Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei, ca urmare a decesului acesteia pe parcursul soluţionării apelului, fapt neadus la cunoştinţa instanţei şi excepţia nulităţii recursului declarat de avocat în numele acestei persoane

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei, ca urmare a decesului acesteia pe parcursul soluţionării apelului, fapt neadus la cunoştinţa instanţei şi excepţia nulităţii recursului declarat de avocat în numele acestei persoane

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1906/20.02.2003 Judecătoria Braşov a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta  în contradictoriu cu intimaţii , având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţi în baza Legii nr. 112/1995 şi radierea din CF a dreptului de proprietate întabulat pe numele primilor doi pârâţi. De asemenea, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului .

Prin decizia civilă nr. 1122/7.11.2003 Tribunalul Braşov a respins apelul declarat de reclamantă, păstrând sentinţa atacată.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta.

Prin întâmpinarea depusă de pârâţii intimaţi. S-a ridicat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei reclamante – care la data declarării recursului era decedată. Invocând prevederile art. 7 alin. 1 şi art. 5 din Decretul nr. 31/1954, intimaţii pârâţi consideră că odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a încetat şi dreptul acestei persoane de a declara recursul, calea de atac promovată fiind lovită de nulitate. De asemenea, se invocă faptul că în cauză sunt incidente prevederile art. 67 alin. 2 Cod procedură civilă, mandatul dat de apelanta - recurentă mandatarului fiind unul general şi nu speciale pentru proces, iar în aceste condiţii nu se poate acoperi lipsa capacităţii de folosinţă a decedatei.

Aceeaşi excepţie a lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei reclamante  a fost ridicată şi prin motivul suplimentar de recurs, de ordine publică, depus de moştenitorii defunctei.

De această dată se invocă însă nulitatea hotărârii pronunţate în apel, faţă de faptul că la data pronunţării apelanta era deja decedată, fapt necunoscut de către instanţă.

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 41 Cod procedură civilă şi art. 7 din Decretul nr. 31/1954.

În baza art. 137 Cod procedură civilă, instanţa va analiza cu prioritate excepţia invocată.

Conform certificatului de deces, reclamanta recurentă a decedat la data de 14 septembrie 2003 în Germania.

Decizia civilă nr. 112/A/2003 a fost pronunţată de Tribunalul Braşov în data de 7 noiembrie 2003, după decesul apelantei recurente, iar recursul a fost declarat de avocatul părţii la data de 6 ianuarie 2004.

Într-adevăr, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe de la naştere şi încetează la moartea acesteia, iar potrivit art. 5 alin.

2 din acelaşi act normativ , capacitatea de folosinţă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii.

Pentru a fi parte în proces este necesar, potrivit art. 41 Cod procedură civilă, să ai folosinţa drepturilor civile, deci să ai capacitate de folosinţă.

Sancţiunea lipsei capacităţii de folosinţă este nulitatea absolută a actului îndeplinit de o astfel de persoană, sau a actului îndeplinit faţă de o astfel de persoană.

În consedinţă, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în contradicotriu cu o persoană decedată este lovită de nulitate absolută. Deşi nu există o astfel de formulare expresă a legii ea se deduce din prevederile art. 243 Cod procedură civilă ce impuneau suspendarea de drept a judecăţii, conform pct. 1 al alin. 1, în cazul morţii uneia dintre părţi, în afara cazurilor în care decesul s-a ivit după închiderea dezbaterilor. Or, în speţa de faţă decesul s-a produs cu mult înaintea dezbaterilor, imediat după primul termen de judecată.

În consecinţă, decizia civilă nr. 1122/2003 a Tribunalului Braşov este lovită de nulitate absolută, devenind aplicabile în speţă prevederile art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă, motiv pentru care în baza art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea – ca urmare a admiterii excepţiei şi a recursului – va fi casată şi cauza trimisă spre rejudecare tribunalului, care va dezbate apelul cu citarea în cauză a moştenitorilor recurentei reclamante.

În ceea ce priveşte sancţiunea referitoare la nulitatea cererii de recurs bazată pe faptul că a fost declarat în numele unei persoane decedate, deci lipsite de capacitate de folosinţă, instanţa urmează să o înlăture.

Declararea şi motivarea recursului au fost făcute de mandatarul avocat, care şi-a exercitat astfel dreptul şi, totodată, obligaţia înscrisă în art. 69 alin. 2 Cod procedură civilă, prevederi ce trebuiesc coroborate şi cu cele ale art. 71 Cod procedură civilă, ce stipulează prin excepţie de la regula generală, că mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat dăinuind până la retragerea lui de către moştenitori.

Nici susţinerea referitoare la neregularitatea mandatului, bazată pe faptul că mandatarul cu procură generală poate reprezenta partea în judecată numai dacă acest drept i-a fost dat anume, nu are sprijin în actele dosarului.

Acţiunea formulată în numele reclamantei de către avocat a avut la bază contractul de asistenţă juridică nr. 247 din 11 aprilie 2002, încheiat între cabinetul individual de avocatură şi mandatarul reclamantei. Mandatarul a acţionat în baza unei procuri  ce i-a fost dată de curatoarea reclamantei, respectiv fiica acesteia, iar curatoarea a acţionat în baza certificatului de curator .

Prin certificatul de curator s-au stabilit domeniile de competenţă al curatoarei printre care figurează îngrijirea averii mamei sale şi reprezentarea faţă de terţi din punct de vedere juridic şi extrajudiciar. În baza acestei împuterniciri legale, curatoarea a dat procură în

numele mamei sale mandatarului  de a o reprezenta în faţa organelor de justiţie din România pentru repunerea sa în dretruile de proprietar privind imobilele descrise în acel act.

Faptul că în acea procură nu sunt indicate explicit actele pe care trebuia să le îndeplinească mandatarul nu conduce la imposibilitatea reprzentării mandatului în instanţă atâta timp cât alin. 3 al art. 67 Cod procedură civilă stipulează că procura generală dată de o persoană care nu are domiciliul şi nici reşedinţa în ţară valoarează drept de reprezentare în judecată.

Cum reclamanta – recurentă avea domiciliul în Germania îi sunt aplicabile procurii prevederile acestui text de lege şi nu cele ale alin. 2 al art. 67 Cod procedură civilă, invocate cu prilejul ridicării excepţiei.

Aşadar, curtea a respins consecinţele excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă referitoare la nulitatea declarării recursului şi lipsa reprezentării şi a admis  însă excepţia pentru motivele arătate anterior.

Domenii speta

Spete similare