Conflict de muncă. Drepturi băneşti. Solicitarea de către personalul auxiliar de specialitate din justiţie a ajutorului bănesc pentru naşterea unui copil conform contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007 – 2010.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestui tribunal, reclamanta A.M. a chemat în judecata pârâtii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bucuresti si Tribunalul Ialomita solicitând obligarea  acestora la plata ajutorului banesc, egal cu un salariu de baza actualizat la data platii efective pentru nasterea unui copil , conform  art.51 lit. c din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National 2007 – 2010.

 În  motivarea  cererii sale, reclamanta,  grefier la Judecatoria  Slobozia, a aratat ca la data de 5 martie 2007 a dat  nastere unui copil si ca, în  conformitate cu dispozitiile  Contractului Colectiv de Munca Unic la  Nivel National pentru anii 2007 – 2010, trebuia sa  primeasca un ajutor  banesc egal cu un salariu de baza, platit de unitate mamei, pentru nasterea fiecarui copil .

Aceasta  obligatie  este  imperativa  pentru  toate  unitatile  angajatoare din tara, întrucât prin  unitate se întelege, potrivit art.2 alin.2 din C.C.M. unic 2007 – 2010 si  institutiile publice, asociatiile  de orice fel si organele de stat .

Mai mult decât atât, arata  reclamanta,  toate drepturile  cuprinse în contractul colectiv  unic  sunt garantate  tuturor  salariatilor, încadrati la toti  angajatorii din  tara,  inclusiv personalului încadrat în  justitie,  care desi are o lege de salarizare speciala, beneficiaza totodata si de drepturile si ajutoarele prevazute pentru toti  ceilalti  salariati  din tara, fara  nicio distinctie si  fara  nicio  discriminare .

Daca  s-ar  proceda altfel,  sustine  reclamanta, s-ar  încalca prevederile  legale, privind nediscriminarea, garantate pe plan  intern, atât  prin  Constitutia  României  cât si prin O.G. nr.137/2000 cât si pe plan  international,  prin Conventiile O.I.M.  nr.100/1951  asupra  egalitatii de  remunerare, 111/1958,  privind  discriminarea  în  domeniul fortei de munca si exercitarii  profesiei si 183/2000,  privind protectia  maternitatii  cu  scopul  de a proteja  egalitatea  tuturor  femeilor  care  muncesc .

 Cererea reclamantei se dovedeste a fi nelegala si netemeinica urmând a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996,  privind contractul colectiv de munca pentru salariatii  institutiilor bugetare,  prin  contractele de munca nu se pot  negocia clauze referitoare la  drepturile  ale  caror acordare si cuantum  sunt  stabilite prin dispozitii legale,  prevederi  cuprinse si la art.3 alin.3 din Contractul  Colectiv de Munca Unic la nivel  national pe anii 2007 – 2010 .

În acest sens,  este de observat  ca  dreptul solicitat de reclamanta si prevazut la art.51 lit.c din C.C.M. 2007 – 2010,  constând  în  contravaloarea  unui  salariu pe unitate  platit  mamei pentru  nasterea  fiecarui  copil  este  reglementat  prin  art.25 din Legea nr.416/2001 .

Prin  urmare, în  raport de cele aratate mai sus, reclamantei nu i se poate acorda  dreptul  reglementat la art.51 lit.c din C.C.M. 2007 – 2010,  întrucât  astfel de drept  este  reglementat prin Legea nr.416/2001 .

Mai mult decât atât, drepturile  salariale  si de orice natura pentru personalul auxiliar de  specialitate din  justitie, din care face parte  si  reclamanta  este reglementat de legi  speciale (Legea nr.567/2004 si O.G. nr.8/2007)  iar  printre  drepturile cuvenite  acesteia  nu se prevede  si  dreptul  solicitat  prin  cererea de chemare în  judecata .

În  cauza nu se poate retine nici faptul ca reclamanta, fata de alte categorii  profesionale, se afla într-o situatie de discriminare  în  conditiile  reglementate de O.G. nr.137/2000 .

Astfel,  C.E.D.O, legat de art.14, privind interzicerea  discriminarii, a apreciat ca  diferenta  de tratament  devine discriminare atunci când se induc  distinctii  între situatii analoage si  comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare  rezonabila  si  obiectiva (18 februarie 1991- cauza FREDIM contra  Suediei  sau  23 iunie 1993 – cauza HOFFMAN  contra Austriei) .

Ori,  justificarea  rezonabila si obiectiva în cazul în  speta rezida în aceea ca drepturile  salariale si de alta  natura  cuvenite  legal  reclamantei  sunt achitate  de o institutie  publica finantata  integral  de la bugetul de stat iar  interesul legislatiei  privind  gestionarea acestui  buget  face ca drepturile cuvenite angajatilor unei astfel de institutii sa fie  stabilite  prin lege si sa nu se poata constitui  obiect al  unor negocieri  colective, asa cum  prevad  de altfel si dispozitiile art.157 alin.2 Codul  muncii .

Asa fiind, pentru aceste considerente,  urmeaza a respinge ca neîntemeiata  cererea  formulata de reclamanta A. M.,  împotriva  pârâtilor  Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bucuresti  si  Tribunalul  Ialomita .

Tribunalul Ialomita – sentinta civila nr. 155/F/12.02.2008.

Domenii speta

Spete similare