Contestaţie Legea nr. 10/2001. Măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobile demolate

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 4 decembrie 2002 sub nr. 52/2003, reclamanta C Icheamă în judecată în calitate de pârât pe Prefectura jud. Mureş, solicitând obligarea acesteia la despăgubiri în valoare de 3.000.000.000 lei  ROL (300.000 Ron) reprezentând contravaloarea apartamentului, nr. 1- casă de locuit care a fost construită pe terenul situat în XX, cuprins în  CF 254 Remetea, nr. ordine A+3-4, nr. top 100/2/2 şi 101/2/1 în suprafaţă de 772 mp  demolată, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată.

 În motivarea cererii reclamanta  a arătat că  a fost proprietara  imobilului mai sus descris, cu teren de 772 mp casă de locuit de la fostul număr administrtiv 21, compus din 2 camere, o bucătărie, o baie, o cămară, un antreu, o verandă închisă, evidenţiate în cartea funciară şi un garaj neevidenţiat în CF în cotă de 1/1, iar suprafaţa casei a  fost de 233 mp.

 Reclamanta mai arată că locuinţa  mai sus descrisă a fost demolată în baza Decretului 134/1998. După cum a rezultat din  fişa imobilului aceasta a fost  evaluată şi i s-a achitat suma de 73.354 lei în  contul casei demolate.

 Reclamanta a arătat că, întrucât imobilul a  fost  preluat abuziv de către Statul Român, terenul există şi în prezent, neafectat de construcţii, iar supraedificatele fiind  demolate, a solicitat acordarea  de despăgubiri  de 3.000.000.000 lei Rol  reprezentând contravaloarea construcţiilor demolate, sumă din care să se scadă despăgubirile acordate  de 73.354 lei.

Reclamanta mai arată că în  dosarul execuţional nr. 703/05.07.2001 a Biroului executorilor  judecătoreşti asociaţi Soos - Pop Tg. Mureş, intimatul a  fost somat să  îi acorde despăgubirile băneşti cuvenite cu supraedificatele demolate în sumă de 3.000.000.000 lei ROL (300.000 lei RON)

 Reclamanta a arătat că prin decizia atacată, intimata Prefectura , în mod deliberat şi eronat a făcut trimitere la dispoziţiile art. 21 şi 23 din Legea 10/2001 deşi în speţă aceste texte legale nu sunt aplicabile întrucât imobilul  revendicat nu mai există, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art.  36 alin. 1 şi 2 din Legea 10/2001, conform cărora despăgubirile băneşti cuvenite pentru imobilele ce nu  mai există se solicită prin notificare Prefecturii în a cărei rază se află imobilul preluat abuziv.

 Reclamanta  a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea deciziei atacate ca netemeinică şi nelegală şi obligarea intimatei la despăgubirile cuvenite.

 Pârâta Prefectura Judeţului Mureş a formulat întâmpinare (fila 9 dosar), prin care invocă excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată si excepţia lipsei calităţi procesuale pasive. Pârâta arată prin întâmpinare că reclamanta a stabilit în mod subiectiv cuantumul despăgubirilor neluând în considerare prevederile art. 17 din Normele Metodologice de aplicare a legii 10/2001, aprobate prin HG 614/2001.

Pârâta Prefectura Judeţului Mureş a arătat că  petenta trebuia să încerce negocierea cuantumului despăgubirilor băneşti în vederea obţinerii unui  acord de voinţă, cu comisia constituită în acest sens pe lângă prefectură, iar în caz contrar evaluarea  imobilului să se facă de experţi atestaţi potrivit legii.

 La data de 20 februarie 2004 reclamanta a depus la dosarul cauzei o completare de acţiune prin care solicită chemarea în judecată în calitate de pârâtă şi a Primăriei mun. Tg.Mureş, arătând că solicită  obligarea  acesteia să-i restituie în natură terenul situat în XX, cuprins în CF 254 Remetea,  nr. ord. A+3-4, nr. top 100/2/2 şi 101/2/1, în suprafaţă de 772 mp.

Acest parat nu a formulat întâmpinare.

Instanţa a încuviinţat cererile în probaţiune formulate de reclamantă şi a dispus audierea  martorilor pentru dovedirea componenţei construcţiilor  proprietatea reclamantei care au fost demolate.

De asemenea s-a încuviinţat efectuarea expertizei topo cu următoarele obiective: identificarea terenului în litigiu din punct de vedere topografic (în ce carte funciară şi la ce număr top este  înscris); evaluarea acestui teren; dacă există vreo  suprafaţă de teren liber. În  acest caz să se  delimiteze printr-o  schiţă terenul liber, ţinând cont de folosirea nestingherită a  terenurilor învecinate (ocupate).

 S-a dispus si efectuarea unei expertize construcţii, cu următoarele obiective: evaluarea construcţiilor demolate în anul 1989 în baza Decretului 134/88 şi care erau situate în Tg. Mureş, str. Bărăganului, nr. 21 la valoarea  de circulaţie (de piaţă) a acestora; evaluarea  construcţiilor demolate conform Legii 10/2001 şi HGR 498/2003; se va ţine seama de faptul  că,  în decembrie 1991 reclamanta a  primit  pentru  construcţiile  demolate  73.354 lei.

 Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2005, prezenta cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 din Cod procedură  civilă  pănă la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.2506/2003 a Judecătoriei Tg. Mureş, având ca obiect rectificarea înscrierilor de carte funciară (fila 187 dosar).

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

 Prin notificarea înregistrată la Biroul Executorilor Judecătoreşti Soos-Pop – Tg. Mureş, sub nr.702/15.02.2001 şi adresata Primarului mun. Tg.Mureş, reclamanta C Iprin curator C Tsolicita restituirea în natura a terenului situat in XX, înscris in CF nr.254 Remetea nr.top.100/2/2 si 101/2/1, in suprafaţa de 772 mp. şi acordarea de despăgubiri în valoare de 300.000 lei Ron, reprezentând contravaloarea apartamentului nr/1 – casă de locuit – demolată, arătând că a fost proprietara acestui imobil. (fila 49 dosar).

 Notificarea reclamantei a fost înregistrată şi la Prefectura jud.Mureş, împrejurare ce reiese din adresa nr.10868/09.08.2001, înaintată de această instituţie reclamantei (fila 2 dosar).

 Prin adresa amintită, pârâta Prefectura jud.Mureş a precizat reclamantei să se adreseze unităţii deţinătoare, întrucât prin notificare solicită restituirea în natură a imobilului.

 Notificarea reclamantei nu a fost soluţionată până la momentul formulării cererii de chemare în judecată, nici de către Primarul mun. Tg.Mureş şi nici de către Prefectura jud.Mureş.

 Pârâta Prefectura jud.Mureş nu a  înţeles să centralizeze notificarea reclamantei cu referire la cererea acesteia de acordare de despăgubiri pentru construcţia demolata, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în anul 2001(dispoziţiile art.36 si art.37 din Legea 10/2001, în forma în vigoare la momentul înregistraţii notificării, şi anume în anul 2001). Dimpotrivă, pârâta Prefectura jud. Mureş a comunicat reclamantei să se adreseze unităţii deţinătoare pentru restituirea în natură a terenului, fără a indica stadiul notificării în ce priveşte cererea reclamantei de acordare de măsuri reparatorii (conform adresei nr.10868/09.08.2001 existentă la fila 2 dosar).

 Instanţa apreciază că această atitudine a pârâtei Prefectura jud.Mureş o îndreptăţeşte de reclamanta să se adreseze cu prezenta acţiune în justiţie, acest demers procesual neputînd fi considerat ca fiind prematur. Prin urmare această excepţie invocată de pârâta Prefectura jud.Mureş prin întâmpinare, urmează a fi respinsă.

De asemenea, instanţa apreciază ca si excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Prefectura jud. Mureş prin întâmpinare se impune a fi respinsă, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Chiar dacă pe parcursul judecării acestui litigiu au intervenit modificări legislative esenţiale în materia stabilirii şi acordării despăgubirilor (prin intrarea în vigoare a prevederilor cuprinse în titlul VII din Legea 247/2005), instanţa apreciază că reclamanta justifică un interes procesual în a chema în judecată Prefectura jud Mureş, pentru sancţionarea atitudinii de pasivitate a acestei instituţii - refuzul de a soluţiona cererea de acordare de despăgubiri pentru construcţia demolată, prin îndrumarea reclamantei să se adreseze unităţii deţinătoare a imobilului teren.

Pentru aceste motive, instanţa apreciază că şi la acest moment pârâta Prefectura jud.Mureş are calitate procesuală pasivă în prezenta cauza .

Prin completarea de acţiune înregistrată la data de 20 februarie 2004, reclamanta a înţeles să cheme în calitate de pârâta alături de Prefectura jud.Mureş, şi pe Primăria mun. Tg. Mureş prin primar, pentru obligarea acestei din urmă pârâte la restituirea în natură a terenului situat în XX, înscris în CF nr.254 Remetea nr.top.100/2/2 si 101/2/1, în suprafaţă de 772 mp.

Instanţa apreciază în prezentele considerente că din ansamblul actelor dosarului reiese că reclamanta a înţeles să cheme în judecată pe “entitatea investită cu soluţionarea notificării”, în înţelesul dispoziţiilor art. 26 alin.3 din legea 10/2001, în formă în vigoare la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.

Cu privire la unitatea administrativ teritorială,  este încetăţenită denumirea de “primărie” şi, de altfel, chiar pârâta a cuprins în antetul delegaţiei de reprezentare acordată consilierului juridic, această denumire (fila 65 dosar).

 De aceea, cu toate că în prezenta cauza figurează în calitate de pârâtă “Primăria mun. Tg.Mureş”, prin primar, instanţa are în vedere faptul că apărările au fost făcute de Primarul municipiului Tg.Mureş (conform delegaţiei de la fila 65 dosar şi a notelor de şedinţă de la fila 145 dosar). 

 Instituţia primarului este o autoritate a administraţiei publice locale şi are atribuţia de a reprezenta în instanţă unitatea administrativ teritorială (art.21 alin.2, art. 23 alin.2 din legea 215/2001) 

În consecinţă, cu privire la cadrul procesual, instanţa apreciază că în prezenta cauză reclamanta a investit instanţa cu soluţionarea în fond, a notificării nr.702/15.07.2001, înregistrată la BEJ Asociaţi Soos-Pop (fila 49 dosar), ca urmare a refuzului pârâtelor de soluţionare a acestei notificări în termenul prevăzut de lege. Au calitate de pârâţi Prefectura jud.Mureş si Primarul mun. Tg.Mureş. Instanţa mai reţine că reclamanta C Ia fost pusa sub interdicţie, prin sentinţa civilă nr.90 din 25 februarie 2000 a Tribunalului Mureş (existentă în copie la fila 7 dosar), iar prin Dispoziţia nr.1511 din 16 decembrie 2002 emisă de Primarul mun. Tg.Mureş, s-a instituit tutela în favoarea reclamantei, fiind numit tutore al acesteia, numita C T(fila 23 dosar).

În aceste condiţii, în conformitate cu prevederile art.42 din Codul de procedură civilă reclamanta este reprezentanta în prezenta cauza de tutore Ciff Tatiana.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa retine următoarele:

Imobilul în litigiu este format din terenul înscris la poziţiile A+3 şi A+4 in suprafaţa de 644 stjp. şi construcţii. Instanţa are în vedere faptul că în cuprinsul foii B a cărţii funciare este înscrisă o dezmembrare (poziţia B9 – fila 56 verso dosar), în urma căreia în prezenta carte funciară a rămas imobilul de la poziţiile A+3 si A+4, nr.top.100/2/2 şi nr.top.101/2.

Cu privire la acest imobil, reclamanta C Ieste înscrisă la poziţia B4, ca fiind coproprietara asupra unei cote de ½ parte, alături de numita Terbea Lidia.

A urmat apoi o împărţire a construcţiei în trei apartamente (prin încheierea de carte funciară  nr. 15000-15006 din 12 noiembrie 1982, poziţia B15 din cartea funciară), reclamanta C Ifiind înscrisă la poziţia B16 din CF 254 Remetea, ca fiind proprietara construcţiei apartamentului nr.I nr.top.100/2/2, 101/2/1 (potrivit copiei fidele a cărţii funciare de la filele 55-57 dosar).

 Cealaltă coproprietară a terenului şi a construcţiei apartament II, numita Terbea Lidia a înstrăinat apoi dreptul său lui Moldovan Mărioara iar terenul aferent în suprafaţă de 772 mp a trecut în proprietatea Statului Roman (poziţiile B20-21 din cartea funciară – fila 56 dosar). Apartamentul III şi terenul aferent constituie proprietatea lui O D I( poziţiile B19, B22 si B23 din cartea funciară – fila 56-57 dosar).

Statul Roman a înscris în această carte funciara la poziţiile B24 si B 25 o dezmembrare a nr. top 101/2 (A+4 din foaia A a cărţi funciare), care însă a fost radiată prin sentinţa civilă nr. 804/2004 a Judecătoriei Tg.Mureş, rămasă irevocabilă.

Astfel, într-un alt litigiu – dosar nr. 2506/2003 al Judecătoriei Tg.Mureş - instanţa de judecată a dispus rectificarea înscrierilor de carte funciară în sensul de a se reveni a situaţia anterioară de carte funciară, cu referire la terenul în suprafaţă de 773 mp (nr.top.100/2/2) şi suprafaţa de 1147 mp teren (nr.top.101/2/2) – înscrise la poziţia B25.

În acel litigiu s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 804/2004 a Judecătoriei Tg.Mureş, definitivă prin decizia civilă nr. 282/2006 a Tribunalului Mureş şi rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1657/R din 13 octombrie 2006 a Curţii de Apel Tg.Mureş.

Din cuprinsul încheierii de carte funciară nr.17834 din 26 martie 2008 (fila 197 dosar) reiese că s-a dispus notarea în cartea funciara a radierii dreptului de proprietate al Statului Roman de la B25, cartea funciară.

În consecinţă, la acest moment Statul Roman nu mai este titular al dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, motiv pentru care cererea reclamantei pentru restituirea în natură a acestui teren, formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. Tg.Mureş, urmează a fi respinsă.

Cu privire la cererea reclamantei de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile demolate instanţa reţine următoarele:

În cuprinsul raportului de expertiză construcţii întocmit în prezenta cauză este descrisă componenţa construcţiilor edificate pe acel teren şi care au constituit proprietatea reclamantei (filele120-131 dosar). În anexa 1 din raportul de expertiza construcţii întocmit de expert ing. S R D(filele120-131 dosar) sunt descrise aceste construcţii:

 1. Casă de locuit (apt.  I – 2 camere şi dependinţe)

 Clădirea parter,  cu structura formată din fundaţii din beton, zidărie de cărămidă, planşeu şi şarpanta din lemn; învelitoarea era ţigle profilate; dotată cu instalaţii electrice de iluminat, instalaţii sanitare (cu alimentare cu apă şi canalizare) şi instalaţii de gaz; camera de baie era dotată cu obiectivele sanitare: cadă, lavoar şi WC; clădirea a  fost construită în anul 1968; starea tehnică a clădirii  era  bună; suprafaţa desfăşurată Ad =87,40 mp Sd; Suprafaţa utilă Au=69,42 mp

 2. Sera

 Construcţia era realizată cu structura metalică din ţeavă neagră; era acoperită parţial cu sticlă şi parţial cu folie de polietilină; starea tehnică a  construcţiei  era  satisfăcătoare; a fost  construită în anul 1968;

 3 Latrina

 Construcţia avea structura şi pereţii din lemn; învelitoarea era  din ţiglă profilate; starea tehnică a clădirii era satisfăcătoare; a  fost  construită în anul 1968.

 Starea construcţiilor în litigiu a fost descrisă şi de martorii audiaţi în cauză – martorii S G M şi C T(filele 75 si 76 dosar)

Prin decret prezidenţial, în anul 1988 s-a dispus exproprierea terenului în litigiu şi demolarea construcţiei şi a anexelor ce formau proprietatea reclamantei (filele 70, 72-73 dosar).

În luna decembrie 1991, reclamanta a primit despăgubiri pentru construcţia demolată, în suma de 73.354 lei (conform evaluării de la fila 73 dosar).

Demolarea construcţiilor a avut loc ca urmare a exproprierii terenului, în vederea construirii de blocuri. Din cuprinsul completării la raportul de expertiza topo efectuat în cauză de expert tehnic judiciar F M(filele 175-177 dosar) reiese că  au existat pe acel teren lucrări de şantier, însă în urma evenimentelor din decembrie 1989, lucrările de sistematizare s-au sistat iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu s-au efectuat.

Instanţa apreciază aşadar că sunt aplicabila dispoziţiile art.1.2, art.2, art.7.2 si art.11 din Legea 10/2001, reclamanta fiind îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,  pentru construcţiile demolate conform titlului VII din Legea 247/2005.

Expertul tehnic judiciar desemnat în cauză a redat în cuprinsul raportului de expertiza specialitatea construcţii, raportul dintre valoarea de circulaţie a construcţiilor demolate în anul 1989 în baza Decretului nr.134/1988 şi valoarea actualizată, a despăgubirilor primite de reclamanta în luna decembrie 1991.

Din cuprinsul raportului de expertiza construcţii reiese că despăgubirile primite de reclamanta pentru construcţiile demolate nu se ridică la valoarea de circulaţie  a acestora. Expertul a redat valoarea tehnica a construcţiilor de la data exproprierii (126.481 lei), valoarea mai mare decât cea a despăgubirilor primite (73.354 lei), Caracterul injust al despăgubirilor este aşadar evident, cu atât mai mult cu cât pe piaţa imobiliară a avut loc o creştere a valorii construcţiilor cu mult mai mare decât indicele de inflaţie.

Din acest motiv, instanţa apreciază că reclamanta este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile demolate, descrise de expertul în construcţii în raportul de expertiză întocmit în cauză, urmând a se avea în vedere diferenţa dintre valoarea de piaţă a acestor construcţii demolate, de la momentul soluţionării notificării şi valoarea actualizata a despăgubirilor primite în decembrie 1991.

Faţă de prevederile cuprinse în titlul VII din Legea 247/2005 – dispoziţii legale care stabilesc procedura de stabilire în concret a formei de despăgubiri şi de acordare a acestora – instanţa a apreciat că la acest moment procesual cererea reclamantei de completare a raportului de expertiza construcţii în sensul reevaluării construcţiilor demolate, nu este utilă.

Raportul de expertiza construcţii constituie o probă utilă în prezenta cauză pentru redarea componenţei construcţiilor care au constituit proprietatea reclamantei şi care au fost demolate, şi pentru redarea diferenţei dintre valoarea de circulaţie a acestor construcţii la momentul demolării şi valoarea despăgubirilor primite de reclamantă – diferenţă care denota caracterul injust al reparaţiei acordată reclamantei pentru privarea sa de proprietatea bunului .

Pentru aceste considerente instanţa apreciază întemeiată cererea reclamantei de acordare de măsuri reparatorii conform titlului VII din Legea 247/2005.

În conformitate cu prevederile art.11 alin.6 si 7 din Legea 10/2001, reclamanta este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea 247/2005, pentru diferenţa dintre valoarea de piaţă de la data soluţionării notificării, a construcţiilor demolate proprietatea reclamantei şi valoarea actualizată a despăgubirilor primite în luna decembrie 1991.

Instanţa apreciază că pârâta Prefectura jud.Mureş se afla în culpă procesuală întrucât nu a soluţionat notificarea reclamantei în ce priveşte cererea acesteia de acordare de despăgubiri.

Instanţa apreciază că în temeiul art.274 din Codul de procedură civila, se impune obligarea pârâtei Prefectura jud. Mureş la plata către reclamantă a sumei de 377,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de reclamanta cu costul expertizei construcţii.

De asemenea, instanţa apreciază că şi pârâtul Primarul mun. Tg.Mureş se afla în culpă procesuală întrucât la momentul formulării notificării acesta era înscris în carte funciară ca fiind proprietarul terenului în litigiu. Pârâtul Primarul mun. Tg.Mureş nu a soluţionat notificarea reclamantei în termenul prevăzut de lege, situaţia juridică a terenului modificându-se abia pe parcursul soluţionării prezentului litigiu, şi în urma demarării de un al coproprietar, a unei acţiuni în justiţie.

În aceste condiţii, în temeiul art.274 din Codul de procedură civilă instanţa apreciază că se impune obligarea pârâtului Primarul mun. Tg.Mureş la plata care reclamantă a sumei de 211,5  reprezentând costul expertizei topo efectuată în cauza.

Domenii speta

Spete similare