Arestare preventivă. Respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului pentru că temeiul de fapt al măsurii propuse a se lua diferă de cel arătat de parchet

Arestare preventivă. Respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului pentru că temeiul de fapt al măsurii propuse a se lua diferă de cel arătat de parchet.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată de Tribunalul Covasna la 11.02.2006 in dosarul penal nr. 313/2006 s-a dispus, in baza art. 143, 146, 149/1, 148 lit. f şi h Cod procedură penală, luarea măsurii arestării preventive a inculpatului MD pentru 29 zile pentru infracţiunea de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b şi alin. 2/1 lit. c Cod procedură penală.

Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul şi a solicitat judecarea lui in libertate întrucât nu este autorul faptei.

Examinând hotărârea atacată, probele administrate până in prezent in cauză, motivul de recurs invocat şi prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 Cod procedură penală, se constată următoarele:

Inculpatul MD a fost arestat la 11.02.2006 de către Tribunalul Covasna, astfel cum rezultă din încheierea nr. 2/11.02.2006, întrucât existau motive verosimile de a bănui că acesta a săvârşit infracţiunea de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b şi alin. 2/1 lit. c Cod procedură penală.

Temeiul de drept al arestării l-au constituit dispoziţiile art. 148 lit. f şi h Cod procedură penală.

Se constată că nu sunt întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile procesul penale privind luarea acestei măsuri preventive faţă de inculpat, respectiv condiţiile de fond: săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, existenţa unui caz prevăzut de art. 148 Cod procedură penală, existenţa unui inculpat in cauză, necesitatea privării de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal, şi cele de formă: începerea urmăririi penale, ascultarea inculpatului, precum şi dispoziţiile art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Starea de fapt care rezultă din probele administrate până in prezent este diferită de cea propusă de parchet. Astfel, nu rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul faptei. Pe lângă probele indicate de instanţa de fond in acuzare se constată că există declaraţii ale martorilor care arată că inculpatul, la ora faptei, se afla la o petrecere. Urmează ca cercetările penale să lămurească această cauză sub toate aspectele.

De asemenea, nu este necesară privarea de libertate a inculpatului, chiar recidivist, pentru buna desfăşurare a procesului penal ţinând seamă de obiectul cercetărilor penale, de probele administrate până in prezent, de poziţia procesuală cooperantă a acestuia, de circumstanţele sale personale.

Sunt incidente dispoziţiile art. 136 Cod procedură penală întrucât, pentru a dispune astfel, se are in vedere atingerea scopului prevăzut de lege, respectiv necesitatea bunei desfăşurări a urmăririi penale, precum şi gradul de pericol al infracţiunii şi circumstanţele ce priveşte acest inculpat.

Cazurile de drept ale acestei măsuri preventive nu se mai examinează întrucât nu sunt întrunite condiţiile arătate mai sus, astfel încât nu se aplică dispoziţiile art. 148 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare