Schimbul de patrimonii

SCHIMBUL DE PATRIMONII- PRONUNŢAREA UNEI HOTĂRÂRI CARE SĂ ŢINĂ  LOC DE ACT DE SCHIMB

Patrimoniul este o universalitate juridică, strâns legată de subiectul de drept căruia îi aparţine şi nu este de conceput transmiterea lui prin acte între vii. O persoană fizică sau juridică nu  poate transmite, prin asemenea acte, decât unul sau mai multe drepturi din cuprinsul patrimoniului ei dar nu însuşi patrimoniul.

Patrimoniul rămâne legat de persoana titularului său, atâta vreme cât acesta este în fiinţă, iar transmiterea universală a patrimoniului nu poate avea loc, în cazul persoanei juridice, decât în momentul reorganizării şi încetării existenţei persoanei juridice.

Prin urmare patrimoniul, ca universalitate juridică este inalienabil, fiind strâns legat de persoana titularului său şi nu poate fi transmis prin acte juridice între vii, cum ar fi schimbul.

 ( sentinţa comercială nr.578 din 30.05.2008 )

La data de 31.01.2008 , reclamanta  SC. P. SRL - prin administrator F.  E. a chemat în judecată pe pârâta  SC M. SRL  , pentru ca prin  hotărârea ce se va pronunţa sa se constate , in conformitate cu art. 111 C.pr.civ., drepturile şi obligaţiile  societăţii reclamante  ca urmare a contractului de schimb privind cele doua  societăţi comerciale încheiat la 17 iunie 2007, şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de schimb.

Menţionează reclamanta ca la data de 17 .06.2007 au hotărât să facă schimb de firme ,potrivit  înţelegerii  prealabile  prin  preluarea in fapt a patrimoniului (privind activitatea de taximetrie, inclusiv maşinile folosite in această activitate ) urmând ca ulterior să  se întocmească act autentic, părţile predând reciproc actele celor doua societăţi.

In plus faţa de acestea pârâta  a transmis 6  autorizaţii taxi  dar şi o datorie de 18000 Euro , pe care reclamanta  a achitat-o în cursul lunii iulie 2007.

Având datorii mari, pârâta SC M. SRL a fost de acord  ca  reclamanta să facă un împrumut de 1000 Euro pentru a acoperii aceste datorii urmând să preia plata odată cu societate.

Arată reclamanta că împrumutul nu s-a mai realizat iar pârâta a rămas cu datorii, care au fost achitate de  reclamantă in cuantum de 10000 Euro, iar  schimbul de societăţi s-a realizat în modul următor :S.C  P. SRL a dat pârâtei 3 maşini taxi ,  iar  pârâta SC M. SRL a dat reclamantei 3 maşini taxi şi 6 locuri de taxi;  reclamanta SC P. SRL a achitat 18000 Euro pentru cele 6 locuri de taxi şi a  plătit 10000 Euro pentru datoriile SC M. SRL, obligaţie care depăşeşte convenţia de schimb şi pe care a recuperat-o din vânzarea altei maşini un Opel Astra 2005, care aparţinea  administratorului, vânzare cu care a fost de acord.

De la data convenţiei de schimb, părţile au intrat fiecare în posesia maşinilor şi actelor societăţilor.

Cu maşinile preluate de la reclamantă, administratorul a desfăşurat activitate de taxi in numele firmei fiindu-i achitate datoriile în bănci de 18000 Euro.

Deşi  reclamantă  a insistat în perfectarea  actelor autentice , pârâta a amânat spunând că trebuie să se facă împrumuturi pe cele două societăţi, pentru a optimiza activitatea.

In prezent, deşi deţine patrimoniul reclamantei SC P. SRL, pârâta refuză întocmirea actelor, sens în care solicită admiterea acţiunii şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de schimb.

La data de 28.03.2008, pârâta SC M. SRL a depus la dosar  întâmpinare prin care solicită a se pune in vedere reclamantei sa-şi precizeze acţiunea atât în fapt cât şi în drept, deoarece susţine pe de o parte că s-a încheiat la 17.06.2007 un contract de schimb încheiat  între parţi  prin care se solicită constatarea drepturilor şi obligaţiilor, iar pe de altă parte solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de schimb.

Totodată solicită  să se precizeze care a fost obiectul contractului de schimb pentru care solicită pronunţarea hotărârii care să ţină loc de act de schimb şi să precizeze in ce constau drepturile şi obligaţiile.

La dosar  reclamanta a depus facturi, cupon pregătire vânzare (proces –verbal ) contract de ipotecă, contract leasing pentru cele 9 autovehicule achiziţionate, certificate de înmatriculare pentru cele 9 maşini Dacia Logan, cărţi de identitate pentru 9 maşini , recomandare Camera  Taximetriştilor Dolj, Dovada emisa de BCR Asigurări, Certificate de  agregare emise  de RAR pentru cele 9 autoturisme Dacia Logan, autorizaţii emise de Consiliului Municipiului Craiova , Buletinele de instalare - case de marcat ,  contracte de prestări servicii dispecerat  taxi,  contract de ipotecă încheiat cu BT Leasing Transilvania IFN, Contractele de leasing financiar încheiate cu SC BT Leasing Transilvania IFN SA.

La solicitarea instanţei, reclamanta a precizat la data de 28 martie 2008 că nu există contract de schimb în formă scrisă.

De asemenea, a arătat că obiectul cererii îl constituie constatarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor ca urmare a convenţiei de schimb de patrimonii din 17 iunie 2007, în sensul că reclamanta a preluat activul şi pasivul SC  M. SRL, iar aceasta - patrimoniul reclamantei, fără datorii.

S-a precizat că, nu există convenţie în formă scrisă, dar în fapt fiecare parte a preluat patrimoniul celeilalte părţi şi a desfăşurat activitatea conform obiectului de activitate al societăţii, iar starea de fapt a fost expusă în acţiunea introductivă.

Datorită refuzului pârâtei de a se încheia actul de schimb în formă autentică autoturismele cumpărate în leasing financiar pentru SC  M. SRL şi plătite de reclamantă au fost ridicate de la sediul reclamantei pentru neplata restului de preţ.

Din punct de vedere substanţial convenţia părţilor din 17 iunie 2007 este un veritabil contract de schimb prin care părţile s-au obligat să-şi transmită reciproc proprietatea unor bunuri pentru alte bunuri, în speţă un patrimoniu pentru alt patrimoniu (art. 1405-1409 c.civ.).

Schimbul se face prin simplul consimţământ, întocmai ca la vânzare,forma autentică nefiind cerută decât în cazul terenurilor şi de asemenea, dă naştere la  obligaţii reciproce între părţile contractante, copermutanţii fiind obligaţi să-şi predea bunurile obiect al contractului de schimb şi să se garanteze reciproc.

Părţile şi-au predat reciproc bunurile ce au constituie activul patrimonial, iar reclamanta a plătit pasivul SC  M. SRL şi în continuare fiecare a desfăşurat activitate pentru societatea preluată; de asemenea ambele părţi au urmărit interese patrimoniale, respectiv reclamanta a urmărit desfăşurarea unei activităţi extinse de taximetrie, iar pârâta să i se plătească datoriile substanţiale (18.000 euro) şi să preia activul reclamantei.

A precizat reclamanta că prin realizarea acordului şi independent de predarea bunurilor a operat transferul dreptului de proprietate, motiv pentru care a înţeles să solicite constatarea drepturilor de proprietate ale copermutanţilor prin schimbarea patrimoniilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 111 c.pr.civ. arătându-se că formularea unei acţiuni întemeiate pe acest temei presupune ca în patrimoniul reclamantei să preexiste dreptul de proprietate a cărei constatare se cere, condiţie îndeplinită prin efectul înţelegerii verbale de schimb, dobândindu-se dreptul de proprietate asupra patrimoniilor schimbate.

La termenul de judecată din data de 30 mai 2008 pârâta a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii arătând că societăţile comerciale se înfiiinţează potrivit Legii 31/1990, actele de înfiinţare fiind supuse înregistrării la registrul comerţului, că pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de schimb de patrimoniu înseamnă depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti; de asemenea nu există o convenţie în formă scrisă de schimb.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a solicitat să se constate că între ea şi pârâtă a intervenit un schimb de patrimonii şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de schimb, arătând că între părţi nu există o convenţie scrisă în acest sens.

Elementele constitutive ale persoanei  juridice sunt, potrivit art. 26 lit. e din Dec. 31/1954,  o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu propriu şi un scop determinat, în acord cu interesul general.

Legea recunoaşte societatea comercială ca persoană juridică, deoarece ea întruneşte toate elementele constitutive ale personalităţii juridice mai sus enumerate.

Patrimoniul este acel element constitutiv care constă în totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au o valoare economică şi care au ca titular pe însăşi persoana juridică.

În Legea 31/1990 art.7 se prevede că în societatea cu răspundere limitată, în actul constitutiv, trebuie să se prevadă, printre acte: capitalul social, subscris şi cel vărsat, cu menţionarea aportului fiecărui asociat în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării; de asemenea precizarea numărului şi a valorii nominale a părţilor sociale, precum şi a numărului părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru capitalul său.

În schimbul aporturilor lor, asociaţii societăţilor cu răspundere limitată primesc părţi sociale care conferă calitatea de asociat cu toate drepturile şi obligaţiile aferente.

Potrivit art. 202 din L. 31/1990 este permisă transmiterea părţilor sociale către terţe persoane, care dobândesc astfel calitatea de asociaţi în cadrul societăţii respective.

Potrivit art. 203 alin.1 din L. 31/1990 transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi ai societăţii.

Prin urmare singura modalitate prin care reclamanta ar fi putut dobândi drepturi şi obligaţii în cadrul societăţii reclamante era în modalitatea cesiunii părţilor sociale respectiv dacă ar fi devenit asociat al societăţii pârâte, cesiune care este supusă regulilor prevăzute de art. 202 şi 203 din L. 31/1990.

În ce priveşte cererea privind constatarea schimbului de patrimoniu între cele două părţi aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Patrimoniul este o universalitate juridică, strâns legată de subiectul de drept căruia îi aparţine şi nu este de conceput transmiterea lui prin acte între vii. O persoană fizică sau juridică nu  poate transmite, prin asemenea acte, decât unul sau mai multe drepturi din cuprinsul patrimoniului ei dar nu însuşi patrimoniul.

Patrimoniul rămâne legat de persoana titularului său, atâta vreme cât acesta este în fiinţă, iar transmiterea universală a patrimoniului nu poate avea loc, în cazul persoanei juridice, decât în momentul reorganizării şi încetării existenţei persoanei juridice.

Prin urmare patrimoniul, ca universalitate juridică este inalienabil, fiind strâns legat de persoana titularului său şi nu poate fi transmis prin acte juridice între vii, cum ar fi schimbul.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca inadmisibilă cererea, astfel cum a fost precizată.

Domenii speta

Spete similare