Instanţa competentă a judeca o cerere de rejudecare în temeiul art. 5221 Cod de procedură penală în situaţia în care cauza a fost strămutată în cursul judecării apelului

Sentinţă penală 98/P/2010 din 22.12.2009


Instanţa competentă a judeca o cerere de rejudecare în temeiul art. 5221 Cod de procedură penală în situaţia în care cauza a fost strămutată în cursul judecării apelului  (sentinţa penală nr. 98/P/2010)

Constată ca prin cererea înregistrata la data de 22.12.2009, condamnatul D.P.C. a solicitat rejudecarea sa pentru comiterea infracţiunilor pentru care a fost condamnat prin sentinţa penala nr. 140/P/2005 pronunţata de către Tribunalul Bihor rămasa definitiva prin decizia penala nr. 294/A/22.12.2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În drept au fost invocate prevederile art. 5221 Cod de procedură penală şi art. 69 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciara internaţionala în materie penala.

Procurorul a invocat la primul termen de judecata din data de 09.02.2010 lipsa competentei teritoriale de soluţionare a cauzei a Tribunalului Bihor.

Condamnatul, atât personal cât şi prin aparatorul sau, s-a opus declinării cauzei în favoarea Tribunalului Alba invocând pe de o parte tardivitatea invocarii acestei excepţii, iar pe de alta netemeinicia sa.

Instanţa retine ca prin sentinţa penala nr. 140/P/2005 pronunţata de către Tribunalul Bihor în dosar nr. 5879/2004 s-a dispus condamnarea inculpatului D.P.C. la o pedeapsa rezultanta de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 13 Cod penal şi art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002. În cursul judecării apelurilor declarate în cauza de către inculpaţii Drimbe Cristian Petru, Hule Alin, Farcas Aurel Petrusi Radita Daniel, ICCJ a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Alba Iulia, unde a fost pronunţata decizia nr. 294/A/2006 în dosarul nr. 381/57/2006. ICCJ a respins prin decizia nr. 2056/18.04.2007 recursurile declarate.

Instituţia strămutării cauzelor penale determina o extindere a competentei teritoriale a unei instanţe asupra unei cauze pentru care, în mod obişnuit, nu ar fi avut competenta sa o judece potrivit art. 30 sau 31 Cod de procedură penală şi are ca efect prorogarea competentei teritoriale a acestei din urma instanţe. Însă, competenta teritoriala în aceasta situaţie are un caracter de excepţie, fiind supusa unui regim de ordine publica, sancţiunea incidenta fiind nulitatea absoluta iar nu cea relativa ce caracterizează competenta teritoriala obişnuita.

Ca atare, instanţa este obligata ca în oricare faza a procesului penal sa o pună în discuţia părţilor, apărarea condamnatului formulata prin aparatorul sau în sensul ca s-ar fi depăşit termenul în care ar fi trebuit invocata fiind neîntemeiata, chiar şi în situaţia în care aceasta excepţie nu ar fi fost invocata de către procuror la primul termen de judecata.

Totodată, ca efect al strămutării, cauza intra în circuitul normal de judecata la instanţele din circumscripţia unde s-a strămutat cauza, iar instanţa iniţial învestită cu judecarea cauzei pierde definitiv competenta de a judeca acea cauza. Mai mult, instanţele investite după strămutarea cauzei raman competente a judeca acea cauza chiar şi în situaţia în care s-a dispus restituirea la procuror, astfel cum s-a reţinut prin decizia nr. 1211/02.03.2004 a Secţiei Penale a ICCJ. Instanţa suprema a mai arătat în decizia nr. 739/13.02.2003 a Secţiei Penale ca efectele strămutării se întind atât la instanţele ierarhic superioare, cât şi la cele ierarhic inferioare în cazul exercitării cailor de atac.

Art. 5221 Cod de procedură penală ce prevede ca în cazul în care se cere extradarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsa, cauza va fi rejudecata de către instanţa care a judecat în prima instanţa, la cererea condamnatului, nu este incident în cauza întrucât instituţia strămutării determina aşa cum am arătat o prorogare obligatorie de competenta teritoriala în favoarea unei alte instanţe, indiferent de faza procesuala în care s-ar afla cauza.

Faţă de cele arătate, competenta de a se pronunţa asupra cererii de rejudecare formulata de către condamnatul D.P.C. nu poate reveni Tribunalului Bihor, chiar daca nu aceasta instanţa a pronunţat sentinţa penala nr. 140/P/2005, ci Tribunalului Alba, ca instanţa ierarhic inferioara Curţii de Apel Alba Iulia, urmând a se declina cauza, în temeiul art. 42 Cod de procedură penală în favoarea Tribunalului Alba.