Pronuntarea unei hotarari care sa tina locde contract de vanzare-cumparare in cazul in care obiect al promisiunii de vanzare il reprezinta un teren pentru crae dreptul de propietate la promitentului - vanzator a fost constituit

Decizie 50/R/2009 din 14.12.2009


PRONUNŢAREA  UNEI  HOTĂRÂRI  CARE  SĂ  ŢINĂ  LOC  DE  CONTRACT DE  VÂNZARE – CUMPĂRARE ÎN  CAZUL  ÎN  CARE  OBIECT  AL  PROMISIUNII  DE  VÂNZARE ÎL  REPREZINTĂ UN  TEREN  PENTRU  CARE  DREPTUL DE  PROPRIETATE AL PROMITENTULUI – VÂNZĂTOR A  FOST  CONSTITUIT  POTRIVIT  LEGII NR.18/1991.

RESPECTAREA  CONDIŢIILOR REGLEMENTATE DE  ART.32 DIN LEGEA NR.18/1991 ÎN  FORMA  ACTUALIZATĂ .

Reclamanta S.C. „PRIO AGRICULTURA” S.R.L.  BUCUREŞTI, în  contradictoriu cu  pârâtul S.O., a  solicitat  pronunţarea  unei  hotărâri  care  să  ţină  loc de  act  autentic de  vânzare – cumpărare  pentru  mai  multe  suprafeţe  de  teren  extravilan  pentru  care dreptul de proprietate al  promitentului – vânzător a  fost constituit  potrivit  Legii nr.18/1991 .

Soluţionând  cauza,  Judecătoria  Slobozia,  prin sentinţa civilă nr.1557/14 aprilie 2009, a  admis în  parte  cererea  reclamantei,  reţinând  că pentru două  din  suprafeţele în  litigiu  operează  excepţia  prematurităţii,  întrucât  în  legătură cu aceste  terenuri nu a  fost respectat  termenul de  10 ani  reglementat de  art.32  din Legea nr.18/1991,  dreptul de  proprietate  vizând terenurile respective  nu a fost  înregistrat  în  evidenţele de publicitate  imobiliară  prevăzute  de  lege .

Împotriva  acestei soluţii a  declarat  recurs  reclamanta,  invocând  faptul  că  instanţa de  fond  eronat a  reţinut că  formalitatea reglementată de art.32  din Legea nr.18/1991  nu a  fost  respectată,  deşi  în  cauză  s-a  dovedit că  proprietatea  a  fost înregistrată  în  evidenţele  comisiei  de  fond  funciar .

Recursul declarat  urmează a fi  respins  ca  nefondat,  pentru considerentele  de mai  jos :

În  cauză s-a  dovedit că  terenul în legătură cu  care  se  solicită pronunţarea  unei  hotărâri  care  să  ţină loc  de  act  autentic  de  vânzare – cumpărare,  reprezintă obiect al dreptului  de  proprietate al  promitentului – vânzător,  obţinut prin  constituire  potrivit  Legii nr.18/1991 .

Ori,  în condiţiile art.32 din Legea nr.18/1991,  în  forma  actuală, rezultă că  terenurile atribuite  prin  constituire  nu  pot fi  înstrăinate prin  acte între vii  timp de  10 ani socotiţi de  la  începutul anului  următor  celui  în  care s-a  făcut înscrierea  proprietăţii,  sub  sancţiunea  nulităţii absolute a  actului de  înstrăinare .

Consacrând  expres  regimul  juridic al  nulităţii absolute în această  materie,  mai  departe  legiuitorul a  stabilit că în justiţie se  poate  constata această nulitate la  cererea  Primăriei,  Prefecturii, procurorului,  precum şi a  oricărei  persoane  interesate .

Referitor  la  sintagma „înscrierea  proprietăţii”,  legiuitorul o  determină explicit prin  dispoziţiile art.7 din Legea nr.18/1991,  atunci  când  stabileşte că  dreptul de  proprietate şi  celelalte  drepturi prevăzute  de  lege  trebuie înregistrate în documentele de  evidenţă  funciară şi de  publicitate  imobiliară  prevăzute de  lege .

Rezultă astfel  din  economia  acestui  text,  coroborată  cu  dispoziţiile  art.32 din Legea nr.18/1991, că pentru a curge termenul de  10 ani de  interdicţie de  înstrăinare a  terenului,  dreptul de  proprietate  cu  privire  la  acest  teren  trebuie înregistrat  cumulativ,  atât  în evidenţele de  fond funciar  cât  şi în cele  de  publicitate  imobiliară  stabilite de  lege (transcripţiuni – inscripţiuni  sau  carte  funciară),  nefiind  suficientă înscrierea  acestui drept numai în  evidenţele  funciare .

Aşa  fiind,  cum  această  formalitate  nu a  fost dovedit a  fi  îndeplinită  în  cauză,  instanţa  de  fond făcând o  judicioasă  analiză a situaţiei  de  fapt şi  o  corectă  interpretare a  dispoziţiilor  legale  în  materie a  constatat  că  terenul  în  discuţie  se  află sub interdicţia prevăzută de  art.32 din Legea nr.18/1991 şi a  respins cererea  formulată de  reclamantă.

TRIBUNALUL  IALOMIŢA – Secţia  comercială – decizia  comercială nr.50R din 14  decembrie 2009

Domenii speta