Uzucapiune

Pronunţând sentinţa civilă nr.9816/6.11.2008 Judecătoria Bacău a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor M.N., P.A. şi M.D. şi a respins acţiunea reclamantei P.E. formulată împotriva acestor pârâţi faţă de lipsa calităţii lor procesuale pasive şi ca nefondată acţiunea formulată împotriva pârâtului municipiul Bacău.

Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut judecătoria că obiectul acţiunii pendinte îl constituie constatarea dobândirii prin prescripţia achizitivă a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bacău .

Uzucapiunea, invocată în cauza de faţă drept temei juridic al acţiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul şi în condiţiile prevăzute de lege.

Însă, având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege ca o sancţiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligenţă, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, reprezentând în acelaşi timp un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, rezultă că acţiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.

Cum din nici unul din actele dosarului nu rezultă că pârâţii au calitatea de proprietar asupra suprafeţei de teren de 230 mp, instanţa a constat că reclamanta nu a justificat legitimarea procesuală pasivă a pârâţilor M.N., P.A. şi M.D.

Pe fondul cauzei a reţinut instanţa că potrivit regulilor generale, este necesar ca reclamantul ce porneşte acţiunea civilă să justifice atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală pasivă, raportul de drept procesual neputându-se lega decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.

Din sentinţa civilă nr 2911/25.04.2007 reiese că reclamanta P.E. şi pârâţii M.N. , P.A. şi M.D. sunt moştenitorii defunctului M.V., dispunându-se sistarea stării de indiviziune . Anterior partajului ,comoştenitorii posedau unii pentru alţii .Stăpânirea unui bun succesoral poate duce la dobândirea  proprietăţii prin uzucapiune numai dacă unul dintre moştenitori a intervertit posesia comună în posesie exclusivă printr-o manifestare expresă de voinţă .În urma partajului , suprafaţa de teren de 560,35 mp situată în Bacău a fost atribuită reclamantei , suprafaţa ce face obiectul acestui dosar aflându-se în continuarea acesteia .

Prin actul de vânzare cumpărare transcris la grefa Tribunalului Bacău cu nr 68/21.01.1999 M.N.A. vinde numitului VM. şi N.M. suprafaţa de 5 prăjini sau 895mp , teren situat în vatra satului V.R. cu vecinii : N – Gh.A. , E -şoseaua  naţională , la S - drumul dintre Parcele , V - N.N.A. Prin contractul de vânzare cumpărare nr 8373 /09.09.1998 soţii M.V. şi M.N. vând numiţilor L.L. şi L.M.A. suprafaţa de 344, 65 mp teren curte , situat în intravilanul mun Bacău, terenul vândut fiind stăpânit de vânzători în baza actului autentic din 21.01.1949 .Suprafaţa rămasă a fost atribuită prin sentinţa civilă nr 2911/25.04.2007 pronunţată pentru ieşirea din indiviziune , reclamantei P.E..

Conform raportului de expertiză topocadastrale efectuat în cauză , suprafaţa de 271,62mp se află în continuarea suprafeţei de 560,12 mp şi reprezintă diferenţa dintre suprafaţa totală  îngrădită  ,nefăcând obiectul actului de vânzare din 21.01.1949.

Din depoziţia martorilor A.V. şi C.E. rezultă că numitul M.V. împreună cu pârâta M.N. au stăpânit suprafaţa îngrădită de 44 ani , reclamanta mutându-se acolo din mai 2008.

Între Municipiul Bacău, în calitate de proprietar , şi reclamantă, în calitate de locatar , s-a încheiat contractul de închiriere nr 220076/709/27.03.2008 având ca obiect suprafaţa de 216,65 mp ,situat în Bacău, contractul începând din data de 13.03.2008 şi sfârşindu-se la data de 31.12.2008.

Pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani este necesar ca posesia să fie utilă şi posesorul să posede pentru sine , cu intenţia de a deveni proprietar pe parcursul întregii perioade .

Prin încheierea contractului de închiriere , reclamanta a recunoscut dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului în discuţie , ceea ce echivalează cu o întrerupere civilă a prescripţiei achizitive , astfel că perioada cursă până în acest moment se şterge în întregime.

În drept, a constatat judecătoria ca fiind incidente dispoziţiile art.1847, 1853, 1865 Cod civil.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs în termen (sentinţa fiind comunicată recurentei la 4.12.2008 – f.96 dosar fond, iar recursul fiind înregistrat la 12.12.2008 – f.3 dosar recurs), motivat prin însăşi declaraţia de recurs, scutit de plata taxei judiciare de timbru datorate, în valoare de 1389,87 lei, prin încheierea din 6.04.2009 (f.39).

În motivarea recursului său, a arătat d-na P.E. că, deşi a făcut cu acte şi cu martori dovada faptului că a stăpânit acest teren atât ea cât si părinţii ei din anul 1949, deci de 58 de ani, instanta  a respins acţiunea.

Reprezentanţii pârâtului, respectiv municipiul Bacău, cu rea credinţă după introducerea acţiunii, care a fost în februarie 2008, în luna martie 2008, au fortat-o să încheie un contract de închiriere pentru terenul arătat, amenintând-o ca nu-i va da autorizaţie de construire dacă nu încheie acest contract. Ea a încheiat contractul de închiriere deoarece nu şi-a dat seama de implicaţiile acestui contract, chiria fiind  foarte mică si având nevoie de autorizatie de construire.

Oricum, termenul de prescriptie era împlinit cu mult  înainte de a introduce  acţiunea si consideră că instanţa  nu a dat  dovadă de obiectivitate.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal, municipiul Bacău a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art.1847 cod civil, încheierea contractului de închiriere nr.220076/7029/27.03.2008 pentru suprafaţa de 212,65 mp, aceeaşi suprafaţă pe care reclamanta doreşte să o uzucapeze, constituie un mod de întrerupere a posesiei şi a prescripţiei invocate, potrivit art.1865 pct.3 Cod civil, prin recunoaşterea dreptului de proprietate al municipiului Bacău ştergându-se în întregime prescripţia invocată de reclamantă, în temeiul artrt.1867 Cod civil

S-a arătat, de asemenea, în întâmpinare, că în cazul de faţă nu sunt  aplicabile prevederile art.1858 cod civil care reglementează cazurile de excepţie când este posibilă intervertirea detenţiei  precare în posesie utilă. Având în vedere acest aspect, detenţia precară nu  poate constitui fundamentul uzucapiunii (art.1853 cod civil) deci nu se poate constitui ca o posesie sub nume de proprietar şi nu va avea ca efect dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafetei solicitate de 271,62 mp (f.25-32).

Intimatul-pârât M.D. a solicitat, la rândul său, în scris, respingerea recursului formulat de reclamantă arătând că aceasta nu putea să stăpânească terenul timp de 58 ani, fiind născută în 1954 (f.43).

La dosarul de recurs d-au depus înscrisuri în dovedirea cererii de acordare a ajutorului public judiciar (f.13-21,23,37,38).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă îşi motivează recursul arătând că:

cu rea-credinţă reprezentanţii municipiului Bacău au determinat-o să încheie contractul de închiriere în martie 2008, condiţionând eliberarea autorizaţiei de construire solicitate de recurentă de semnarea acestui contract şi folosindu-se de cuantumul mic al chiriei;

oricum termenul de prescripţie era împlinit cu mult înainte de introducerea acţiunii, terenul fiind stăpânit de părinţii săi încă din 1949, deci de 58 de ani.

Referitor la vicierea consimţământului dat la încheierea contractului de închiriere nr.220076/709/27.03.2008 (f.48,49 dosar fond), instanţa constată că aceste susţineri nu sunt dovedite în nici un fel. Chiar dacă la termenul de judecată din 4.09.2008, faţă de poziţia procesuală a unităţii administrative-teritoriale, reclamanta a arătat că a semnat contractul de închiriere forţată fiind de construcţia casei, era necesar ca, pentru a se constata un viciu de consimţământ să fie formulată o cerere explicită în acest sens, cu administrarea de probe corespunzătoare, reclamanta însăşi fiind în culpă în condiţiile în care recunoaşte că a început construirea casei în lipsa unei autorizaţii de construire (f.52).

În ceea ce priveşte împlinirea termenului prescripţiei achizitive anterior încheierii contractului de închiriere,instanţa constată că martorii audiaţi la cererea reclamantei au arătat faptul că aceasta s-a mutat în casa bătrânească în mai 2008 (f.38bis dosar fond) sau de la data decesului tatălui reclamantei, martora C.E. arătând că este vecina familei M. de 44 ani (la data declaraţiei – iunie 2008), timp în care nu s-a făcut nici o schimbare de împrejmuire a terenului(f.39 dosar fond).

Prin urmare, termenul de prescripţie de 30 ani în speţa de faţă, incidente fiind dispoziţiile art.1890 cod civil, s-ar fi împlinit în persoana părinţilor reclamantei, intimate-pârâtă în prezenta cauză M.N. şi M.V., decedat în 2002, ai cărei moştenitori sunt, însă, alături de aceasta, şi intimaţii-pârâţi M.N., M.D. şi P.A., astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr.2911/25.04.2007 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar 104/180/2005 (f.7-9 dosar fond).

În consecinţă, recurenta-reclamantă nu se poate pretinde unica titulară a unui drept de proprietate asupra suprafeţei de 271,62 mp situată în mun.Bacău, dobândit prin uzucapiune de către părinţii săi, M.V. şi M.N..

Domenii speta

Spete similare