Aplicabilitatea oug 95/2002 modificată prin oug 22/2004 în cazul societăţilor comerciale cu capital privat

Dosar nr. 6118 /110/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU - SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR.  352 DIN

SEDINTA PUBLICA DE A 03.03.2009

INSTANTA

deliberând

Constata ca prin actiunea  principala si actiunea conexa, înregistrata sub nr.6118/110/2008 pe rolul Tribunalului Bacau, la data de 15.10.2008, Sindicatul I.A.B., a formulat actiune ca reprezentant al reclamantilor:  F. M., D. C., P. P., s.a.,  împotriva pârâtei A.J.O.F.M., solicitând ca pe cale de hotarâre judecatoreasca, pârâta sa fie  obligata la plata drepturilor  banesti cuvenite ca urmare a aplicarii prevederilor art.12 din OUG 95/2002, modificata prin OUG nr.22/2004, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii  s-au aratat urmatoarele:

În luna iulie 2008, ca urmare a aplicarii unui program de restructurare a societatii A. SA,  având ca efect  efectuarea  de concedieri colective de personal, reclamantii au fost disponibilizati.

La data de 15.07.2008, când reclamantii erau deja în perioada de preaviz, la sediul angajatorului s-au deplasat reprezentanti ai pârâtei, pentru a efectua serviciile de preconcediere, ocazie cu care cei concediati au fost public ca, ulterior disponibilizarii, datorita faptului ca angajatorul lor este o societate care activeaza în domeniul industriei de aparare, ei vor beneficia de drepturile banesti prevazute în art.12 din OUG 95/2002, adica de o suma egala cu de doua ori salariul mediu net pe economie la momentul concedierii, plus un numar de plati compensatorii lunare, un numar de  luni – venit de completare  si indemnizatie de somaj.

Cu acelasi prilej, reclamantilor li s-a mai explicat ce documente trebuie sa obtina de la societate si ce piese trebuie sa cuprinda dosarul de somaj al fiecarui reclamant, pentru a putea beneficia de drepturile prevazute  de OUG nr.95/2002. Totodata, reclamantilor li s-a mai comunicat si ca procedura pentru a beneficia de prevederile OUG 95/2002 este aceea de deschidere pentru fiecare a dosarului de somaj, si ca în prima luna vor beneficia doar de indemnizatia de somaj si de venit de completare, dupa care din a doua luna se va suspenda dosarul  de somaj pe toata perioada de acordare a platilor compensatorii, dosarul de somaj urmând  a fi reactivat  dupa aceasta perioada.

Raportat la aceasta situatie, în luna iulie 2008, pentru un lot de 66 persoane s-a platit  îndemnizatia de somaj plus venitul de completare, iar în luna august s-a platit salariul compensatoriu, pentru ca în luna septembrie 2008, pârâta A.J.O.F.M. sa dispuna anularea acestor drepturi, reclamantii urmând sa primeasca doar ajutorul de somaj cuvenit în temeiul Legii 76/2002.

Nefiind de acord cu aceasta evolutie  negativa a platii drepturilor lor banesti, reclamantii au formulat actiune  în justitie , pentru ca pârâta sa fie obligata la plata drepturilor  banesti stabilite initial, cuvenite ca urmare a aplicarii prevederilor art.12 din OUG 95/2002.

La dosar, pârâta A.J.O.F.M  a  depus întâmpinare solicitând respingerea  actiunii ca nefondata  pentru urmatoarele  considerente:

- Art. 12 din O.U.G. 95/2000 se aplica doar societatilor comerciale cu capital de stat din industria  de aparare, o interpretare contrara  dând nastere  la discriminari fata de  personalul din celelalte  societati comerciale cu capital privat.

- Statul nu poate  interveni în politica manageriala a unei societati private.

- Din interpretarea teleologica a dispozitiilor  art. 12 rezulta ca  singura cauza a  disponibilizarii personalului,  disponibilizare  care ar avea  ca efect platile  compensatorii, ar trebui  sa  o constituie privatizarea societatii.

De asemenea, prin întâmpinare  s-a invocat  exceptia  lipsei calitatii procesuale active  a sindicatului I.A.B.

Prin cererea înregistrata sub nr.  6860/110/2008 reclamantul C. C.  a solicitat anularea  deciziei nr. 707/02.10. 2008 a A.J.O.F.M. prin care s-au  anulat drepturile  prevazute în art. 12 din O.U.G.  95/2002 ca urmare a  interpretarii  acestei dispozitii legale de catre initiatorul legii.

În motivarea actiunii , reclamantul a aratat  ca interpretarea data  de initiatorul legii nu  poate veni în contradictie  cu vointa legiuitorului însusi.

La termenul din 13.02. 2008  instanta a dispus conexarea celor doua cauze.

În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta  constata urmatoarele:

În fapt reclamantii  au fost disponibilizati de la SC A. SA –, începând cu luna  iulie 2008m, ca urmare a  reorganizarii societatii. Desi  initial, reprezentantii pârâtei i-au informat ca urmeaza sa primeasca drepturile  banesti prevazute  în O.U.G. 95/2002, ulterior, A.J.o.F.M. a revenit asupra  pozitiei sale, refuzând plata  acestor drepturi. Pârâta  si-a justificat refuzul  prin prisma adresei  nr. 1142/10.09.2008 a Ministerului Muncii si Egalitatii de sanse – Directia Programe si  Strategii Forta de Munca, adresa care reprezinta  un punct de vedere al  acestei directii. Conform  acestui punct de vedere,  masurile de protectie  sociala  reglementate de O.U.G.95/2002 cu modificarile  si completarile ulterioare nu se pot aplica salariatilor  concediati de agentii economici  cu capital privat  din industria de aparare.

Referitor la exceptia ridicata, pârâta a aratat ca Sindicatul I.A.B. nu are  calitate procesuala activa deoarece la momentul formularii actiunii, persoanele în numele carora a formulat actiune în calitate de „ reprezentant” nu mai aveau calitatea de salariati si implicit nici de membri de sindicat, reprezentarea unor eventuale procese ale acestora de catre sindicat excedând dispozitiilor Legii 54/2003 si celorlalte acte normative care reglementeaza reprezentarea unor persoane.

Ca atare, pârâta a considerat ca Sindicatul I.A.B. nu putea formula actiune în numele si pentru persoanele mentionate în actiune, solicitând admiterea exceptiei si respingerea actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.

Din analiza celor de mai sus, instanta retine ca pârâta face confuzie între doua exceptii procedurale civile, respectiv între lipsa calitatii procesuale active  si lipsa  calitatii de reprezentant, în sensul ca pârâta ridica  exceptia lipsei calitatii procesuale active, dar o motiveaza  ca fiind pe exceptia lipsei calitatii de reprezentant.

Calitatea procesuala trebuie sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului si respectiv al obligatiei ce formeaza continutul raportului juridic de drept material supus judecatii.

În ipoteza în care  pârâta ar fi invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a sindicatului se observa ca aceasta exceptie nu poate fi retinuta, deoarece cadrul procesual este delimitat din chiar continutul actiunii, unde, în preambul, se stabileste fara echivoc: „Sindicatul I.A.B., în calitate de reprezentant al reclamantilor…”.

Fata de aceste aspecte instanta califica exceptia invocata ca  fiind exceptia  lipsei calitatii de reprezentant, urmând a o respinge  pentru urmatoarele considerente:

Art. 28 din Legea nr. 54/2003 prevede ca organizatiile  sindicale apara  drepturilor  membrilor lor  ce decurg  din legislatia muncii,… contractele colective  de munca, contractele  individuale de munca… în fata  instantelor judecatoresti.

Cum în prezentul litigiu se invoca  drepturi ce decurg  din normele la care se face  referire în articolul  sus mentionat, instanta constata ca  Sindicatul I.A.B are calitatea  de reprezentant  al reclamantilor.

În ceea ce priveste  fondul litigiului, instanta constata ca  actiunea principala si  actiunea conexa sunt întemeiate pentru urmatoarele motive:

Aplicabilitatea  în speta a dispozitiilor art. 12 din O.U.G. 95/2002 (astfel cum a fost modificat) rezulta din  faptul ca art. 1 din ordonanta prevede  ca acest act normativ stabileste  cadrul juridic  al activitatilor  industriei de aparare, iar art. 2 lit. a  prevede ca, în întelesul ordonantei, industria  de aparare  cuprinde  agenti economici care dispun de capacitati de productie si resurse umane  destinate  sistemului national de aparare, agentii economici fiind  aprobati prin  hotarâre de guvern, conform art. 3 din ordonanta. Din analiza acestor  dispozitii legale  rezulta ca  nu se face distinctie între  agenti economici cu capital de stat si agenti economici  cu  capital privat, or, „ unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.”

Prin H.G. nr. 813/2002  s-a aprobat lista  agentilor economici din industria de aparare, în aceasta lista  incluzându-se  si SC  A. SA care si  la data emiterii hotarârii de guvern detinea capital privat.

Sustinerea  conform careia art. 12 din O.U.G. 95/2002 se aplica doar societatilor comerciale  cu capital de stat deoarece  în caz contrar s-ar  da nastere  la discriminari fata de  personalul din celelalte  societati comerciale  cu capital privat  nu poate fi primita  deoarece legiuitorul  este  în masura sa adopte  masuri diferite în situatii diferite, iar specificul masurilor  de protectie  în ordonanta  este dat de domeniul  în care activeaza agentii economici .

De asemenea, nu poate fi primita nici  sustinerea conform careia  statul  nu poate interveni în politica manageriala  a unei societati private, neavând calitatea  de angajator.

Conform art. 124 din O.U.G. 95/2002 sumele necesare  pentru acordarea  drepturilor prevazute  la art. 12  se suporta din bugetul asigurarilor pentru  somaj. Din aceasta prevedere legala rezulta ca politica manageriala a societatii comerciale  nu este afectata prin acordarea  sumelor prevazute în art. 12.

Instanta nu va retine nici apararea  pârâtei  conform careia  din interpretarea teleologica  a art. 12 din  O.U.G. 95/2002 ar rezulta  ca acest articol se refera  doar la  salariatii disponibilizati ca urmare a privatizarii  si reorganizarii.

Astfel, din preambulul O.U.G. 22/2004 prin care s-a modificat  art. 12 din O.U.G. 95/2002 rezulta ca aceasta modificare  rezulta  din necesitatea realizarii obiectivelor de  restructurare  si privatizare a societatilor comerciale  din industria de aparare  si protejarea fortei de munca disponibilizata în cadrul politicii de sustinere  a restructurarii  si accelerarii  procesului de privatizare.

Din aceasta  expunere de motive  nu rezulta nici expres, nici implicit, ca plata drepturilor  banesti s-ar acorda numai daca  restructurarea avea ca premisa privatizarea. Conjunctia „ si ”  folosita între cuvintele  „restructurare”  sau  „reorganizare” pe de o parte , si „privatizare” nu conduce automat la ideea  unui cumul de conditii.

Fata de cele aratat, instanta urmeaza  sa admita actiunea principala si cea conexa, iar în baza art. 274 C.pr. civ. urmeaza sa oblige  pârâta  sa achite reclamantilor din actiunea principala cheltuieli  de judecata reprezentând onorariu  avocat.

5

Domenii speta

Spete similare