Arestare preventivă. Respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului pentru că temeiul de fapt al arestării preventive, propuse a se lua de către instanţă, este diferit de cel arătat de parchet.

Arestare preventivă. Respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului pentru că temeiul de fapt al arestării preventive, propuse a se lua de către instanţă, este diferit de cel arătat de parchet.

Prin încheierea de şedinţă nr. 18 pronunţată de Tribunalul Braşov la 3.03.2006 in dosarul penal nr. 546/2006 s-a dispus, in baza art. 149/1 Cod procedură penală, luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul SN pentru 29 zile pentru infracţiunile de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit a, e, g, i, alin 3 lit c Cod penal şi de art. 217 alin 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal. 

S-a mai dispus respingerea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov privind arestarea preventivă a inculpatului VR, cercetat pentru aceleaşi infracţiuni.

În fapt s-a reţinut că există o serioasă presupunere că în seara de 1.03.2006  inculpatul SN, împreună cu inculpatul VR, s-au deplasat pe str Ciocanului din Făgăraş unde, cu o lopată şi un târnăcop, au săpat un şanţ ce le-a asigurat accesul la o instalaţie electrică aflată în gestiunea CEMTAJT Făgăraş, iar în momentul în care au încercat să sustragă cablul electric, prin secţionarea acestuia, s-a produs un scurt circuit ce a condus la distrugerea şi aducerea în stare de neîntrebuinţare a reţelei ce asigură furnizarea energiei electrice către trei cartiere ale municipiului Făgăraş.

Împotriva hotărârii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov care a solicitat luarea acestei măsuri preventive şi faţă de inculpatul VR întrucât există temeiul prevăzut de art. art. 148 lit a, h Cod procedură penală. Inculpatul SR a declarat recurs şi a solicitat judecarea lui in libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând hotărârea atacată, probele administrate până in prezent in cauză, motivele de recurs invocate şi prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 Cod procedură penală, se constată următoarele:

Inculpatul SN a fost arestat la 3.03.2006 de către Tribunalul Braşov, astfel cum rezultă din încheierea nr. 18/3.03.2006, întrucât existau motive verosimile de a bănui că acesta a săvârşit infracţiunile de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit a, e, g, i, alin 3 lit c Cod penal şi de art. 217 alin 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal.

Temeiul de drept al arestării l-au constituit dispoziţiile art. 148 lit. a, e, f şi h Cod procedură penală.

Pentru inculpatul VR, cercetat pentru aceleaşi infracţiuni, s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 148 lit a, e şi h Cod procedură penală.

Se constată că nu sunt întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile procesual penale privind luarea acestei măsuri preventive faţă de nici un inculpat, respectiv condiţiile de fond: săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, existenţa unui caz prevăzut de art. 148 Cod procedură penală, existenţa unui inculpat in cauză, necesitatea privării de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal, şi cele de formă: începerea urmăririi penale, ascultarea inculpatului, precum şi dispoziţiile art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Starea de fapt care rezultă din probele administrate până in prezent este diferită de cea propusă de parchet. Astfel, nu rezultă că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a distruge instalaţia electrică şi de a sustrage componentele ei, ci rezultă că au acţionat din culpă. Urmează ca cercetările penale să lămurească această cauză sub toate aspectele.

De asemenea, nu este necesară privarea de libertate a inculpaţilor pentru buna desfăşurare a procesului penal ţinând seamă de obiectul cercetărilor penale, de probele administrate până in prezent, de dificultăţile probatorii reduse ale cauzei, de poziţia procesuală cooperantă a inculpaţilor, de circumstanţele personale ale acestora.

Sunt incidente dispoziţiile art. 136 Cod procedură penală întrucât, pentru a dispune astfel, se are in vedere atingerea scopului prevăzut de lege, respectiv necesitatea bunei desfăşurări a urmăririi penale, precum şi gradul de pericol al infracţiunii şi circumstanţele ce privesc aceşti inculpaţi.

Cazurile de drept ale acestei măsuri preventive nu se mai examinează întrucât nu sunt întrunite condiţiile arătate mai sus, astfel încât nu se aplică dispoziţiile art. 148 Cod procedură penală.

Se constată astfel că recursul inculpatului SN este fondat şi va fi admis potrivit art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, urmând să se dispună punerea sa in libertate.

De asemenea, se va respinge ca nefondat recursul parchetului faţă de inculpatul VR, urmând a se aplica prevederile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit b Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare