Furt calificat. Greşita reţinere a circumstanţelor atenuante. Condamnare după achitare.

 Furt calificat. Greşita reţinere a circumstanţelor atenuante. Condamnare după achitare.

(D.P.36/A/31 ianuarie 2007 - Tribunalul Bihor)

Prin s.p. nr.2189 din 7.12.2005,pronunţată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:

În baza art.208 al.1-209 al.1 lit.f şi g C.p., cu reţinerea art.74 lit.a,b, c C.p. şi cu aplic.art.76 lit.c C.p., a fost condamnat inculpatul  P.I.G.  la o pedeapsă de 1 an 2 luni închisoare.

În baza art.81 C.p., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei o durată de 3 ani 2 luni, care constituie termen de încercare conform art.82 C.p., iar în baza art.359 C.p.p., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art.83 C.p.

În baza art.88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore din 04.02.2004.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.p.p., a fost achitat inculpatul C.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăinuire prev.de art.221 C.p.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile B.A.

În baza art.191 al.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul P.I.G.  la plata sumei de 250lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

În data de 3.02.2004, cei doi inculpaţi, împreună cu numiţii BA. şi SV.C. sau deplasat în mun. Cluj-Napoca, din loc. Mangalia, jud. Constanţa, cu autoturismul marca Dacia 1310, condus de numitul BA. Sub pretextul că doresc să se deplaseze în Spania, cei doi inculpaţi şi numitul BA. s-au îmbarcat în autocarul marca Volvo cu nr. de înmatriculare BN-99-PNL, aparţinând SC Trans Grozav SRL Bistriţa Năsăud, numitul S.V.C. urmărind autocarul cu autoturismul cu care cei patru s-au deplasat din mun. Mangalia.

Pe parcursul drumului, inculpatul P.I. a constatat că partea vătămată B.A. posedă asupra sa o sumă de bani în valută, făcând această constatare în momentul în care partea vătămată şi-a deschis poşeta în faţa inculpatului, pentru a-i oferi numitului B.A.  un medicament. Văzând banii, inculpatul P.I.G. a luat hotărârea infracţională de a-i sustrage şi, în momentul în care autocarul a oprit la staţia Peco de pe Calea Borşului din Oradea, în jurul orei 01,00, pentru a alimenta cu combustibil, a găsit momentul prielnic, deoarece partea vătămată B.A. şi fiica acesteia au coborât la toaletă şi au lăsat poşeta nesupravegheată şi, astfel, profitând de ocazie, a sustras din poşeta părţii vătămate suma de bani în valută, după care a coborât din autocar şi, împreună cu numitul C.D., au părăsit locul, îndreptându-se înspre centrul oraşului.

Pe drum, inculpatul P.I.G. susţine că a sustras suma de 600 de Euro,pe care a împărţit-o în mod egal cu inc. CD., după care cei doi s-au despărţit, iar inc. P.I.G.  a fost prins de către şoferul autocarului şi nişte pasageri, care porniseră în urmărirea sa. Atunci când a fost prins, asupra sa a fost găsită suma de 300 de Euro, care a fost restituită părţii vătămate.

Fapta inculpatului P.I.G., de a sustrage pe timp de noapte şi dintr-un mijloc de transport în comun suma de 600 Euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev.şi ped.de art.208 al.1-209 al.1 lit.f,g C.p., text în baza căruia,prima instanţă l-a condamnat, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev.de art.74 lit.a,b,c C.p. şi cu aplic.art.76 lit.c C.p., la o pedeapsă de 1 an 2 luni închisoare.

La individualizarea pedepsei,prima instanţă a avut în vedere disp.generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă, circumstanţele reale ale comiterii faptei - pe timp de noapte,profitând de neatenţia şi oboseala pasagerilor din autocar, profitând de oprirea autocarului, fapt ce i-a permis părăsirea locului faptei, încercarea de a fugi în scopul evitării tragerii la răspundere, dar şi circumstanţele personale - tânăr, fără antecedente penale, sincer în momentul audierii cu ocazia propunerii de arestare preventivă, cu o situaţie materială precară, precum şi faptul că prejudiciul a fost integral recuperat.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, prima instanţă a apreciat că, faţă de lipsa antecedentelor penale, de vârsta inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, motiv pentru care, în baza art.81 C.p., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei o durată de 3 ani 2 luni, care constituie termen de încercare conform art.82 C.p., iar în baza art.359 C.p.p., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art.83 C.p.

Întrucât cu privire la inc. P.I.G. s-a luat măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, în baza art.88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore din 04.02.2004.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tăinuire, reţinută în sarcina inculpatului C.D., prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada faptului că acest inculpat ar fi primit de la inc.P.I.G.  vreo sumă de bani, despre care să cunoască că provine din săvârşirea unei infracţiuni. Astfel, doar inc.P.I.G. susţine că i-ar fi dat inculpatului C.D. jumătate din suma pe care a sustras-o de la p.vătămată B.A., dar această declaraţie nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, neputându-se reţine că simplul fapt că ambii inculpaţi au fugit împreună ar face dovada săvârşirii de către inc. C.D. a infracţiunii prev.de art.221 C.p. Nici unul din martorii audiaţi nu au declarat nimic în legătură cu primirea de către acest inculpat a vreunei sume de bani de la inc.P.I.G., acest inculpat nefiind prins şi nici audiat, acesta a fost cel care a reparat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate, o parte din bani fiind găsiţi asupra sa,iar pentru cealaltă parte s-au depus la dosar foi de vărsământ emise pe numele unei rude, neputându-se considera că simplul fapt că asupra inculpatului P.I.G. a fost găsită doar jumătate din suma sustrasă demonstrează că cealaltă jumătate din sumă ar fi fost primită de către inc. C.D. şi cu atât mai puţin face dovada că acesta ar fi cunoscut că banii provin din săvârşirea unei infracţiuni.

Faţă de acestea, având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că inc. C.D.  ar fi primit de la inc. P.I.G.  vreo sumă de bani provenită din furtul comis în dauna părţii vătămate B.A. în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.p.p., a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăinuire prev.de art.221 C.p.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile B.A.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi inculpatul P.I.G.

Prin motivele scrise, precum şi prin reprezentantul său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii primei instanţe în sensul înlăturării, pe de o parte, a circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului P.I.G., susţinând că nu se justifică reţinerea unor astfel de circumstanţe în favoarea acestui inculpat, deoarece numai simplul fapt că nu are antecedente penale nu echivalează cu o conduită bună în înţelesul art.74 al.1 lit.a C.p., iar pe de altă  parte, se solicită înlăturarea dispoziţiei de achitare a inculpatului C.D. şi condamnarea acestuia, deoarece din probele administrate în cauză rezultă vinovăţia sa.

Inculpatul P.I.G., prin intermediul apărătorului său, solicită respingerea apelului Parchetului şi admiterea apelului său, în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de abuz de încredere şi aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special, cu reţinerea circumstanţelor atenuante.

Criticile formulate prin apelul Parchetului de pe lângă Jud. Oradea sunt întemeiate, iar criticile formulate de inculpatul apelant sunt neîntemeiate.

În mod corect şi judicios, prima instanţă, în urma analizării minuţioase a probelor administrate în cauză, a reţinut vinovăţia inculpatului  P.I.G., pronunţând o hotărâre de condamnare a acestuia.

Ca urmare, starea de fapt, în ce-l priveşte pe inculpatul P.I.G.,  a fost corect stabilită, just argumentată şi conformă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică a faptei fiind cea reţinută în sentinţa penală atacată, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de abuz de încredere, pentru considerentele pe larg arătate de prima instanţă.

Astfel, se reţine faptul că în noaptea de 3/4.02.2004, în timp ce se afla în autocarul aparţinând SC Trans Grozav SRL Bistriţa-Năsăud, inculpatul  P.I.G.  a sustras din poşeta părţii vătămate B.A.  suma de 600 Euro, când aceasta a coborât din autocar şi şi-a lăsat nesupravegheată poşeta, aspecte ce au rezultat din declaraţiile părţii vătămate B.A., coroborate cu declaraţiile martorilor G.I.  şi M.I., precum şi cu declaraţia inculpatului  P.I.G.  dată în faţa judecătorului atunci când a fost audiat cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă.

În ceea ce priveşte însă individualizarea juridică a pedepsei aplicate acestui inculpat, apreciem că în mod greşit s-au reţinut circumstanţele atenuante prev.de art.74 lit.a,b,c Cod penal, pentru următoarele considerente:

În ce priveşte aşa zisa conduită buna a inculpatului înainte de comiterea infracţiunii, s-a considerat că există doar dovada lipsei antecedentelor penale, ori, lipsa acestora nu echivalează cu o conduită bună în înţelesul art.74 al.1 lit.a C.p., aşa cum s-a arătat în mod repetat în doctrină şi jurisprudenţă (V.Dongoroz sa, Explicaţii teoretice şi practice ale Codului penal român, ediţia a II-a, Editura Academiei, 2003, vol.2, pag.143; S.Danes, V.Papadopol, Individualizarea judiciară a pedepselor, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti 1985, pag.141).

Nici circumstanţa atenuantă prev.de lit.b a art.74 C.p. nu-şi regăseşte aplicare în speţă, câtă vreme recuperarea prejudiciului produs părţii vătămate a constat în restituirea sumei de 300 Euro găsită asupra inculpatului P.I.G. cu ocazia prinderii sale. În ce priveşte diferenţa de 300 Euro,rămasă de restituit, a pretins că a fost achitată, depunând în acest sens copii ale unor foi de vărsământ din data de 04.02.2004 (filele 79, 80 dosar fond) pentru sume depuse de o altă persoană decât inculpatul şi către alt beneficiar decât partea vătămată, respectiv societatea de transport proprietara autocarului în cauză (fără a cunoaşte cu ce titlu).

Sub aspectul atitudinii inculpatului după comiterea infracţiunii, constatăm că nu s-a prezentat singur în faţa autorităţii, ci a fost prins şi adus,iar comportamentul său nu a fost deloc sincer, cum a reţinut prima instanţă.

Astfel, cu ocazia prezentării sale organelor de poliţie după ce a fost prins pe str. Sf. Ep. Andrei din Oradea, a pretins că a coborât din autocar la o benzinărie din apropierea graniţei cu Ungaria, împreună cu inc. C.D., pentru că i s-a făcut rău prietenului B.C., după care au plecat în căutarea maşinii cu care a venit până în Oradea , S.V.C., răzgândindu-se cu privire la plecarea în Spania, faţă de starea de sănătate a prietenului său (fila 7 dosar u.p.).

Nici cu ocazia luării declaraţiei de învinuit de către organele de poliţie, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii (fila 38 dosar u.p.), pretinzând că nu ştie nimic despre sustragerea vreunei sume de bani de la partea vătămată B.A. Aceeaşi poziţie în declaraţiile olografe de la filele 41-42, 43-44 dosar u.p.

Cu ocazia audierii sale de către procuror şi instanţă la judecata propunerii de arestare preventivă, inculpatul şi-a schimbat declaraţia şi a recunoscut că a sustras suma de 600 Euro de la partea vătămată (fila 62 dosar u.p.).

Însă, în cursul judecăţii în fond, inculpatul a revenit din nou asupra celor declarate şi nu a mai recunoscut sustragerea sumei de 600 Euro de la partea vătămată (fila 72).

Ca atare, s-a constatat că, comportamentul inculpatului nu poate fi calificat sincer, aşa cum se arată în considerentele hotărârii, astfel că şi reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev.de art.74 lit.c Cod penal este neîntemeiată.

Unele din împrejurările indicate în considerentele hotărârii ca fiind cele ce au determinat  reţinerea circumstanţelor atenuante (pe timp de noapte, profitând de neatenţia şi oboseala pasagerilor, încercarea de a fugi în scopul sustragerii tragerii la răspundere penală) sunt în măsură, dimpotrivă, să caracterizeze un grad de pericol social mai ridicat al infracţiunii săvârşite, astfel încât, pentru toate motivele invocate, pedeapsa nu ar fi trebuit redusă sub minimul special.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.D., s-a considerat că în mod greşit a dispus prima instanţă achitarea sa pe motiv că în cauză nu sunt probe care să-i dovedească vinovăţia în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev.şi ped.de art.221 C.p.

Astfel, inculpatul  P.I.G., cu ocazia audierii sale de către procuror (fila 62 dosar u.p.) şi de instanţa de judecată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, a recunoscut că a sustras suma de 600 Euro din poşeta părţii vătămate, după care a fugit cu inculpatul C.D., dându-i şi acestuia din urmă 300 Euro. Pe de altă parte, S.V. (prietenul inculpaţilor, care a fost de faţă când inculpaţii s-au urcat în Cluj, în autocar), în declaraţia de la filele 51-54 din faza de urmărire penală, arată că inculpaţii  P.I.G.  şi C.D.  nu aveau mai mult de 2.000.000 ROL la ei, atunci când aceştia au urcat în autocar. Ori, faptul că asupra inculpatului P.I.G.  s-a găsit tocmai jumătate din suma sustrasă părţii vătămate se coroborează cu declaraţia sa, în sensul că i-ar fi predat inculpatului C.D.  restul de 300 Euro.

Mai mult, inculpatul C.D. ,  audiat fiind în faţa instanţei de apel (fila 32 dosar apel), declară, în contradicţie cu declaraţiile inculpatului P.I.G. şi martorului B.C. , că a coborât din autocar pentru că s-ar fi certat cu acest martor şi s-ar fi enervat foarte tare,motiv pentru care, de altfel, şi-a şi uitat bagajul în autocar (aspecte care nu se pot corobora cu nici o altă probă). Pe de altă parte însă, în aceeaşi declaraţie arată că "După ce m-am certat cu B.C, ştiind că la prima oprire trebuie să cobor, m-am dus să-i restituit persoanei respective suma primită de la aceasta", ori, considerăm că inculpatul nu şi-a uitat bagajul în autocar, ci nu a mai avut timp să-l ia, deoarece din declaraţiile martorilor B.C. (fila 78) şi M.I.  (fila 15) rezultă că cei 2 inculpaţi au fugit împreună, singura explicaţie plauzibilă pentru comportamentul inculpatului C.D.  fiind în acest caz aceea că aflase despre faptul că inculpatul P.I.G.  a sustras banii din poşeta părţii vătămate.

În consecinţă, coroborând toate aceste probe, s-a considerat că şi vinovăţia inculpatului C.D. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de tăinuire (realizată prin faptul că a primit de la inculpatul P.I.G.  300 Euro,ştiind că aceşti bani provin din săvârşirea infracţiunii de furt în dauna părţii vătămate B.A.) este pe deplin dovedită.

Domenii speta

Spete similare