Primă de concediu şi sporul de fidelitate la personalul contractul din mira

Primă de concediu şi sporul de fidelitate la personalul contractul din MIRA

La o4.03.2008, Sindicatul  Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul MIRA – Biroul  teritorial al I.J.P.F. Dolj, în numele şi pentru reclamantul V. N. M., membru de sindicat, angajat cu contract de muncă în funcţia de şef depozit din cadrul IJPF Dolj, s-a adresat Tribunalului Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale cu o cerere de chemare în judecată e pîrîţilor  Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Dolj, solicitînd ca prin hotărîrea ce se va pronunţa să fie obligaţi pîrîţii, în solidar, la plata drepturilor băneşti cuvenite, reprezentînd primă de concediu pentru anii 2004, 2005, 2006 şi 2007, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. 2 din OG 38/30.01.2003 şi ale Ordinului MAI nr. 132/09.02.2004 coroborate cu prevederile art. 49 din Legea 138/1999, egală cu îndemnizaţia de încadrare brută din luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu coeficientul de inflaţie de la data naşterii dreptului pînă la plata efectivă.

De asemenea, a mai solicitat obligarea pîrîţilor, în solidar, la plata drepturilor băneşti reprezentînd sporul de fidelitate de pînă la 20% din salariul de bază, de la data de 01.12.2004 pînă la zi, în conformitate cu prevederile  OG 38/30.01.2003 şi ale Ordinului MAI nr. 132/09.02.2004 coroborate cu prev. art. 49 din  Legea 138/1999, actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data naşterii dreptului pînă la plata efectivă.

În fapt a arătat că, potrivit art. 47 din Legea 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii  „ personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislaţia aplicabilă în sectorul bugetar şi de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege”

Potrivit art. 49 din Legea 138/1999 „personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art. 47, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militate în activitate”.

Iniţial poliţiştii au făcut parte din categoria cadrelor militare intrînd sub incidenţa Legii 138/1999 după care, prin Legea 360/2002 au devenit funcţionari publici cu statut special.

Reclamantul apreciază că, poliţiştii au păstrat drepturile conferite de Legea 138/1999 la care s-au adăugat drepturile reglementate de OG nr. 38/2004.

Art. 37 alin. 2 din OG 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor se prevede că „ la plecarea în concediu, poliţistul primeşte o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu”.

La art. 6 din OG 38/2003, este reglementat că „pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de pînă la 20 % din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin de Ministrul de Interne.

În aplicarea dispoziţiilor acestui articol 6 din OG 38/2003 a fost emis Ordinul MAI nr. 132/09.02.2004, care prevede că „poliţiştii pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare menţionat, ordine publică şi siguranţă naţională în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi funcţionar contractual, beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază”.

Acelaşi ordin detaliază apoi condiţiile în care se acordă sporul de fidelitate şi defineşte activitatea desfăşurată în calitate de personal contractual ca fiind perioada lucrată în această calitate cu contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată.

Reclamantul a mai susţinut că  M.I.R.A. recunoaşte şi acordă personalului civil care lucrează în condiţii similare cu poliţiştii, în temeiul art. 49 din Legea 138/1999, doar anumite prime, sporuri şi indemnizaţii, care se plătesc poliţiştilor, refuzînd să acorde şi  prima de concediu şi sporul de fidelitate.

Chiar dacă plata primei de concediu a fost suspendată prin legile bugetului de stat pe anii 2004, 2005, 2006 şi plata sporului de fidelitate a fost de asemenea suspendată prin OUG 118/2004 pentru anul 2005, reclamantul consideră că drepturile băneşti respective i se cuvin cîtă vreme nu au fost abrogate.

În drept a întemeiat cererea pe art. 47 şi 49 din Legea 138/1999, pe dispoziţiile OG 38/2003 şi art. 41 şi 53 din Constituţia României.

În scop probator a depus la dosar cererea reclamantului Vilău Marin, adresată sindicatului pentru reprezentare, adeverinţa 8667/19.02.2008 privind încadrarea reclamantului ca personal contractual în cadrul IJPF Dolj, practică judiciară în sensul admiterii acţiunii.

La 17.03.2008, pîrîtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat întîmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A arătat că reclamantul face parte din categoria personalului civil contractual din cadrul IJPF Dolj, categorie pentru care drepturile băneşti cuvenite sunt reglementate de OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, nu i se aplică OG 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi nici Legea 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din Instituţiile publice din apărarea naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.

Este adevărat că potrivit art. 49 din Legea 138/1999,  personalul civil din MIRA care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de  primele, sporurile şi  indemnizaţiile acordate acestora conform prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate însă,  în legislaţia referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate şi nici plata primelor de concediu astfel încît este evident că personalul civil din MIRA nu poate beneficia de plata acestor drepturi. 

OUG 24/2000 nu prevede dreptul la spor de fidelitate şi la primă de concediu pentru personalul contractual din sectorul bugetar, astfel că reclamantul nu poate beneficia de acest drepturi.

Pe de altă parte personalul contractual civil din MIRA nu desfăşoară activităţi similare cu personalul din categoria funcţionarilor publici cu statul special (poliţişti). Poliţiştii îndeplinesc activităţi specifice care sunt prevăzute de art.  26 alin. 1 din Legea 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei române, în timp ce personalul contractual civil din MIRA îndeplineşte atribuţii stabilite în contractul individual de muncă.

Legea cadrul de salarizare a poliţiştilor o reprezintă OG 38/2003, fără ca acestora să li se aplice prevederilor Legii 138/1999.  Această lege s-a aplicat poliţiştilor doar în perioada în care au avut statut de personal militar.

La 19.03.2008  Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Dolj a formulat întîmpinare în care a invocat excepţia prescripţiei parţiale a dreptului la acţiune pentru  perioada ce depăşeşte 3 ani de la data introducerii acţiunii şi pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătînd că organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră din România este reglementată din  OUG 104/2001 aprobată de  Legea 81/2002.

La art. 39 alin.1 din această lege, se arată că „personalul poliţiei  Române de Frontieră se compune din  poliţişti de frontieră,alţi funcţionari publici, poliţişti de frontieră angajaţi pe bază de contract şi personal contractual, iar la art. 38 alin.5 „ se arată că „personalul contractual este supus dispoziţiilor Codului Muncii şi celorlalte norme legale referitoare la drepturile şi îndatoririle acestuia, în măsura în care prin prezenta ordonanţă de urgenţă nu se dispune altfel”.

Astfel, reclamantului i se aplică dispoziţiile OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi unele prevederi ale Legii 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile public e de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.

Aceste acte normative nu prevăd prima de concediu şi sporul de fidelitate solicitate de reclamant.

OG 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004 şi  reglementează acordarea sporului de fidelitate şi a primei de concediu doar poliţiştilor, nefăcînd referire la personalul contractual.

Pe de altă parte, nu se poate reţine că reclamantul desfăşoară activităţi similare cu cele desfăşurate de poliţişti.

La dosar s-au depus contractul individual de muncă al reclamantului şi copia  cărţii de identitate a reclamantului, precum şi practica judiciară în sensul respingerii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi prevederile legale aplicabile în materie, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul V.N.M. este membru al Sindicatul  Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative – Biroul  teritorial al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de  Frontieră Dolj, angajat cu contract de muncă în funcţia de şef depozit din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de  Frontieră Dolj şi solicită prin prezenta acţiune prima de concediu în temeiul art. 37 alin. 2 din O.G.38/2003 şi sporul de fidelitate în temeiul art. 6 din O.G.38/2003.

Potrivit art.2 din OUG 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române „Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerul de Interne şi este instituţia specializată a statului care exercită atribuţiile ce îi revin cu privire la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor, asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară şi canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, în zona contiguă şi în zona economică exclusivă, respectarea ordinii şi liniştii publice în zona de competenţă, în condiţiile legii”, iar potrivit art.1 lit. b) din OUG 104/2001 „poliţistul de frontieră – este funcţionarul public cu statut special, înarmat, care poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite prin lege în sarcina Poliţiei de Frontieră Române”.

Conform art. 39 din OUG 104/2001

(1) Personalul Poliţiei de Frontieră Române se compune din poliţişti de frontieră, alţi funcţionari publici şi personal contractual.

(3) Poliţiştilor de frontieră le sunt aplicabile prevederile Legii privind statutul poliţistului (legea 360/2002).

(4) Funcţionarilor publici le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi alte reglementări specifice.

(5) Personalul contractual este supus dispoziţiilor Codului muncii şi celorlalte norme legale referitoare la drepturile şi îndatoririle acestuia, în măsura în care prin prezenta ordonanţă de urgenţă nu se dispune altfel.

Potrivit art. 1 din OG 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor „dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică funcţionarilor publici cu statut special, denumiţi în continuare poliţişti, din unităţile Ministerului de Interne aflate sub incidenţa Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului”.

Aşadar personalului contractual din cadrul Poliţiei de Frontieră Române nu i se aplică prevederile OG nr. 38/2003 şi ca urmare nu poate beneficia de drepturile de natură salarială prevăzute de aceasta, cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile acesteia urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru personalul civil contractual din cadrul Poliţiei de Frontieră Române drepturile băneşti cuvenite sunt reglementate de OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, care nu prevede dreptul la spor de fidelitate şi la primă de concediu pentru personalul contractual din sectorul bugetar, astfel că reclamantul nu poate beneficia de acest drepturi.

Susţinerea reclamanţilor că poliţiştilor li se aplică în continuare şi prevederile  legii 138/1999 privind  salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice din apărarea naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, pe lângă prevederile OG. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor este greşită.

Legea 138/1999 li s-a aplicat doar până la intrarea în vigoare a OG 38/2003 care constituie legea specială de salarizare a poliţiştilor.

Pe cale de consecinţă nu au nici o relevanţă prevederile art. 47 din legea 138/1999 potrivit cărora personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislaţia aplicabilă în sectorul bugetar şi de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege” şi nici prevederile art. 49 din Legea 138/1999 potrivit cărora „personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art. 47, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militate în activitate”.

Cum legea 138/1999 nu li se aplică poliţiştilor de frontieră, personalul contractual din cadrul poliţiei de frontieră nu poate să se prevaleze de dispoziţiile art.49 din această lege şi să pretindă primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate cadrelor militare în activitate,  apreciind că ar desfăşura activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare.

Pe de altă parte legea 138/1999 nu prevede pentru cadrele militare în activitate prima de concediu şi sporul de fidelitate, aceste drepturi fiind prevăzute doar în legea specială de salarizare a poliţiştilor OG nr. 38/2003.

Faţă de cele arătate mai sus instanţa a respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru perioada ce depăşeşte termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 283 lit.c din codul muncii , de la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv perioada de ce depăşeşte termenul de 3 ani anteriori datei de 04.03.2008, instanţa constată că s-a prescris dreptul reclamantului de a mai cere drepturi de natură salarială, cum sunt prima de concediu şi sporul de fidelitate.

Pentru această perioadă instanţa a respins cererea ca prescrisă.

Domenii speta

Spete similare