Recurs. Contestatie la executare. Exceptia de neexecutare a contractului. Motive noi, neinvocate in fata primei instante, invocate pentru prima oara in recurs

Decizie 1316/R din 16.12.2008


Recurs. Contestatie la executare. Exceptia de neexecutare a contractului. Motive noi, neinvocate in fata primei instante, invocate pentru prima oara in recurs 

Prin sentinta civila nr. 7581/07.08.2008 pronuntata de Judecatoria Brasov s-a respins contestatia la executare formulata de contestatorii T.D. si T.C.M. in contradictoriu cu intimatul L.A. impotriva executarii silite pornite in dos.ex.nr.736/2006 al SCPEJ D&C.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Contractul de imprumut autentificat sub nr. 275/28.10.2005 la BNP S.M., incheiat intre intimatul L.A., in calitate de creditor, si contestatorii T.D. si T.C.M., in calitate de debitori, avand ca obiect suma de 2500 Euro si care constituie titlul executor in temeiul caruia intimatul a solicitat pornirea executarii silite impotriva debitorilor – executare contestata prin prezenta cerere – a fost declarat simulat in actiunea in constatarea simulatiei actului de imprumut ce a facut obiectul dosarului civil nr.2468/197/2007 al Judecatoriei Brasov.

Actiunea a fost solutionata prin sentinta civila nr.12025/18.12.2007, ramasa definitiva prin decizia 2468/197/2007 a Tribunalului Brasov, si a fost admisa constatandu-se simulatia contractului de imprumut autentificat sub nr.275/2005 la BNP S.M. in sensul ca suma de 2.500 Euro stipulata in contract ca fiind imprumut reprezinta in fapt o diferenta de pret pentru apartamentul ce a facut obiectul contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.274/28.10.2005. In considerentele sentintei s-a retinut ca simulatia s-a realizat prin deghizarea contractului astfel ca suma mentionata in act ca fiind imprumut este in fapt o diferenta de pret.

Potrivit legislatiei in vigoare simulatia, in sine, nu este sanctionata cu nulitatea. Efectele simulatiei intre partile contractante, pornind de la principiul potrivit caruia prioritate are vointa reala a partilor, consta in faptul ca actul secret produce efecte, in masura in care acest act este valid sub aspectul conditiilor de fond si forma. In cazul de fata vointa reala a partilor a fost aceea ca suma de 2.500 Euro sa constituie o diferenta de pret pentru apartamentul achizitionat de catre debitori diferenta ce trebuia achitata pana la data de 01.05.2006. Prin actiunea in constatarea simulatiei cumparatorii au urmarit a se stabili ca obligatia de plata a sumei de 2.500 Euro, creanta pe care nu o contesta, s-a nascut dintr-un alt raport juridic decat cel constatat prin actul de imprumut respectiv creanta a luat nastere din conventia de vanzare fiind o parte din pretul bunului vandut. Efectele acestei constatari se rasfrang, nu asupra obligatiei de plata a sumei de 2.500 Euro pe care contestatorii o recunosc, ci asupra regimului juridic al raspunderii pentru neexecutarea obligatiei. Astfel, in cazul in care creanta isi are izvorul intr-un contract de vanzare cumparare, acesta avand caracter sinalagmatic, celui ce i se pretinde executarea obligatiei are la indemana, ca mijloc de aparare exceptia de neexecutare a contractului sau actiunea in reductiunea pretului, iar in cazul in care creanta rezulta dintr-un contract de imprumut acesta fiind un act unilateral debitorul nu are la indemana  astfel de mijloace de aparare.

Din chiar cuprinsul contestatiei la executare reiese ca, ulterior incheierii conventiei de vanzare, contestatorii cumparatori au refuzat achitarea diferentei de pret motivand acest refuz prin neexecutarea de catre vanzator a unor obligatii contractuale. Contestatorii au facut aceste precizari fara a administra probe in sustinerea lor.

Principalele obligatii nascute in sarcina partilor dintr-un contract de vanzare cumparare  sunt obligatia vanzatorului de a preda bunul si obligatia corelativa a cumparatorului de a plati pretul. Din cuprinsul contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.274/28.10.2005 la BNP S.M. reiese ca vanzatorul nu si-a asumat in afara obligatiei de predare a bunului nici o alta obligatie. In acest context, retinand ca contestatorii cumparatori nu au sustinut si nu au facut nici o dovada ca intimatul vanzator nu a predat bunul vandut iar din contract nu rezulta ca acesta si-a asumat si alte obligatii, instanta va retine ca intimatul si-a executat obligatiile contractuale. Astfel, exceptia de neexecutare a contractului invocata de catre contestatori in motivarea refuzului de a-si executa obligatia de plata a fost apreciata ca neintemeiata iar obligatia corelativa a fost executata.

In concluzie, prima instanta a apreciat ca debitorii contestatori datoreaza intimatului suma de 2500 Euro cu titlu de diferenta de pret iar actul ce constata creanta nu a fost desfiintat si constituie titlu executor, motiv pentru care contestatia le executare a fost apreciata ca nefondata.

Impotriva acestei sentinte civile au declarat recurs contestatorii T.D. si T.C.M., solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii atacate iar pe fond admiterea contestatiei la executare.

In dezvoltarea motivelor de recurs contestatorii sustin faptul ca fiind vorba despre o diferenta de pret si nu de un contract de imprumut, intimatul nu putea cere executarea silita directa, avand la dispozitie o actiune in rezolutiune a contractului de vanzare – cumparare pentru neexecutarea obligatiei de plata a diferentei de pret.

Prima instanta a retinut in mod eronat ca singura obligatie a vanzatorului L.A. a fost aceea de a preda recurentilor apartamentul si pe care si-a indeplinit-o. S-a omis faptul ca vanzatorul s-a obligat prin contract sa achite toate datoriile catre furnizorii de utilitati pana la data eliberarii apartamentului, obligatie pe care nu si-ia indeplinit-o, recurentii fiind nevoiti sa achite toate facturile restante catre E. S.A., D.S. S.A. si cheltuieli de intretinere catre Asociatia de Proprietari „L.” nr. X B.

Fata de aceasta situatie, recurentii sustin ca au la indemana ca mijloc de aparare exceptia de neexecutare a contractului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 376 alin. 1 Cod proc. civ., inscrisurile autentificate se investesc cu formula executorie, devenind astfel titlu executoriu.

Faptul ca s-a constatat prin hotarare judecatoreasca irevocabila ca actul autentic de imprumut incheiat de parti a fost simulat, in realitate suma imprumutata deghizand o diferenta de pret din vanzarea cumpararea autentificata sub nr. 274/28.10.2005 de B.N.P. B.R.C. – S.M., nu rapeste calitatea de act autentic inscrisului simulat si implicit, pe aceea de titlu executoriu. Consecinta constatarii operatiunii simulate este doar aceea ca suma de bani supusa executarii silite este datorata de recurentii debitori cu titlu de diferenta de pret iar nu cu titlu de imprumut.

In caz de neexecutare totala sau partiala a obligatiei de plata a pretului de catre cumparator - in speta recurentii debitori - vanzatorul, respectiv intimatul creditor, poate alege intre posibilitatea de a cere obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei, precum in cauza de fata, si posibilitatea de a cere rezolutiunea contractului de vanzare – cumparare pentru neplata pretului. Ramane deci la alegerea vanzatorului creditor de a urma una din cele doua cai mentionate, acesta neputand fi obligat sa solicite rezolutiunea contractului de vanzare – cumparare, dupa cum nefondat au sustinut recurentii, cu atat mai mult cu cat si-a indeplinit obligatia de predare a bunului vandut iar suma de 2.500 EURO ramasa de platit de catre debitori este o parte mica a pretului total stabilit prin contract – 35.000 EURO.

Exceptia de neexecutare a contractului de vanzare – cumparare invocata de recurentii debitori a fost in mod corect inlaturata de prima instanta.

Astfel, potrivit contratului autentic de vanzare cumparare nr. 274/28.10.2005 de B.N.P. B.R.C. – S.M., partile contractante identice cu cele din prezentul litigiu au declarat ca apartamentul nu are datorii catre furnizorii de utilitati la data semnarii inscrisului iar intimatul L.A., in calitate de vanzator avea obligatia de a achita toate datoriile catre furnizorii de utilitati pana la data eliberarii apartamentului de catre intimat, stabilita la 01.12.2005 (fila nr. 5 dos. fond). Drept urmare intimatul putea elibera apartamentul pana la data de 01.12.2005, deci si mai devreme de data limita, or recurentii contestatori nu au indicat si nici nu au probat data exacta a eliberarii apartamentului de catre intimat.

In consecinta, instanta sesizata cu solutionarea exceptiei de neexecutare a contractului nu se poate verifica daca sumele mentionate in facturile si chitantele emise de furnizorii de utilitati si de Asociatia de Proprietari „L.”, depuse in recurs la filele nr. 13 – 18, erau in sarcina recurentilor cumparatori sau a intimatului vanzator, toate referindu-se la sume datorate pentru perioade ulterioare incheierii contractului de vanzare – cumparare. Neprobandu-se data eliberarii imobilului de catre intimatul vanzator, nu se poate cunoaste daca in perioadele si la datele mentionate in facturi si chitante intimatul locuia sau nu in apartamentul vandut recurentilor. 

In plus, motivele relative la neindeplinirea de catre intimatul vanzator a obligatiei de plata a datoriilor catre furnizorii de utilitati pana la eliberarea apartamentului, au fost invocate pentru prima oara in recurs, nefiind mentionate in cererea introductiva de instanta, in aceasta cerere contestatorii referindu-se doar la faptul ca intimatul nu le-a predat pivnita si i-a indus in eroare cu privire la bransamentul de gaz. Or, invocarea in recurs pentru prima oara a unor motive sau cauze noi in sustinerea exceptiei de neexecutare a contractului de vanzare – cumparare este inadmisibila, in raport cu prevederile art. 294 alin. 1 raportat la art. 316 Cod proc. civ.

In ceea ce priveste nepredarea pivnitei de catre intimat aceasta imprejurare nu a fost probata iar in ceea ce priveste starea bransamentului de gaz si fata de adresa nr. 746/08.05.2006 eliberata de D.S. S.A.,  potrivit careia din data de 26.09.2005 (deci anterior incheierii vanzarii – cumpararii) furnizarea gazelor naturale ar fi fost sistata din motive de neplata, furnizarea nefiind reluata pana la data emiterii adresei, in contractul de vanzare – cumparare autentificat, partile au stipulat ca apartamentul se preda cumparatorilor in starea in care se afla la momentul perfectarii actului, fiind vizionat de acestia, cu toate dotarile, instalatiile si accesoriile care de natura lor sunt de folosinta perpetua a apartamentului. Asadar, recurentii cumparatori sunt in culpa pentru ca au achizitionat apartamentul cu viciile relative la sistarea furnizarii gazului si la bransamente, nefiind suficient de diligenti, iar aceste vicii puteau fi cunoscute printr-o verificare normala si atenta a bunului.

De asemenea in acelasi contract autentic de vanzare cumparare partile au mentionat ca taxele, impozitele, debitele catre asociatia de proprietari si celelalte obligatii ce reveneau apartamentului au fost achitate de vanzator in intregime pana la incheierea actului, astfel ca invocarea existentei unei datorii anterioare perfectarii actului la D.S. S.A. nu mai poate fi facuta in sustinerea exceptiei de neexecutare a contractului.

Avand in vedere aceste considerente, instanta a apreciat ca recurentii nu au probat faptul ca intimatul nu si-a executat obligatia de predare a bunului obiect al contractului de vanzare – cumparare, recursul declarat de acestia fiind respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.

( Tribunalul Brasov, Decizia civila nr. 1316/R/16 decembrie 2008,DOSAR NR. 2453/197/2007)