Toleranţă în cazul contravenţiei privind depăşirea vitezei legale. Condiţiile în care se poate reţine.

Decizie 1415/R/CA din 09.11.2009


Toleranţă în cazul contravenţiei privind depăşirea vitezei legale. Condiţiile în care se poate reţine ( dec. com. nr.1415/R/CA/09.11.2009 – Secţia Comercială, contencios administrativ şi fiscal )

Constată că prin sent. civ. nr. 799/2009 pronunţată de Judecătoria Aleşd a fost respinsă plângerea contravenţională formulată de petentul H.P. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Bihor şi s-a dispus anularea procesului-verbal.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin procesul  verbal  de  contravenţie seria CC nr. 1219116 din data de 05.08.2008 emis de intimata  IPJ Bihor pe seama petentului H.P., s-a reţinut in sarcina acestuia săvârşirea contravenţiei prevăzută de art 121 pct. 1 din OUG 195/2002  respectiv că la data de 05.08.2008 în timp ce se afla în localitatea A. a fost depistat radar conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX circulând cu viteza de 103 km/h în zona de limitare a vitezei la 50 km/h în localitate fapt ce rezultă şi din fotografiile radar depuse de intimata IPJ Bihor la fila 31 -33 dosar .

Analizând procesul verbal de contravenţie prin prisma motivelor de fapt şi de drept  invocate instanţa a reţinut că petentul nu a propus vreo probă din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea reţinută în procesul verbal de contravenţie, astfel încât având în vedere că procesul verbal de contravenţie face dovada deplină până la proba contrară ceea ce în speţă nu s-a dovedit , instanţa de fond în baza art. 34 şi următoarele din OG 2/2001 a respins  plângerea ca nedovedită.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 16 al .1-art. 17  din OG 2/2001 invocată de către petent în cauză , respectiv că procesul verbal de contravenţie nu cuprinde calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator ,  instanţa a reţinut că nu poate fi vorba despre o astfel de încălcare în cauză , din copia procesului verbal de contravenţie depus la dosar rezultând în mod clar , instituţia care a încheiat procesul verbal de contravenţie , calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, astfel încât nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 16-17 din OG 2/2001 republicată- a se vedea în acest sens fila 2 dosar Judecătoria Zalău declinat.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petentul solicitând admiterea acestuia şi casarea în vederea rejudecării cauzei de către aceeaşi instanţă.

În motivare se arată că instanţa de fond nu a avut în vedere marja de eroare a cinemometrului care măsoară viteza în mişcare. În aceste condiţii nu se poate stabili cu precizie viteza avută, astfel încât se impune admiterea recursului.

In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 312 C.pr.civ.

Procedând la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 şi 306 alin. 2 C.pr.civ. instanţa reţine că nu subzistă nici un motiv dintre cele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru a se dispune casarea hotărârii atacate. Motivele invocate în susţinerea acestuia pot duce la modificarea sentinţei în măsura în care ele pot fi considerate întemeiate.

Astfel, din probele administrate rezultă că la determinarea vitezei pentru care a fost sancţionat recurentul a fost folosit un cinemometru, viteza indicată de acesta fiind de 103 km/h. Potrivit art. 3.1.1. lit.  b ) şi c ) din Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează atât în regim staţionar, cât şi în regim de deplasare este de + 3 km/h pentru viteze de până la 100 km/h şi + 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Eroarea admisă de norma amintită trebuie interpretată în favoarea recurentului potrivit principiului in dubio pro reo. Tocmai de aceea, tribunalul consideră că în raport de dispoziţiile legale incidente este posibil ca recurentul să fi condus vehiculul cu o viteză de 100 km/h. În aceste condiţii, consideră că măsura suspendării dreptului de a conduce nu se justifică întrucât aceasta intervine numai în măsura în care viteza legală este depăşită cu mai mult de 50 km/h.

Faţă de toate acestea, în raport de prevederile art. 312 alin. 1 şi 3 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica sentinţa în întregime în sensul că va înlătura măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Va menţine restul dispoziţiilor procesului-verbal seria CC nr. 1219116/5.08.2006.