Poprire. Menţinere poprire. Creditor bugetar.

Decizie 745 din 18.12.2008


PROBLEMATICA – Poprire.  Menţinere poprire. Creditor bugetar. Faptul că terţul poprit recurent nu mai datorează în prezent nici o sumă de bani debitoarei, este lipsit de relevanţă, întrucât raportul  juridic valabil  şi existenţa obligaţiilor de plată în temeiul acesteia, trebuiau să existe la data înfiinţării popririi.

Cauza inexistenţei datoriilor terţului poprit faţă de debitoare în prezent, nu este consecinţa absenţei unui raport juridic valabil ci a faptului că terţul poprit şi-a încălcat obligaţiile pe care le avea potrivit disp. art. 149 alin. 9 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, în sensul că nu a plătit deîndată, organului fiscal, suma cuvenită ci a făcut plăţi în contul debitoarei.

Dosar nr. 624/176/2008 DECIZIA Nr. 745/R/2008 din 18 Decembrie 2008

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Alba Iulia sub nr.624/176/21.01.2008  creditoarea DGFP A., în contradictoriu cu debitoarea SC S SRL şi cu terţul poprit SC  G. C. SA, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa:

- să dispună menţinerea popririi înfiinţate  prin Adresa nr.12740/26.09.2007 asupra  disponibilităţilor băneşti ale terţului poprit.

Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.

În motivare  creditoarea a susţinut că debitoarea SC S SRL datorează bugetului general consolidat suma de 36.222  lei iar din evidenţa contabilă a acesteia rezultă că a prestat servicii (lucrări de construcţii) în favoarea terţului poprit SC G. C. SA şi că acest terţ poprit figurează ca şi client neîncasat al debitoarei.

În drept au fost invocate: disp. art. 149 şi art. 150  cod procedură fiscală.

Terţul poprit prin întâmpinare (fila 8) a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată susţinând că în prezent nu mai are de achitat nici o sumă către SC S SRL întrucât facturile emise în baza contractului comercial nr. 477/19.02.2006 încheiat cu debitoarea au fost stornate pentru suma de 290.455,2  lei iar diferenţa a fost integral achitată  astfel că nu se mai poate înfiinţa poprirea pe sumele de bani pe care ar trebui să le plătească debitoarei.

Debitoarea deşi a fost legal citată nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr.1426/16.04.2008 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia a fost admisă cererea formulată de creditoare, fiind menţinută poprirea dispusă de aceasta prin Adresa nr.12740/26.09.2007, asupra disponibilităţilor băneşti ale terţului poprit SC G. C. SA.

Pentru a  pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Din evidenţele contabile rezultă că terţul poprit îi datorează debitoarei suma de 580.910,40 lei, sumă nerecunoscută de terţul poprit ca fiind datorată, arătând că i s-a livrat marfă doar de 290.405,2 lei, pentru restul existând factura storno, şi că în prezent nu mai are de achitat nici o datorie faţă de debitoarea SC S SRL, aşa cum precizează în întâmpinarea depusă la dosar la 29.02.2008.

Adresa de înfiinţare a popririi nr.12740/26.09.2007 a fost trimisă de petenta creditoare terţului poprit prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, împreună cu copiile de pe titlurile executorii împrejurare necontestată de către terţul poprit.

În ceea ce priveşte apărările terţului poprit formulate prin întâmpinarea depusă în cauza de faţă, instanţa le-a apreciat neîntemeiate, constatând că în baza contractului 477/19.12.2006 debitoarea urma să livreze 1808 mp de piatră în valoare de 580.910,40 lei. Potrivit facturii fiscale nr.3441774/20.12.2006, debitoarea a livrat terţului poprit piatră prelucrată tip Podeni  în valoare de 290.455,2 lei, iar potrivit facturii fiscale nr. 3441776/22.12.2006 ar fi livrat piatră prelucrată tip Babadag în valoare de 290.455,2 lei. Potrivit facturii fiscale nr.3441779/26.01.2007 piatra prelucrată tip Babadag nu s-ar fi livrat, emiţându-se această factură storno. Conform ordinelor de plată de la filele 18 -38 din dosar, sumele de bani plătite de terţul poprit debitoarei sunt pentru factura fiscală cu nr.3441776/22.12.2006 privind livrarea de piatră prelucrată tip Babadag, pe care terţul poprit neagă că ar i s-ar fi livrat, eliberându-i-se factura fiscală storno nr. 3441779/26.01.2007.

Un alt motiv pentru care instanţa a considerat apărarea terţului poprit ca neîntemeiată rezidă în faptul că potrivit art. 149 alin. 8 şi 9 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare a popririi de către terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi, să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare, să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceasta organul de executare”.

Terţul poprit a primit adresa de înfiinţare a popririi la 01.10.2007 (fila 60), moment din care ar fi trebuit să plătească organului fiscal toate sumele restante.  Ori, potrivit ordinelor de plată depuse chiar de terţul poprit în copii la dosar (filele 29-39), ca de altfel şi potrivit ultimei chitanţe depusă la dosar (fila 150), terţul poprit a continuat să plătească după data de 01.10.2007 tot debitoarei şi nu petentei creditoare sumele datorate, indiferent dacă sumele de bani plătite reprezentau contravaloarea pietrei livrate de tip Podeni, sau cea pentru care s-ar fi întocmit factura storno, adică piatra de tip Babadag. Mai mult, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29.02.2008, terţul poprit afirmă că în prezent nu mai are de achitat nici o sumă debitoarei, însă prin chitanţa depusă la fila 150 achită încă 3000 lei debitoarei cu titlul de „contravaloare lucrări prestaţii”. Practic din actele depuse la dosar rezultă că terţul poprit a continuat să efectueze plăţi şi după înfiinţarea popririi. Potrivit art. 149 alin. 13 din OG nr. 92/2003, după înfiinţarea popririi, se interzice efectuarea oricăror plăţi către debitor.

În cazul în care aceste plăţi se efectuează, ele sunt lovite de nulitate absolută, atrăgând răspunderea solidară a terţului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizării.

Împotriva sentinţei mai sus menţionate a declarat recurs  în termen terţul poprit SC G.C. SA , solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii  ca neîntemeiate şi obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-a susţinut că sentinţa atacată este  netemeinică şi nelegală deoarece  în prezent  nu mai are de achitat nici o sumă către SC S SRL, facturile emise în baza contractului comercial nr.477/19.02.2006 încheiat cu debitoarea au fost stornate pentru suma de 290.455,2  lei iar diferenţa a fost integral achitată  astfel că nu se mai poate înfiinţa poprirea pe sumele de bani pe care ar trebui să le plătească debitoarei.

În drept au fost invocate disp. art. 299 şi urm. din cod procedură civilă.

Recursul a fost legal timbrat cu 5 lei taxa judiciară de timbru (fila 12) şi timbru judiciar de 3 lei.

Creditoarea prin întâmpinare (fila 14) a solicitat respingerea recursului ca nefondat susţinând că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică întrucât  din evidenţa contabilă a debitoarei rezultă că a prestat servicii (lucrări de construcţii) în favoarea terţului poprit SC G.C. SA şi că acest terţ poprit figurează ca şi client neîncasat al debitoarei.

Debitoarea SC S SRL nu a depus întâmpinare cu privire la recursul declarat de terţul poprit.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă şi din oficiu  conform disp. art. 3041 cod procedură civilă tribunalul  constată că acesta este nefondat  pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.

Conform Titlului executoriu nr. 12740/26.09.2007 emis de A.F.P. A. ( fila 62) debitoarea SC S SRL are faţă de bugetul de stat o datorie în cuantum  de 36222 lei .

Întrucât debitoarea nu a achitat în mod voluntar debitul, creditorul bugetar a început executarea silită prin poprire conform disp. art. 149 din codul de procedură fiscală .

Poprirea a fost înfiinţată prin adresa nr. 12740/26.09.2007 ( fila 61).

Adresa de înfiinţare a popririi a fost primită de către terţul poprit SC G.C. SA cu scrisoare recomandată şi confirmare de primire la data de 01.10.2007, aşa cum rezultă din adresa de înaintare şi confirmarea de primire depuse în copie la dosar ( fila 60).

Pentru a dispune menţinerea sau desfiinţare popririi, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, trebuie să se stabilească mai întâi dacă există un raport juridic valabil între debitoare şi terţul poprit, în baza căruia creditoarea ar fi îndreptăţită să pretindă indisponibilizarea sumelor pe care terţul poprit le datorează debitorului.

În speţă această condiţie este îndeplinită.

Astfel, debitoarea SC S SRL a avut relaţii comerciale cu terţul poprit SC G.C. SA, în baza contractului nr. 477/19.12.2006, aceasta vânzând  terţului poprit cantitatea de 1808 mp de piatră, în valoare totală de 580.910.40 lei, conform facturilor depuse la dosar ( fila 13-15)

Faptul că terţul poprit recurent nu mai datorează în prezent nici o sumă de bani debitoarei SC S SRL, este lipsit de relevanţă, întrucât raportul  juridic valabil  şi existenţa obligaţiilor de plată în temeiul acesteia, trebuiau să existe la data înfiinţării popririi.

Cauza inexistenţei datoriilor terţului poprit faţă de debitoare în prezent, nu este consecinţa absenţei unui raport juridic valabil ci a faptului că terţul poprit şi-a încălcat obligaţiile pe care le avea potrivit disp. art. 149 alin. 9 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, în sensul că nu a plătit deîndată, organului fiscal, suma cuvenită ci a făcut plăţi în contul debitoarei.

Astfel din ordinele de plată depuse în copie la dosar (fila 29-39) rezultă că ulterior datei de 01.10.2007 - data înfiinţării popririi - respectiv în perioada 05.10.2007-04.01.2008, terţul poprit a făcut către debitoare plăţi în valoare totală de 126.560 lei .

Întrucât s-a făcut dovada că terţul poprit datora sume de bani debitoarei la data înfiinţării popririi şi nu şi-a îndeplinit obligaţiile pe care le avea în această calitate, în mod corect a dispus prima instanţă menţinerea popririi.

Având în vedere aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. din codul de procedură civilă coroborat cu art. 149-150 codul de procedură fiscală, prezentul recurs va fi respins ca nefondat, constatându-se că sentinţa pronunţată de prima instanţă este temeinică şi legală

Domenii speta