mod categoric ca inculpatul nu ar fi putut monta programe pe calculator, la pregatirea pe care o are acesta, si nici nu ar fi putut verifica daca programele au sau nu licenta. Mai mult, martorul sustine ca atât acesta, cât si inculpatul, au fost surprinsi sa afle ca rulau programe fara licenta.

În cauza a mai fost audiat si martorul P A, în calitate de programator la S.C. I S.R.L. Sibiu din septembrie 2006, si care a predat teorie la Fundatia „G.C.M.” în anul calendaristic 2007, deci dupa data controlului efectuat de I.P.J. Sibiu. Martorul a declarat ca nu cunoaste ce era instalat pe calculatoarele fundatiei.

Tot martorul PA a aratat ca programele de pe calculatoarele S.C. I S.R.L. erau instalate la data angajarii sale, deci declaratia sa nu are relevanta sub acest aspect.

Din toate aceste probe administrate în cauza, nu rezulta cine a instalat programele fara licenta pe calculatoarele fundatiei, cel mai probabil profesorii care asigurau pregatirea practica a cursantilor, si dupa cum rezulta din probele testimoniale, în scopuri exclusiv demonstrative pentru perioade scurte de timp, fiind apoi dezinstalate.

De asemenea, reiese ca toate acestea s-au facut fara stirea, acordul sau implicarea inculpatului, si care nu detine cunostintele necesare de instalare a unor programe pe calculator.

Simplul fapt ca inculpatul era administrator al societatii comerciale, nu poate atrage în mod automat raspunderea penala a acestuia.

Cât priveste infractiunea de a folosi si stoca în format digital în cadrul societatii si fundatiei programe de calculator fara acordul titularului de drepturi, prev. si ped. de art. 139 indice 9 din Legea nr. 8/1996 modificata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 33 lit. a) C.pen., se retine ca aceasta fapta nu a fost savârsita de inculpat, actiunea penala neputându-se exercita decât împotriva celui care a savârsit infractiunea, astfel ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.pr.pen., va fi achitat inculpatul L.I. pentru savârsirea acestei infractiuni.

III.  Sub aspectul savârsirii infractiunii de a închiria calculatoarele fundatiei catre diverse persoane fizice în scopul rularii programelor reproduse pe acestea si fara a avea consimtamântul titularilor de drepturi, instanta retine ca faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, inculpatul neavând reprezentarea sau constiinta caracterului si a urmarilor faptei, cât si vointa de a o savârsi, întrucât chiar daca s-au închiriat programele respective catre cursanti, inculpatul nu a avut reprezentarea faptului ca pe calculatoarele fundatiei sunt reproduse programe fara licenta si nici personal nu a realizat vreun profit în urma acestor închirieri, cum au declarat martorii audiati în cauza.

Astfel, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.pr.pen., va fi achitat acelasi inculpat pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 139 indice 6 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 modificata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 33 lit. a) C.pen.

Potrivit dispozitiilor art. 346 alin. 3 C.pr.pen., nu pot fi acordate despagubiri civile în cazul când achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista ori nu a fost savârsita de inculpat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 14, 346 C.pr.pen., urmeaza a se respinge actiunea civila formulata de partea civila Microsoft Corporation.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmarire penala si de judecata, vor ramâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare