Necomunicarea tuturor înscrisurilor şi a raportului de expertiză. Încălcarea dreptului la apărare.

Drept civil

Fond funciar.

3. Necomunicarea tuturor înscrisurilor şi a raportului de expertiză. Încălcarea dreptului la apărare.

În contextul în care nu şi-a mandatat vreun reprezentant care să participe la judecată, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită, nefondat se reclamă încălcarea dreptului de apărare, neexistând nicio prevedere legală care să impună comunicarea tuturor înscrisurilor ataşate la dosar, către litiganţi, aceştia având obligaţia de a depune diligenţe în a studia dosarul cauzei şi piesele sale şi, în eventualitatea în care probele nu au fost produse în termen util raportat la cel stabilit pentru dezbateri, de a uza de dreptul procedural de a solicita amânarea judecăţii pentru a putea lua cunoştinţă de noile acte şi a formula apărări în consecinţă.

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ.,

dec. nr. 320/R/2 octombrie 2008, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 918/2008 pronunţată de Judecătoria Năsăud s-a admis în parte plângerea formulată de petentul R. D. împotriva intimatelor Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Telciu, şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud şi în consecinţă s-a anulat Hotărârea nr. 901 din 17 decembrie 2007 dată de Comisia Judeţeană Bistriţa-Năsăud, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, pe numele petentului, asupra lotului în suprafaţă de 3 ha 2610 mp teren cu vegetaţie forestieră situat în ridul „Gura Poticului” din hotarul comunei Telciu şi a fost respinsă cererea de cheltuieli de judecată formulată de petent, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Telciu.

Recursul declarat nu este fondat.

Nici una dintre criticile recurentei, nici acela vizând aspectele procedurale, nici acelea vizând fondul pretenţiei dedusă judecăţii, nu pot fi împărtăşite.

Actele dosarului nr. 493/265/2008 al Judecătoriei Năsăud demonstrează că participanţii la proces au fost legal citaţi, încă la primul termen de judecată stabilit intimata Comisia locală Telciu de fond funciar (recurenta) îndeplinindu-şi obligaţia stabilită de instanţă de a depune la dosar documentaţia întocmită de ea ce a stat la baza emiterii hotărârii atacate de petentul R. D. În contextul în care nu şi-a mandatat vreun reprezentant care să participe la judecată, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită, nefondat se reclamă încălcarea dreptului de apărare, neexistând nicio prevedere legală care să impună comunicarea tuturor înscrisurilor ataşate la dosar, către litiganţi, aceştia având obligaţia de a depune diligenţe în a studia dosarul cauzei şi piesele sale şi, în eventualitatea în care probele nu au fost produse în termen util raportat la cel stabilit pentru dezbateri, de a uza de dreptul procedural de a solicita amânarea judecăţii pentru a putea lua cunoştinţă de noile acte şi a formula apărări în consecinţă. Instanţa de judecată, contrar punctului de vedere de recurentă, nu se poate erija nicicând în avocatul vreunui litigant.

Pe de altă parte nu există nicio dispoziţie legală care să impună cu caracter obligatoriu instanţei de judecată obligaţia de a comunica litiganţilor câte un exemplar al raportului de expertiză întocmit în cauză, dispoziţiile art. 201-214 Cod procedură civilă fiind neechivoce. În cauza pendinte intimata a fost citată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de către expert, pentru a participa la măsurători şi cu toate că raportul de expertiză a fost depus la dosar în termen util, în şedinţa publică din 15 mai 2008 s-a dispus amânarea judecăţii şi comunicarea unui exemplar al raportului de expertiză cu această intimată care, nici la termenul de judecată fixat 5 iunie 2008 şi nici la cel ulterior din 26 iunie 2008 nu a formulat obiecţii la raportul de expertiză.

Pentru aceste considerente, tribunalul conchide că nefondat reclamă recurenta în calea de atac, încălcarea dreptului la apărare.

Nici criticile vizând modul de soluţionare a fondului pretenţiei deduse judecăţii nu pot fi însuşite de tribunal. Legal a procedat petentul atunci când în faţa instanţei de judecată a uzat de noi înscrisuri pentru a-şi argumenta dreptul pretins, în care sens sunt dispoziţiile modificatoare ale Legii nr. 1/2000 cuprinse în Legea nr. 247/2005 modificată. Sub acest aspect este extrasul de CF 2874 Telciu nr. top 1354, 1355 şi 1356, ce atestă dreptul de proprietate al antecesorilor petentului asupra suprafeţei de 59399 mp în ridul „Gura Poticului” şi care a fost depus pentru prima oară în instanţă (ataşat cererii de reconstituire depusă la intimată fiind extrasul de cf 1415 Telciu), acest extras cf  reprezentând probă esenţială în dezlegarea pricinii, susţinută şi de raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză şi necontestat de litiganţi. Starea de fapt şi regimul juridic al terenului reţinut de prima instanţă sunt consecinţa unei atente examinări a probelor administrate şi corecte aplicări a dispoziţiilor legale incidente şi ele fundamentează întrutotul soluţia pronunţată, considerent pentru care nu vor mai fi reiterate.

Contrar aserţiunilor recurentei, nu există niciun argument care să determine casarea ori modificarea sentinţei pronunţată de prima instanţă, nefondat reclamându-se incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 5-8 şi 9 Cod procedură civilă, de vreme ce instanţa de fond a respectat formele de procedură impuse de lege în derularea litigiului; actul juridic dedus judecăţii a fost corect interpretat, nesubzistând nici ipoteza schimbării naturii ori a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia, iar hotărârea recurată este consecinţa unei minuţioase examinări a probelor produse şi a unei judicioase aplicări a dispoziţiilor legale ce reglementează restituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.

Certă fiind atât îndreptăţirea petentului R. D. la reconstituirea dreptului de proprietate, cât şi întinderea acesteia, aspecte argumentate de probele judiciare administrate, soluţia ce se impune, în baza art. 312 Cod procedură civilă, este aceea de respingere a recursului ca nefondat şi obligare a recurentului ca, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, să plătească petentului suma de 54,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport, justificate cu biletul de călătorie cu trenul ataşat la dosar.

1

Domenii speta

Spete similare