Plangere 278 Cpp

R O M A N I A

TRIBUNALUL HUNEDOARA

DECIZIA PENALA NR. 204 /R/2008DOSAR NR.01209/97/2007

SEDINTA PUBLICA DIN 22 aprilie 2008

PRESEDINTE ………………- preşedinte secţie penală ………………- judecător

………………- preşedinte tribunal

……………… - grefier

Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a fost reprezentat de d-ra ………….. – prim  procuror adj.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursurilor  penale formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva şi făptuitorii G.G.M., B.L., E.E. şi F.G.I.,  împotriva sentinţei penale  nr.1267/2007  pronunţată de Judecătoria Deva în dosarul nr.01209/97/2007 (judecător ……………..).

Se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din  08 aprilie 2008  ,  care face parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor penale de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 1267/2007, Judecătoria Deva în baza art. 278/1 al. 8  lit. b C. p. p. , a admis plângerea formulată de petenta Banca Internaţională a Religiilor  Bucureşti , cu sediul în  Bucureşti , Calea Victoriei , nr. 155 , bl. B12 , sc.6, et.10 , sector 1  , prin lichidator SC  Rva Insolvency Specialists SRL  împotriva  ordonanţelor nr. 418/P/2005 şi nr. 39/II/2/2007 , ambele emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara , a desfiinţat ordonanţele atacate  şi a trimis  cauza procurorului în  vederea redeschiderii urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor , prev. şi ped. de art. 246 rap la art. 248/1 cod penal , de către învinuiţii G.G.M. , B.L. , E.E. şi F.G.I..

În baza art. 192 al.3 C. p. p., cheltuielile judiciare în cuantum de 30 lei RON , au rămas în sarcina statului.

A respins cererea privind acordarea cheltuielilor judiciare , formulată de  învinuita B.L. .

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul  Naţional Anticorupţie, secţia ll, petenta a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numiţii G.G.M., B.L., E.E. şi F.G., întrucât, în perioada 03.03.1999-05.04.2000, aceste persoane, au încălcat îndatoririle de serviciu şi nerespectând normele metodologice , ce reglementează activitatea de serviciu, relative la acordarea creditelor, au dispus, în calitate de angajaţi ai băncii, creditarea mai multor societăţi comerciale (v.f.2-5). Ulterior, întru respectarea  normelor de competenţă materială şi teritorială, cauza a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş (12.04.2005) şi a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara (03.06.2005).

După efectuarea de acte premergătoare în cauză, prin procesul-verbal din data de 05.04.2006, unitatea judeţeană de parchet a confirmat propunerea de a se începe urmărirea penală faţă de cei patru învinuiţi sus-menţionaţi, sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prev. şi ped. de art.246 Cod penal, raportat la art.248 indice 1 şi art. 258 Cod penal (v.f.1).

În cauză au fost administrate mai multe probe, după care , prin referatul nr.43926/2005, întocmind în dosarul nr.418/P/2005, lucrători de poliţie din cadrul  Biroului de Cercetări Penale al IPJ Hunedoara, au propus scoaterea de sub urmărire penală a celor patru învinuiţi, pentru infracţiunea prev. şi ped. de art.246 Cod penal, raportat la art. 248 indice 1 Cod penal, cu aplicarea art.258 Cod penal. Temeiul soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a fost circumscris art.10 lit. b C.pr. pen., (fapta nu e prevăzută de legea penală), pentru toţi învinuiţii (v.f.416-419).

Procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul  Hunedoara şi-a însuşit propunerile făcute de organul de cercetare penală, astfel încât, prin ordonanţa nr.418/P/2005, din data de 11.12.2006, a dispus scoaterea sub urmărire penală a învinuiţilor, în ceea ce priveşte  săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, în formă calificată, considerând că faptele  acestora nu sunt prevăzute de legea penală. În drept, au fost invocate dispoziţiile art.249 al.1 Cod pr.penală, raportat la art.11 pct. 1 lit. b şi art. 10 lit. b Cod pr.pen.

S-a reţinut în considerentele ordonanţei , următoarea stare de fapt:

La data de 1 martie 1999 între BIR şi Casa Centrală a Cooperativelor de Credit Concordia Română a fost încheiată o convenţie ce urma să constituie baza colaborării dintre cele două unităţi.

Astfel, Cooperativa de credit din reţeaua Concordia Română urma să funcţioneze cu preponderenţă în mediu rural, iar BIR urma să asigure acestora prin unităţile sale teritoriale utilizări din deschideri de credite permanente (linii de creditare) cu dobândă negociabilă, la nivelul costului BIR.

De asemenea, pe măsură ce cooperativele de credit deveneau funcţionale din punct de vedere juridic, acestea puteau primi de la BIR împuternicirea de a efectua operaţiuni bancare în mandat pe bază de norme comune stabilite de părţi.

Pe baza convenţiei amintite, BIR a emis în anul 1999 mai multe circulare care completau Normele de creditare şi Normele Metodologice nr.1/1994 BNR privind activitatea de creditare în lei, cu strictă aplicabilitate creditelor acordate Cooperativei de Credit Concordia Română.

Astfel,  conform art.3 din Circulara nr.17/9.03.1999  BIR acordarea creditelor către cooperativele de credit se va efectua numai după ce acestea vor fi asigurate de către cooperativa de credit respectivă la Societatea de Asigurare şi Reasigurare  Provitas SA, aspecte preluate şi în Circulara comună nr.24/26.03.1999, semnată de BIR Provitas şi Casa Centrală  Concordia Română.

În această ultimă circulară s-a mai precizat că în cazul acordării unor credite cooperativelor peste nivelul capitalului social vărsat al acestora, creditele respective să fie garantate cu bunuri imobiliare ale conducerii executive – preşedinte şi contabil şef, bunuri ce vor fi asigurate de către Provitas SA.

Din plângerea penală, formulată de către lichidator, rezultă că patru credite acordate în anul 1999 de către Sucursala BIR Deva Cooperativei de Credit Concordia Română din judeţul Hunedoara, nu au avut la bază, la data acordării, garanţiilor imobiliare stabilite prin circulara comună din 26.03.1999.

În concret sunt în discuţie creditele acordate:

-3.03.1999 – Casei Judeţene de Credit Concordia Română Hunedoara-Deva

-1.04.1999 – Cooperativa de Credit Concordia Română Brad

-26.03.1999 – Cooperativa de Credit Concordia Română Deva

-10.06.1999 – Cooperativa de Credit  Concordia Română Hunedoara

După cum se observă trei credite au fost acordate până la data de 1.04.1999, două chiar înainte de emiterea circularei comune din 26.03.1999, un singur credit fiind acordat ulterior, respectiv cel din 10.06.1999, fără să rezulte din  corespondenţa cu lichidatorul judiciar – data înregistrării circularei respective la filiala BIR Hunedoara Deva.

În aceste împrejurări există incertitudine cu privire la încălcarea de către  salariaţii BIR Hunedoara Deva a normelor de creditare invocate, care să atragă răspunderea penală a acestora.

Din informaţiile deţinute rezultă că pe lângă BIR şi Cooperativele de credit din sistemul Concordia Română se află în stare de dizolvare şi faliment, conform procedurii reglementate de Legea nr.64/1995 (actual 85/2006).

Analizând clauzele convenţiei încheiate la data de 1.03.1999 între BIR şi Casa Centrală a Cooperativelor de Credit Concordia Română s-a apreciat că litigiile dintre părţi se soluţionează de instanţa competentă potrivit dreptului civil, împrejurări în care în baza  raportului administratorului său lichidatorului judiciar poate fi atrasă şi răspunderea patrimonială a organelor de conducere ale societăţilor debitoare sau a oricărei alte persoane care a contribuit la starea de insolvenţă a acesteia.

Nemulţumită de soluţie, aceasta a fost atacată la prim-procuror, conform art.278 Cod pr.pen, care prin  ordonanţa nr.39/ll/2/2007, din data de 02.02.2007, pe  baza aceloraşi motive reţinute în partea expozitivă a ordonanţei iniţiale, a respins ca neîntemeiată plângerea petentei.

În baza art.278 indice 1 C.pr.pen., soluţiile cuprinse în  ambele ordonanţe, au fost atacate de către petentă în contradictoriul judecătoresc.

Din analiza laturii obiective, parte a conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 Cod penal), rezultă că se pedepseşte de legea penală, fapta unui funcţionar public, care, aflându-se în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, nu îndeplineşte un act, ori îl îndeplineşte în mod defectuos, iar prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane. Pe plan subiectiv, funcţionarul public sau funcţionarul (art.258 Cod penal), trebuie să acţioneze, cu ştiinţă, în ceea ce priveşte neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a actului ce intră în sfera competenţei  sale de serviciu şi produce vătămări unei alte persoane.

Sintagma „cu ştiinţă”, folosită de legiuitor presupune ca,  făptuitorul să urmărească sau să  accepte posibilitatea , eventualitatea producerii urmării socialmente periculoase.

Potrivit art.62 Cod pr. penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală este obligat să  lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

În faza de urmărire penală, sarcina administrării  probelor revine organului de urmărire penală (art.65 al.1 Cod pr.penală). Chiar şi în partea specială a codului de procedură penală , se consacră, în mod expres, rolul activ al organului de urmărire penală, în cuprinsul art.202 al.1, acesta fiind obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea  cauzei, sub toate aspectele, în vederea  justei soluţionări a acesteia. Sarcina probaţiunii nu trebuie confundată cu instituţia propunerii de probe (art.67 al.1 Cod pr.penală), care constă în posibilitatea părţilor de a propune probe, în vederea  soluţionării cauzei. Chiar şi în cazul în care părţile nu  dovedesc sau nu ştiu să administreze probe, sarcina probaţiunii revine organului de urmărire penală, în faza de urmărire penală.

Ca fundament faptic, în ceea ce priveşte  temeiul soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, în partea  expozitivă a ordonanţei  atacate, se arată de către procuror : „ în aceste împrejurări există incertitudine cu privire la încălcarea de  către salariaţii BIR Hunedoara Deva a normelor de  creditare  invocate, care să atragă răspunderea penală a acestora”.

Aşadar, ab initio, se  recunoaşte de către procuror, insuficienţa materialului probator din dosar, pentru a lămuri cauza sub toate aspectele , în vederea aflării adevărului şi, cu toate acestea, a adoptat o soluţie finală de netrimiterea în judecată, încălcând astfel dispoziţiile art.62, 65 al.1 şi 202 al.1 Cod pr.penală.

Pe de altă parte, se arată în motivele ordonanţei că trei credite au fost acordate, până la data de 1.04.1999 (două dintre ele chiar înainte de emiterea unei circulare comune din data de 26.03.1999), un singur credit fiind acordat ulterior, cel din data de 10.06.1999. De asemenea , se indică că nu rezultă  din  corespondenţa cu lichidatorul judiciar, data înregistrării circularei respective la filiala BIR Hunedoara-Deva.

În primul rând, lichidatorul judiciar ( reprezentatul petentei) a fost numit în această calitate , doar după ce banca a intrat în faliment şi, implicit, după ce a fost dispusă acordarea creditelor de către cei patru învinuiţi. Mai mult decât atât, fiind vorba de probe cu înscrisuri (mai precis, menţiunea datei comunicării), petenta nu poate fi criticată pentru că nu a răspuns la  o eventuală adresă întocmită de organul de urmărire penală, având în vedere dispoziţiile art.62,65 al.1 şi 202 al.1 C.pr.pen.

De altfel, în perioada respectivă, chiar învinuiţii erau cei cărora, potrivit atribuţiilor de serviciu, le revenea obligaţia de a înregistra cu dată certă toate actele primite de filiala băncii, iar petenta s-a plâns tocmai de  neîndeplinirea sau îndeplinirea , în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu de către învinuiţi. Totodată, din cuprinsul materialului de urmărire penală ataşat, nu rezultă că organul de urmărire penală ar fi adresat o solicitare expresă petentei – lichidator judiciar, în acest sens.

În al doilea rând, în mod greşit se reţine de către  procuror că majoritatea creditelor (3), au fost acordate înainte de  1.04.1999 şi doar de la această dată devenea obligatorie circulara comună emisă de centrala din Bucureşti . Astfel, obiectul contractelor încheiate între BIR SA – Sucursala Hunedoara şi cooperativele de credit nu s-a concretizat în acordarea a patru credite , ci a fost circumscris, pe baza avizelor date de toţi cei patru învinuiţi, deschiderii a patru linii de creditare, fiind cu totul modice sumele cuprinse în contractul – cadru, faţă de cele evidenţiate în actele adiţionale încheiate , ulterior, în baza acestuia. Este vorba de următoarele suplimentări de credit : 300.000.000 lei ROL (actul adiţional nr. 255/04.05.1999, la contractul de credit nr. 191/01.04.1999), 300.000.000 lei ROL (actul adiţional nr. 271/07.06.1999, la acelaşi contract), 700.000.000 lei ROL ( actul adiţional nr.306/28.06.1999, la acelaşi contract), 700.000.000 lei ROL (actul adiţional nr.323/26.07.1999, la acelaşi contract), 1.000.000.000 lei ROL (actul adiţional nr.17/03.03.2000, la acelaşi contract). Pe de altă parte, fiind vorba de mai multe linii de credit, circularele şi normele metodologice emise de Centrala BIR şi Banca Naţională a României, trebuiau respectate de toţi angajaţii băncii, inclusiv, învinuiţii , chiar dacă, prin ipoteză, ele nu erau emise, înregistrate la sucursală sau în vigoare la data perfectării celor patru contracte, dar, ulterior, la data încheierii actelor adiţionale, acestea erau în vigoare.

Este necesar a se verifica, care anume dispoziţii din ansamblul normelor, obligatorii pentru persoanele din conducerea sucursalei BIR SA-Hunedoara, nu au  fost respectate, cu ocazia perfectării fiecărui act adiţional, această împrejurare nefiind lămurită până în prezent. Tot cu această ocazie, se va ajunge la o individualizare precisă a prejudiciului produs, în  dauna băncii şi la o stabilire cu exactitate a  fiecărei îndatoriri de serviciu, nerespectată de către fiecare din învinuiţi, în momentul avizării creditelor.

Totodată, instanţa de fond a apreciat  că se impune a se aduce o soluţie, în ceea ce priveşte întregul ansamblu infracţional, din  perspectiva identificării  tuturor formelor de participaţie penală la săvârşirea faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi a săvârşirii altor  fapte, în condiţiile în care , contractul de garanţie mobiliară , purtând numărul 1426/04.06.2001 (Anexa nr.17), a fost încheiat între sucursala BIR – Hunedoara şi Cooperativa de Credit Brad, când la conducerea cooperativei, în calitate de preşedinte, se afla  învinuitul G.G.M., care, anterior , în  perioada 16.03.1998-20.03.2001, îndeplinise funcţia de director al sucursalei băncii, în virtutea căreia a avizat acordarea  creditelor către Cooperativa de  Credit Brad.

Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva ţi învinuiţii G.G.M., B.L., E.E. şi F.G.I. au formulat recurs în termen, motivat, susţinându-se că hotărârea instanţei de fond este nelegală, în cauză impunându-se respingerea plângerii petentei ca nefondată, din probele administrate neconstatându-se încălcarea de către cei patru învinuiţi a vreunei atribuţii de serviciu cu prilejul acordării creditelor şi nerezultând că aceştia au acţionat cu intenţia de a aduce vreun prejudiciu BIR Bucureşti-Sucursala Deva.

Examinând sentinţa atacată în baza motivelor invocate precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385/6 al. 3 Cod proc. penală, se constată următoarele:

Pentru derularea activităţii de creditare a celor 3 cooperative de credit s-a avut în vedere existenţa convenţiei încheiate la data de 01 martie 1999 între Banca Internaţională a Religiilor şi Casa Centrală a Cooperativelor de Credit Concordia Română convenţie ce a cuprins în conţinutul său, clauze respectate de instituţia bancară prin reprezentanţii săi, operaţiunile de creditare inclusiv cele convenite prin actele adiţionale fiind aduse la cunoştinţa organelor centrale de la Bucureşti care au supravegheat şi supervizat activitatea desfăşurată în teritoriu.

În vederea respectării clauzelor din convenţia încheiată la data de 01 martie 1999 creditele au fost asigurate la o societate de asigurare şi reasigurare, respectiv la SC Provitas SA Bucureşti. Acest aspect rezultă din probele administrate în cauză, pe care instanţa de fond, în mod greşit nu le-a luat în considerare, impunând organelor de cercetare penală efectuarea de verificări şi constatări cu privire la modul de acordare a creditelor şi de încheiere a actelor adiţionale deja efectuate şi pe care organul de urmărire penală le-a valorificat şi cărora le.-a dat eficienţa cerută de lege concluzionând că deficienţele constatate în derularea operaţiunilor de creditare nu îmbracă aspect legal care să justifice intervenţia legii penale.

În raportul de control încheiat în luna februarie 2000 de către personalul Băncii Naţionale, cu ocazia inspecţiei efectuate asupra activităţii de creditare desfăşurată în anul 1999 de către Sucursala Deva a BIR, s-a constatat că nu au fost respectate reglementările circularei 24-P 194/26 martie 1999 privitoare la garantarea creditelor cu bunuri imobiliare ale conducerii executive, dar în acelaşi timp s-a concluzionat că:

au fost constituite garanţii asiguratorii îndestulătoare, respectiv cesiuni de creanţă şi asigurarea creditelor privind riscul pentru pierderile financiare;

-nu este necesară constituie de provizioane specifice de risc.

În situaţia în care personalul Sucursalei Deva a BIR nu şi-ar fi desfăşurat activitatea în mod corespunzător (neajustarea unor garanţii, neasigurarea garanţiilor, lipsa garanţiilor), controlul Băncii Naţionale a României ar fi stabilit că trebuiau constituie provizioane specifice de risc.

Pe de altă parte, întrucât nu s-a considerat necesar a se efectua ajustarea garanţiilor constituite în cazul creditelor acordate cooperativelor de credit din reţeaua „Concordia Română” personalul Băncii Naţionale a României nu a ignorat şi a ţinut seama de prevederile circularei C/179/01 februarie 2000.

Totodată, în cazul în care s-ar fi constatat nerespectarea de către Sucursala Deva a BIR a cerinţelor prudenţiale reglementate în Legea nr. 58/1998 legea bancară, precum şi în Normele proprii de creditare, personalul Băncii Naţionale a României ar fi procedat fie la aplicarea de sancţiuni administrative, fie la sesizarea organelor în drept a efectua cercetări cu privire la încălcarea reglementărilor legale, fapt care nu s-a întâmplat.

Anterior operaţiunilor de reeşalonare a creditelor prin Convenţiile încheiate în luna iunie 2001 în cazul cooperativelor de credit din reţeaua Concordia Română, lichidatorul BIR a procedat la analiza întregii documentaţii de credit, pentru fiecare caz în parte, deci inclusiv a documentaţiei privitoare la garanţiile asiguratorii.

Urmare analizei efectuate, lichidatorul BIR  încheiat, în luna iunie 2001, convenţii de reeşalonare, prin care acesta a procedat, în fapt, la creditarea cooperativelor de credit în condiţii similare celor existente la data acordării iniţiale a creditelor, inclusiv în ceea ce priveşte garanţiile asiguratorii.

Cu ocazia efectuării acestei analize pentru fiecare caz în parte, lichidatorul BIR nu a stabilit eventuale deficienţe sau nereguli în activitatea desfăşurată de personalul Sucursalei Deva a BIR.

Aceste presupuse eventuale deficienţe au fost invocate de către lichidator de abia în cursul anului 2002, deci ulterior încheierii Convenţiei de reeşalonare.

În situaţia în care ar fi existat deficienţe în cazul documentaţiilor de credit analizate, lichidatorul BIR ar fi avut posibilitatea încă din luna iunie 2001, să procedeze la sistarea creditării şi la recuperarea creditelor, inclusiv pe calea executării silite, fapt care nu s-a întâmplat.

Anterior încheierii convenţiei de reeşalonare din luna iunie 2001, cooperativele de credit din reţeaua Concordia Română aveau achitate integral dobânzile aferente creditelor angajate. Astfel, prin convenţiile încheiate de către lichidatorul BIR au fost reeşalonate doar creditele (principalul) aflate în derulare la data reeşalonării.

În concluzie, dobânzile invocate de către lichidatorul BIR în plângerea penală formulată sunt de fapt dobânzi generate de convenţiile de reeşalonare încheiate în luna iunie 2001, deci dobânzi aferente creditelor acordate de către acesta.

Astfel, raportat la circumstanţele concrete ale derulării activităţii  în perioada ce a format obiectul cercetării penale, nu rezultă ca învinuiţii să fi acţionat cu intenţia de a aduce vreun prejudiciu BIR Sucursala Deva, în speţă nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.

Cum în speţă există posibilitatea antrenării  unei eventuale răspunderi materiale în mod corect soluţia adoptată de procuror a fost una de scoatere de sub urmărire penală a celor patru învinuiţi în baza prevederilor art. 249 Cod proc. penală rap. la art. 11 pct. 1 lit. b şi art. 10 lit. b Cod proc. penală.

Aşa fiind, se vor  ca fondate recursurile introduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva şi făptuitorii şi învinuiţii G.G.M., B.L., E.E. şi F.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 1267/2007 pronunţată de Judecătoria Deva, judeţul Hunedoara, pentru temeiul prev.de art. 385/15 pct.2 lit.d C.p.p. se va casa sentinţa atacată şi în consecinţă:

În baza art.278/1 al.8 lit.a C.p.p.se va respinge plângerea formulată de petenta BIR Bucureşti prin lichidator SC RVA Insolvency Specialists SPRL Bucureşti împotriva ordonanţelor nr. 418/P/2005 şi nr. 39/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi se vor menţine  ordonanţele atacate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 al. 2 Cod proc. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondate recursurile introduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva şi făptuitorii şi învinuiţii G.G.M., B.L., E.E. şi F.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 1267/2007 pronunţată de Judecătoria Deva, judeţul Hunedoara, pentru temeiul prev.de art. 385/15 pct.2 lit.d C.p.p. casează sentinţa atacată şi în consecinţă:

În baza art.278/1 al.8 lit.a C.p.p.respinge plângerea formulată de petenta BIR Bucureşti prin lichidator SC RVA Insolvency Specialists SPRL Bucureşti împotriva ordonanţelor nr. 418/P/2005 şi nr. 39/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi menţine ordonanţele atacate.

Obligă petenta la 30 lei cheltuieli judiciare către stat în primă instanţă.

Cheltuielile judiciare către stat în recurs în sumă de 30 lei rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 22.04.2008.

PREŞEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

GC/CC/2 ex.

jud. fond

12.05.2008

Domenii speta

Spete similare