Modificarea măsurii de plasament în raport de interesul superior al minorului. Admisibilitatea cererii de intervenţie formulată de asistentul maternal.

Modificarea măsurii de plasament în raport de interesul superior al minorului. Admisibilitatea cererii de intervenţie formulată de asistentul maternal.

Dosar 4064/107/2009

Sentinţa civilă nr.1455/2009

Prin cererea formulată de către petenta D. G. A.. S. P. C. A. sub dosar nr. 4064/107/2009 în contradictoriu cu intimatul Preşedintele Consiliului Judeţean A. solicitat :

- modificarea plasamentului instituit prin Sentinţa civilă nr.1224/2005 a Tribunalului Alba  pentru minorele: B. M. M., şi B. D. C.  , fiicele  lui B.  G. şi B. R. de la asistentul maternal  profesionist  F. V. la Casa de tip  familial, nr. .

- să se dispună încetarea măsurii de plasament stabilită prin Sentinţa civilă nr. 1224/2005 a Tribunalului Alba şi

- exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti pentru minorele în cauză să fie exercitate de către Preşedintele Consiliului Judeţean A. prin Directorul  General al D.G.A.S.P.C. A..

În expunerea de motive, petenta a arătat că minorele în cauză se află în plasament la asistentul  maternal profesionist F. V. în baza Sentinţei civile nr. 1224/2005 a Tribunalului Alba. 

Acestea provin dintr-o familie legal constituită din anul 1984 , mariaj din care au rezultat 10 copii. În anul 1998, petenta a fost sesizată de către Primăria de domiciliu informând-o că minorii aflaţi în îngrijirea familiei se află în situaţie de risc, sunt neglijaţi, solicitându-se luarea unor măsuri de protecţie specială faţă de aceştia.

Din cei 10 copiii ai familiei B., numai 6 se aflau în îngrijirea familiei, 2 dintre aceştia aflându-se  în îngrijirea  bunicilor materni  în loc. H., . iar alţi doi aflându-se deja în plasament la o familie din comuna A... Astfel,  faţă de cei 6 copii s-a luat măsura plasamentului, iniţial în Centrul de plasament S., iar apoi la asistenţi maternali. În anii 2005,  respectiv 2006 la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru 2 copii instituţionalizaţi s-a dispus reintegrarea în familie. Astfel, în plasament au mai rămas  4 copii cu vârste cuprinse între 13 şi 18 ani.

De la instituirea măsurii de plasament, minorii în cauză nu au fost vizitaţi de către părinţii lor, astfel că în anul 2001 Tribunalul Alba a declarat minorele judecătoreşte abandonate, părinţii acestora fiind suspendaţi din exercitarea drepturilor părinteşti.

Minorele în cauză au început să-şi renege familia datorită perioadei lungi de protecţie specială, identificându-se cu familia asistentului maternal manifestând o atitudine negativă faţă de părinţii şi fraţii lor .

Petenta mai arată că în vederea reluării legăturii cu familia biologică, se impune  modificarea măsurii de protecţie prin apropierea de domiciliul lor, astfel ca la vârsta majoratului să poată fi integrate în familia naturală.

Atât, familia biologică cât şi ceilalţi fraţi ai minorelor aflaţi în plasament la asistenţi maternali se află în apropierea localităţii B. încercându-se menţinerea legăturii  între aceştia.

Petenta consideră că este necesară schimbarea mediului familial pentru conştientizarea posibilităţilor reale de care dispune familia biologică astfel ca la reintegrarea în familie să nu existe o discrepanţă între realitate şi aşteptările copiilor.

Prin precizarea de acţiune de fila 36 petenta D.G.A.S.P.C. A. înţelege să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe numiţii B. G. şi B. R., având în vedere lunga perioadă de protecţie specială, s-a observat că minorele au început să-şi renege propria familie identificându-se cu familia asistentului maternal, manifestând o atitudine negativă faţă de părinţii şi fraţii lor, fapt dăunător dezvoltării  personalităţii  şi identităţii lor.

Petenta apreciază  că se impune  modificarea măsurii de plasament pentru minore,  prin apropierea de domiciliul  lor astfel ca la vârsta majoratului să poată fi integrate în familia natură.

Părinţii copiilor au solicitat printr-o cerere, transferul lor într-o locaţie în aproprierea domiciliului familiei pentru reluarea legăturii părinţi – copii, întrucât  au posibilităţi financiare  reduse care nu le permit să se deplaseze  până la A. I. pentru a le vizita .

Potrivit  art. 60  al. 3 din Legea nr. 272/2004, se va urmări menţinerea fraţilor împreună iar potrivit acestor dispoziţii  rezultă că interesele minorilor impun creşterea lor împreună, având în vedere că încă se mai află la vârsta care se formează  între fraţi  se pot crea legături de afecţiune.

Prin cererea de intervenţie  în interes propriu formulată şi înregistrată la dosar  la fila 42 intervenienta F. V.  înţelege ca în baza dispoziţiilor  art. 49 al. 1 Cod pr. civilă  şi a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură civilă  să cheme în judecată  pe D.G.A.S.P.C. A. şi Consiliul Judeţean A. solicitând a se dispune comunicarea  unui exemplar din prezenta cerere :

- să  se dispună  admiterea cereri  sale şi pe cale de  consecinţă  şi

- respingerea cererii formulate de petentă, menţinând plasamentul la intervenientă, instituit în favoarea celor doua minore B. M. M..  şi B. D. C. .

În expunerea motivelor cererii de intervenţie intervenienta a arătat că a formulat această cerere deoarece are un contract de muncă  valabil până la data de 18.05.1012 iar în virtutea acestuia consideră că faţă de drepturile şi obligaţiile asistentului maternal are dreptul să intervină în prezenta cauză  în sensul apărării intereselor sale  care se completează cu interesele minorelor aflate în plasament .

Arată că pe cele două minore le are în plasament  din anul 2000 perioadă în care tatăl acestora a venit să le viziteze o singură dată, ele păstrând legătura  firească cu fratele lor aflat în plasament  în A. I. la o altă familie.

În toată această perioadă intervenienta arată că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale iar minorele au fost bine îngrijite frecventând cursurile gimnaziale.

Intervenienta mai arată că minora B. D. C. are un retard psihic, limbaj uşor, ceea ce necesită o atentă monitorizare respectiv un învăţământ de masă cu adaptare curriculara  şi sprijin psiho – pedagogic, ceea ce se şi derulează în acest moment.

Susţinerile petentei că intervenienta nu ar fi dat voie minorelor să păstreze relaţiile cu părinţii  şi faptul că tatăl doreşte  să reîntregească familia  sunt simple susţineri fără a avea o bază reală. Tatăl minorelor locuieşte în localitatea B. în condiţii improprii iar mama într-o  localitate din judeţul A. . Condiţiile oferite de tata sunt minimum existenţial, în sensul că nu lucrează, iar în ceea ce priveşte derularea studiilor şcolare sunt aproape imposibile, având în vedere posibilităţile  materiale ale tatălui.

Consideră că cererea de modificarea a plasamentului nu are în vedere în primul rând dorinţa şi nevoile minorelor care şi-au exprimat dorinţa clară de a rămâne  în plasament la intervenientă ..

De asemenea, mai arată că instanţa de judecată pentru ca să dispună  modificarea măsurii de plasament  ar trebui ca petenta să facă dovada că situaţia  materială  şi morală a părinţilor  este cel puţin egală  cu cea a familiei  la care au fost date în plasament.  Cele două minore sunt la vârsta pubertăţii  şi au o nevoie de o atenţie specială  şi o supraveghere atentă  pentru a nu deveni mai târziu copii ai străzii. Subliniază faptul că niciodată nu s-a împotrivit ca aceste minore să aibă legături  cu părinţii dacă acestea doresc acest lucru.

Mai arată că îşi menţine declaraţia dată în faţa instanţei de judecată  prin care a arătat că tatăl minorelor a venit să le viziteze doar o singură dată şi atunci fiind în stare avansată de ebrietate iar mama acestora nu le-a vizitat niciodată  şi nici nu s-a interesat de soarta acestor minore.

La dosar s-au depus următoarele acte : Raportul privind situaţia psihică a minorelor; certificatele de naştere ale minorelor; Sentinţa civilă nr. 1224/2005 a Tribunalului Alba, etc.

În drept au fost invocate prevederile dispoziţiilor art. 58 al. 1, lit c; art. 124 al. 1; art. 131 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului . 

Examinând  actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele :

Minorele se află  în sistemul de protecţie din anul 1998, datorită neglijenţei  şi lipsei de supraveghere din partea părinţilor.

Începând cu anul 2000, s-a instituit plasamentul acestora la asistentul maternal profesionist F.V. , unde se află şi în prezent.

Petenta şi-a motivat cererea de modificare a măsurii de plasament pe necesitatea reluării legăturii cu familia biologică şi a formării unei atitudini pozitive faţă de aceasta, ceea ce presupune instituirea unei măsuri de protecţie în proximitatea familiei.

Sub acest aspect, raportul de evaluare întocmit în cauză ( f.2-5, 12-15) a concluzionat că schimbarea mediului familial oferit de asistentul maternal este necesară  pentru a permite minorelor ca la vârsta majoratului  să se poată reintegra în familie şi pentru conştientizarea posibilităţilor reale de care dispune familia biologică astfel ca la momentul  reintegrării să nu existe discrepanţe între realitate şi aşteptările copilului .

Pe de altă parte, s-a susţinut că mediul familial oferit de Casa de tip familial  permite o mai bună însuşire a deprinderilor de viaţă independentă  sub aspectul vieţii cotidiene, a vieţii sociale, a activităţii individuale şi de muncă etc.

Fără a nega importanţa reluării legăturii cu familia biologică, instanţa constată că dreptului copilului de a menţine relaţii personale cu părinţii îi corespunde obligaţia corelativă a părinţilor de a asigura păstrarea acestor legături şi evitarea separării copilului de familie.

Ori, în speţă, după cum rezultă din actele dosarului, din 2001 părinţii minorelor au manifestat un dezinteres total  faţă de acestea, rupând orice legătură  cu cele două fete, împrejurare faţă de care au şi fost decăzuţi din drepturile părinteşti prin sentinţa civilă 53/2001 a Tribunalului Alba.

Câtă vreme pe întreaga perioadă în care minorele s-au aflat în protecţie specială, nu s-au făcut demersuri  pentru reluarea relaţiilor cu familia biologică în condiţiile art. 15 din L. 272/2004, instanţa apreciază că schimbarea mediului familial nu corespunde interesului  superior al acestora la momentul actual.

Astfel, în primul rând, în condiţiile în care relaţiile cu părinţii au fost întrerupte total o persoană de aproximativ 10 ani, perioadă în care minorele s-au bucurat de un mediu stabil, favorabil unei dezvoltări normale şi echilibrate în familia substitutivă, doar consilierea acestora  cu privire la necesitatea schimbării mediului de viaţă în proximitatea familiei biologice nu reprezintă o măsură suficientă pentru evitarea impactului şi dezechilibrului psihic, emoţional ce le-ar putea afecta pe termen lung, după cum nici măsura propusă de petentă nu constituie o garanţie reală pentru restabilirea unor relaţii personale cu familia biologică.

Sub acest aspect, instanţa apreciază  că o astfel de măsură radicală pentru minore poate fi luată doar după restabilirea unor relaţii de ataşament sau cel puţin a unor minime legături cu părinţii şi nu în vederea  reluării unor astfel de  relaţii, fără existenţa unor garanţii reale că legătura  cu familia biologică  poate fi dezvoltată  în mod pozitiv, cu efecte favorabile asupra minorelor.

În al doilea rând, instanţa consideră că părinţilor le revine în principal  obligaţia de a încerca restabilirea legăturilor cu cele două minore prin vizitarea la domiciliul lor, prin întâlni, corespondenţă sau alte forme de comunicare – în funcţie de posibilităţile acestora - neputând transfera această responsabilitate în sarcina  unor copii şi a le impune schimbarea unui mediu stabil,  familial  pentru a-i aduce în proximitatea  familiei biologice, fără a exista certitudinea că o astfel de schimbare este benefică  în primul  rând pentru minore.

De altfel, atitudinea părinţilor, pe parcursul  întregii perioade de plasament  nu poate justifica  măsura propusă, lipsa resurselor financiare neputând motiva dezinteresul  total  şi pasivitatea de care au dat dovadă aproape 10 ani. Mai mult, comportamentul  tatălui manifestat chiar şi în sala de judecată nu poate forma convingerea instanţei că schimbarea măsurii de plasament la acest moment corespunde interesului superior al minorelor care trebuie să primeze în luarea oricărei decizii  în legătură cu acestea.

Desigur că, în măsura în care se încearcă şi se reuşeşte restabilirea unor relaţii personale cu familia biologică în mod real, nu doar formal precum şi schimbarea atitudinii minorelor faţă de importanţa şi necesitatea menţinerii legăturii cu familia biologică, plasarea acestora în proximitatea familiei se va impune ca o necesitate şi nu ca o posibilitate.

Faţă de aceste considerente, Tribunalul apreciază cererea de faţă ca nefondată, urmând a o respinge ca atare.

În ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de asistentul  maternal profesionist F.V., aceasta urmează a fi respinsă având în vedere că, în calitate de angajat al petentei, nu poate justifica un interes propriu în condiţiile art. 49 al. 1 Cod pr. civilă, altul decât interesul superior al minorelor, interes pe care îl urmăreşte  şi îl apără şi petenta în orice demers privitor la minore.

Mai mult, asistentul  maternal are, în condiţiile legii, obligaţia de a asigura  prin activitatea sa, creşterea, îngrijirea şi educarea necesară dezvoltării  armonioase a copiilor pe care îl primeşte în plasament, una din atribuţiile sale fiind aceea de a contribui la pregătirea reintegrării copiilor în familia lor naturală, obligaţiile şi atribuţiile sale fiind deci circumscrise interesului superior al minorului aflat în plasament, neputând invoca un drept propriu în legătură cu măsura solicitată de petentă.

Faţă de aceste considerente, apreciind că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate  prev. de art. 49 al. 1 Cod pr. civilă , Tribunalul urmează a respinge  cererea de intervenţie în interes propriu formulată de asistentul maternal profesionist .

Domenii speta

Spete similare