Contestaţie decizie concediere

Sentinţă civilă din 29.09.2008


Contestaţie decizie concediere

Prin cererea formulată la data de 14.12.2007 şi înregistrată sub nr. 22016/63/2007  B. M.P. a chemat în judecată AGENŢIA NAŢIONALĂ  PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI CRAIOVA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa  să dispună anularea dec. nr. 225/15.11.2007 emisă de pârâtă, întrucât este nelegală şi netemeinică.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, începând cu 23.01.2007, este angajatul AGENŢIEI REGIONALE PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI  în funcţia de şofer, iar la data de 07.11.2007 a fost chemat de conducerea unităţii să dea o notă explicativă cu privire la producerea accidentului  produs în trafic şi-n care a fost implicat, precum şi cu privire la locul de staţionare al autoturismului care aparţine unităţii şi pe care reclamantul îl conduce pe perioada zilelor de repaus săptămânal.

Prin nota explicativă formulată B.M.P. a arătat că, în data de 02.11.2007, la sfârşitul programului, a parcat autoturismul pe care-l conducea în str. Brestei nr. 2, la fostul sediu al unităţii, din motive de siguranţă, până la data de 05.11.2007, contestatorul conformându-se astfel dispoziţiilor conducerii.

Mai mult decât atât, datorită problemelor medicale pe care le-a avut, a chemat un prieten la locul unde a parcat maşina unităţii pentru a-l conduce acasă

Contestatorul a mai arătat că, pe perioada zilelor de week-end a fost imobilizat la pat şi nu a mai luat legătura cu nici un colega de serviciu, prezentându-se la fostul sediu al unităţii pe data de 05.11.2007, orele 7.40, de unde şi-a luat maşina pentru a-şi efectua activitatea de zi cu zi, până la 15.11.2007, când i-a fost înmânată decizia nr. 225, neaducându-i-se la cunoştinţă acuzaţiile privind săvârşirea vreunei abateri, trecându-se în mod nelegal şi abuziv la sancţionarea sa.

Totodată, în cuprinsul deciziei de sancţionare se face vorbire de încălcarea prevederilor art. 12 din Regulamentul de ordine interioară al unităţii, însă acest regulament nu i-a fost adus niciodată la cunoştinţă reclamantului, iar în luna decembrie angajatorul i-a comunicat fişa postului, cerându-i s-o şi semneze.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 264 alin. 1 lit. d, 267  alin. 1, 2 şi 4,  art. 268 alin. 2 lit. c, art. 259 alin. 1 şi 2 şi art. 266 din C. muncii.

În susţinerea cererii a depus la dosar, în copie,  decizia nr. 225/15.11.2007, declaraţia contestatorului din 07.11.2007 şi adresa nr. 7192/06.11.2007 emisă de  ARPM Craiova – Resurse umane.

La data de 10.01.2008 A.R.P.M. a depus întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei, întrucât au fost respectate  prevederile legale în materie, iar măsura de sancţionare este justificată în raport cu faptele săvârşite de B. M. P.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi ţinând cont de dispoziţiile legale în materie, instanţa A constat următoarele:

Contestatorul B.M. P. este salariatul unităţii intimate d la 23 01 007 in funcţia de şofer , cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.

Prin decizia 225/15 11 2007 , intimata l-a sancţionat cu reducerea salariului cu 10% pe lunile noiembrie, decembrie 2007 şi ianuarie 2008 , reţinând că se face vinovat de săvârşirea uni abateri disciplinare constând in acea că in zilele de 3 şi 4 11 2007 ( zile de repaus săptămânal).a folosit in interes personal autoturismul de serviciu proprietatea Agenţiei Regională pentru Protecţia Mediului Craiova şi nu a respectat dispoziţia conducerii unităţii de a parca autoturismul la sfârşitul programului de lucru în parcarea din faţa unităţii , încălcând astfel art 12 din regulamentul de Ordine Interioară al unităţii .

Din probele administrate in cauză instanţa constată că B.M.P.nu se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute in sarcina sa ca abatere disciplinară.

Astfel, din declaraţia martorului P. I. , sef serviciu, rezultă că la sfârşitul programului de lucru in 2 11 2007 din dispoziţia sa şi in prezenta sa , contestatorul a parcat autoturismul cu nr de înmatriculare Dj 22 APM la fostul sediu din Strada Brestei nr 3 în parcarea păzită a SC PETROM SA .

Din declaraţia martorului M. E. rezultă că in ziua de 2 11 2007 după ora 16 contestatorul l-a sunat şi l-a rugat să-l transporte de la locul de muncă acasă deoarece nu se simtea bine. Martorul a transportat la medicul de familie şi apoi acasă şi a declarat că în zilele de 3 şi 4 11 2007 contestatorul a stat imobilizat la pat.

Declaraţia martorul G. D. , agent de pază ce asigura paza la sediul SNP PETROM din Strada Brestei nr 3 şi care a fost de serviciu in ziua de 3 11 2007 de la orele 7 la orele 19 , nu este concludentă pentru a stabili vinovăţia contestatorului deoarece aceasta a afirmat doar că autoturismul DJ 22 APM nu s-a aflat în parcare in ziua de 3 11 2007, fără să poată preciza cine l-a luat , când şi in ce împrejurări.

De asemenea nici declarata martorului A. I., cel care a întocmit referatul de sancţionare nu este suficient de relevantă în stabilirea vinovăţiei contestatorului, deoarece susţinerea sa că a văzut pe contestator conducând autoturismul DJ 22 APM in ziua de 3 11 2007 pe raza Municipiului Craiova nu se coroborează cu alte probe.

In plus, este contrazisă de actele medicale respectiv adeverinţa medicală prezentată de contestatorul şi declaraţia martorului M. E. din care rezultă că B.M.P. a fost imobilizat la pat in ziua de 3 şi 4 11 2007.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa a apreciat că in mod netemeinic intimata a sancţionat disciplinar pe contestator , nefiind suficiente probe privind vinovata acestuia .

Ca urmare a admis contestaţia, a anulat decizia nr 222 / 15 11 2007 emisă de intimată şi a obligat intimata să restituie contestatorului sumele reţinute in baza acestei decizii .

In ce priveşte excepţia nulităţii absolute a deciziei invocată de contestator , constând in încălcarea art 267 din Codul Muncii privind efectuarea cercetării disciplinare antanta constată că ceste neîntemeiată deoarece intimata a depus la dosar adresa nr 7192/6 11 2007 reprezentând convocarea la cercetarea disciplinară, comunicată contestatorului cu scrisoare recomandată şi declaraţia acestuia cu privire la abaterea disciplinară pentru care s-a făcut cercetarea.  Contestatorul a avut cunoştinţă despre fapta pentru care a fost cercetat şi apoi sancţionat şi a avut ocazia să-şi formuleze apărările .

Instanţa constată că este neîntemeiată şi excepţia nulităţii absolute a deciziei invocate de contestator constând in încălcarea art 268 lit c din Codul Muncii privind menţionarea obligatorie in decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, deoarece in decizia contestată se arată expres că apărarea contestatorului a fost înlăturată pentru că este contrazisă de declaraţia agentului de pază de la sediul unităţii PETROM unde a fost parcată maşina.