Anulare act administrativ,restituirea sumei reprezentând contravaloarea taxei pe poluare plătită şi nerestituită.

Contencios administrativ şi fiscal.

 Anulare act administrativ,restituirea sumei reprezentând contravaloarea taxei pe poluare plătită şi nerestituită.

Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului a reclamantul D. P. a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice , solicitând  ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea răspunsului emis de  Administraţia Finanţelor Publice  comunicat ca urmare a procedurii prealabile, dar şi chitanţa din 2008; obligarea pârâtei la restituirea sumei  ce reprezintă contravaloarea taxei pe poluare plătită şi nerestituită, pentru autovehiculul marca O., conform chitanţei din 2008. De asemenea, solicită ca, în baza dispoziţiilor art. 1082, 1084 Cod civil plata să se facă cu aplicarea ratei inflaţiei.

 În fapt, Tribunalul a reţinut că reclamantul a achiziţionat  un autoturism second-hand dintr-un stat mambru UE, marca O., înmatriculat anterior în Germania, la data de 12.11.1998.

 Pentru a putea înmatricula acest autovehicul în România, reclamantul a fost obligat să plătească taxa de poluare stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare  emisă de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului .

 Reclamantul a plătit taxa de poluare impusă de lege, astfel cum rezultă din copia chitanţei depusă la dosar.

Ulterior, la data de 22.06.2011, reclamantul  a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice  restituirea taxei de poluare achitate, conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 50/2008, iar potrivit adresei din 27.06.2011 s-a comunicat acestuia că taxa de poluare a fost emisă conform dispoziţiilor legale, fiind refuzată restituirea sumei.

Întrucât autoritatea pârâtă a refuzat restituirea taxei de poluare, reclamantul a promovat, la data de 30.06.2011, prezenta acţiune, prin care a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, a chitanţei de plată a taxei de poluare şi obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare achitate conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 50/2008, cu prilejul înmatriculării în România a autovehiculului respectiv.

 Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi arătând, că taxa de poluare achitată contravine acestor dispoziţii din dreptul comunitar, care prevalează asupra dreptului naţional şi impun înlăturarea reglementării din Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2008, care instituie o taxă internă discriminatorie.

În analizarea înscrisurilor depuse de către reclamant în susţinerea acţiunii, asupra cererii formulate, Tribunalul reţine că taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare.

Curtea Europeană de Justiţie în cauza Tactu (cauza C-402/09), s-a pronunţat cu privire la forma în vigoare la data achitării de către reclamant a taxei de poluare, în sensul că s-a pronunţat hotărâre în care s-a reţinut incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE şi reglementarea română a taxei de poluare conform OUG nr. 50/2008, în versiunea sa iniţială.

Curtea de justiţie a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după intrarea în vigoare a acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.

Ori, instituindu-se o astfel de diferenţiere, Curtea Europeană de Justiţie a constatat că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

În plus, s-a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plăteşte această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecţiei mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piaţa naţională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulaţie a vehiculelor de ocazie importate.

Prin urmare, având în vedere argumentele Curţii Europeane de Justiţie redate în cauza Tactu (cauza C-402/09), precum şi principiul priorităţii dreptului comunitar faţă de dreptul naţional, Tribunalul constată întemeiate susţinerile reclamantului cu privire la încălcarea art.110 TFUE (fostul articol 90) prin perceperea taxei de poluare.

Reţinând incompatibilitatea taxei de poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispoziţiile art. 110 TFUE, Tribunalul urmează să desfiinţeze actul de impunere a acestei taxe, respectiv Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule emisă de pârâta Administraţia Finanţelor Publice, decizia fiind consecinţa aplicării eronate a unor dispoziţii legale interne contrare reglementării europene.

Ca urmare a anulării actului de impunere, se impune şi restituirea sumelor percepute în temeiul acestui act, în vederea reparării prejudiciului pricinuit reclamantului prin acest act nelegal. Prin urmare, Tribunalul va dispune obligarea pârâtei Administraţia Finanţelor Publice  la restituirea către reclamant a sumei  reprezentând taxa de poluare percepută cu încălcarea art. 110 TFUE.

În privinţa cererii de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu, cerere formulată de pârâta DGFP , Tribunalul reţine următoarele:

În drept, instanţa  reţine că, potrivit  prevederilor art. 60 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, „partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire”.

În fapt, constată că raportul juridic dedus judecăţii constă în pretenţia reclamantului de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule emisă de Administraţia Finanţelor Publice şi de obligare a acesteia la restituirea taxei de poluare plătită şi contestată de reclamant, cu obligarea la plata dobânzilor legale aferente şi a cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2008 rezultă că sumele percepute de Statul Român cu titlul de taxă de poluare sunt virate în contul Administraţiei Fondului pentru Mediu şi că această autoritate gestionează sumele respective.

Având în vedere aceste reglementări, Tribunalul reţine că organele fiscale au competenţe limitate la calcularea, încasarea şi soluţionarea contestaţiilor formulate de contribuabili împotriva acestor acte, iar competenţele privind administrarea sumelor astfel încasate revin Administraţiei Fondului pentru Mediu.

Motiv pentru care Tribunalul reţine că suma plătită de reclamant cu titlul de taxă de poluare a fost virată în contul Administraţiei Fondului pentru Mediu, pârâta Administraţia Finanţelor Publice  nefiind creditor bugetar.

Pentru cele mai sus menţionate, Tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu.

Referitor la acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de poluare, Tribunalul reţine că legislaţia care reglementează dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este dispusă de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, potrivit căruia , „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”, iar nu de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000 sau de dispoziţiile art. 1084 din Codul civil, astfel cum a solicitat reclamantul.

 Astfel, potrivit prevederilor fiscale mai sus enunţate, „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.

Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, „prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere”.

Prin coroborarea dispoziţiile enunţate, Tribunalul constată că dobânzile legale datorate de autorităţile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidenţa acestor autorităţi a cererii de restituire a taxei.

Astfel instanţa a admis acţiunea formulată de  reclamant în contradictoriu cu  pârâta Administraţia Finanţelor Publice  şi chemata în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu,a anulat decizia de calcul a taxei de poluare  emisă de Administraţia Finanţelor Publice , a obligat pârâta Administraţia Finanţelor Publice  la plata sumei de 5975 lei cu titlu de taxă de poluare,a obligat pârâta Administraţia Finanţelor Publice la plata dobânzilor legale, respectiv a dobânzilor fiscale, calculate începând cu ziua următoare celor 45 de zile de la data înregistrării în evidenţele pârâtei a cererii de restituire a taxei de poluare şi până la data efectuării plăţii efective,a admis cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu şi obligă chematul în garanţie să plătească pârâtei Administraţia Finanţelor Publice  suma de 5975 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare,cu cheltuieli de judecată.

2

1

Domenii speta

Spete similare