Autoritatea de lucru judecat a termenului fixat pentru reiterarea cererii de liberare condiţionată

Autoritatea de lucru judecat a termenului fixat pentru reiterarea cererii de liberare condiţionată.

Existenţa unei hotărâri definitive prin care instanţa a respins o cerere de liberare condiţionată şi a fixat un termen pentru reînnoirea cererii împiedică instanţa într-o cerere ulterioară promovată de condamnat să fixeze alt termen în acelaşi scop.

Decizia penală nr.410/R/6.07.2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.4549/225/2009

Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele :

Prin sent. pen. nr. 1053/01.06.2009 Judecătoria Dr. Tr.-Severin, a respins propunerea de liberare condiţionată referitoare la condamnatul D P, fixând termen pentru reiterarea cererii după data de 01.07.2009.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la data de 20.05.2009 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu  Severin, propunerea de liberare condiţionată din cadrul Penitenciarului Drobeta Turnu Severin  privind pe condamnatul D P, anexându-se la dosar şi procesul verbal nr. R / 25000/19.05.2009, cum şi o caracterizare privind evoluţia comportamentală a petentului condamnat pe perioada detenţiei.

Instanţa a reţinut că din procesul-verbal încheiat la data de 19.05.2009 a rezultat că D P se află în executarea unei pedepsei  de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.544/2006 pronunţată de Tribunalul Timiş, pentru infracţiunea de tâlhărie prev. de art.211 C.p, aflându-se la a 4-a analiză  a comisiei de propuneri pentru liberare condiţionată.

Din conţinutul procesului-verbal a mai reţinut că a rezultat şi faptul că, din pedeapsa aplicată, condamnatul a executat fracţiunea obligatorie de 2/3, de la data de 28.12.2005  şi până la data de 19.05.2009, executând în total 1369 zile, din care 130 zile i s-au considerat executate ca urmare a muncii prestate, iar pe perioada amânării acesta nu a fost nici sancţionat, dar nici recompensat, acesta având un comportament corespunzător cu cadrele şi celelalte persoane condamnate.

Având în vedere disp. art. 59 C.p. potrivit cărora ”condamnatul care a executat cel puţin două treimi din pedeapsa închisorii de până la 10 ani, este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, instanţa a apreciat că pe lângă fracţia obligatorie ce trebuie executată pentru a se putea dispune liberarea condiţionată condamnatul trebuie să întrunească cumulativ toate cerinţele prevăzute de art. 59 C.p.

Raportând la aceste criterii legale situaţia petentului condamnat si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanţa a considerat că, deşi petentul condamnat a executat fracţiunea de pedeapsa stabilită in mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare  nu-i conferă un drept, ci doar o vocaţie la acordarea beneficiului liberării condiţionate, oportunitatea acordării liberării condiţionate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanţei de judecata, care luând în calcul şi gravitatea infracţiunii săvârşite (tâlhărie),  faptul că petentul-condamnat este recidivist, fiind condamnat anterior de foarte multe ori pentru săvârşirea unor infracţiuni similare, iar pe durata executării pedepsei condamnatul nu s-a evidenţiat în nici un fel, nefiind recompensat, acestea sunt suficiente elemente pentru ca aceasta să aprecieze că timpul executat până la această dată de către condamnat din pedeapsa nu este suficient pentru ca acesta să îşi însuşească scopul preventiv si educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită şi alte fapte infracţionale.

În raport de aceste elemente, instanţa a concluzionat că condamnatul, pe parcursul detenţiei, nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, din moment ce nu a depus nici un efort pentru reintegrarea sa socială, apreciind că în speţă nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 59 C.p., motiv pentru care propunerea de liberare condiţionată  a fost respinsă, dând petentului posibilitatea de a reitera cererea de liberare condiţionată, după data de 01.07.2009.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tr. Severin, care prin motivele de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei  în sensul stabilirii termenului prevăzut pentru reiterarea cererii de liberare condiţionată, susţinând că sub acest aspect hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât exista autoritate de lucru judecat, faţă de faptul că prin sentinţa penală nr.1020/28.05.2009, definitivă prin nerecurare, Judecătoria Tr.Severin a fixat termen pentru reînnoirea cererii de liberare condiţionată pentru condamnatul în cauză,  după data de 18.07.2009, sentinţă de care instanţa de fond nu a ţinut seama.

Tribunalul, examinând sentinţa în raport de criticile formulate şi în conformitate cu disp. art.3856 alin 3 C.p.p., a reţinut că într-adevăr hotărârea instanţei de fond este nelegală, în ce priveşte soluţia referitoare la stabilirea termenului prevăzut pentru reiterarea cererii de liberare condiţionată, problemă ce trebuia rezolvată în raport de actele şi datele speţei, potrivit cărora pentru condamnatul în cauză, se pronunţase o hotărâre judecătorească definitivă prin care acest termen a fost stabilit ca fiind data de 18.07.2009, termen ce nu mai putea fi modificat ulterior, întrucât referitor la această problemă intervenise autoritatea de lucru judecat.

Cum, prima instanţă nu a ţinut seama de acest aspect, hotărârea pronunţată de aceasta referitor la problema menţionată este nelegală şi în consecinţă pentru acest aspect, recursul a fost admis, cu consecinţa casării parţiale a sentinţei în sensul stabilirii termenului de 18.07.2009 ca fiind data la care intimatul condamnat poate formula o nouă cerere de liberare condiţionată.

Domenii speta

Spete similare