Litigii privind funcţionarii publici - CAF-Fond

Dosar nr. 482/109/2008

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

-COMPLET SPECIALIZAT CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI

FISCAL-

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 328/CA

Obiectul: litigii privind funcţionarii publici - CAF-Fond

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea introdusă la data de 29.01.2008, înregistrată la Tribunalul Argeş

sub nr.482/109/2008, reclamantul D. G. a chemat în judecată D. S. S. pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. anularea deciziei nr.95/10.07.2008, emisă de pârâtă, ca fiind lovită de

nulitate absolută şi stabilirea situaţiei anterioară în funcţia şi locul de muncă avut

înaintea deciziei contestate;

2. obligarea pârâtei la plata daunelor materiale constând în diferenţa de

salariu, în cazul în care prin decizia contestată se constată o scădere faţă de cel de

încadrare;

3. obligarea la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei;

4. obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arătând următoarele:

Este angajatul pârâtei în funcţia de inginer silvic principal, şef compartiment

producţie, astfel cum rezultă din fişa postului, anexă la contractul individual de

muncă nr.14/5.02.2007 şi a actului adiţional.

La data de 15.07.2007, din motive de sănătate, a fost internat la Spitalul din

Curtea de Argeş, astfel cum rezultă din biletul de ieşire din spital din 17.08.2007.

Începând cu data de 15.08.2007 era programat în concediul de odihnă pe

anul 2007, dar, din motive medicale, acesta a fost întrerupt iar la data de 29.08.2007

a solicitat pârâtei ca acesta să fie efectuat începând cu data de 1.09.2009.

Telefonic, în perioada concediului medical, a fost informat că i s-a schimbat

locul de muncă din Slatina la O. S. B.

Nu a fost notificat scris printr-un preaviz, anterior emiterii deciziei, în

legătură cu schimbarea locului de muncă iar decizia nu i-a fost comunicată, potrivit

Legiinr.53/2003.

Potrivit art.41 din contractul colectiv de muncă, contractul individual de

muncă poate fi modificat, în ceea ce priveşte locul de muncă, numai prin acordul

părţilor, acord care nu există.

La art.50 lit.b din Codul muncii se prevede că contractul individual de muncă

se suspendă de drept în perioada incapacităţii temporare de muncă.

Pârâta a încălcat aceste dispoziţii legale.

Instanţa, prin încheierea de şedinţă din 26.03.2008(f.f13), a transpus cauza de

la completul de litigii de muncă la completul de contencios administrativ.

Pârâta, prin întâmpinare(f.19-20), a solicitat respingerea acţiunii ca

neîntemeiată deoarece decizia contestată nu îl afectează în drepturile sale, aceasta

fiind de delegare pe o perioadă de 60 zile, la O.S.B., începând cu data de

10.07.2007.

A mai arătat că, pe perioada de incapacitate temporară de muncă, efectele

decizie au fost suspendate, urmând ca la încetarea delegării reclamantul să revină la

D.

A mai invocat, cu titlu de excepţie, tardivitatea formulării contestaţiei,

deoarece contestatorul a avut la cunoştinţă de existenţa deciziei, situaţie ce rezultă

din cererile şi concediile medicale depuse la O.S. B.

Pârâta, în dovedirea susţinerilor sale a depus înscrisuri(f.21-37, 49-54, 60-69).

Analizând probele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine

următoarele:

Prin O.U.G.nr.59/2000 a fost aprobat statutul personalului silvic. Acest act

normativ are dispoziţii numai cu privire la transfer, art.27 şi detaşare, art.28, fără a

exista prevederi cu privire la delegare.

La art.58, din acelaşi act normativ, se prevede că personalului silvic i se aplică

dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în măsura în

care prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune altfel.

Dispoziţii cu privire la delegare se regăsesc la art.42-44 din Codul muncii,

invocat de reclamant şi la art.88 din Legea nr.188/1999, republicată.

Astfel, la art.42-44 din Codul muncii, se prevede că:

"Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea

sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în

contractul individual de muncă.

Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate

celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.

Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de

către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în

afara locului său de muncă.

Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi se

poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.

Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare,

precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de

contractul colectiv de muncă aplicabil".

La art.88 din legea nr.188/199, republicată, este reglementat că:

"Delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care

este încadrat funcţionarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice

într-un an.

Funcţionarul public poate refuza delegarea dacă se află în una dintre

următoarele situaţii: a) graviditate; b) îşi creşte singur copilul minor; c) starea

sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.

Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui

an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al funcţionarului public.

Pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul,

iar autoritatea sau instituţia publică care îl deleagă este obligată să suporte costul

integral al transportului, cazării şi al indemnizaţiei de delegare".

Din interpretarea sistematică a celor două texte de lege, rezultă fără dubiu că

măsura delegării este o măsură temporară ce poate fi dispusă  în mod unilateral de

către unitatea angajatoare pe o perioadă de cel mult 60 de zile, pentru nevoile sale şi

fără acordul prealabil al celui ce urmează a fi delegat.

Mai rezultă că delegarea poate fi refuzată numai în situaţiile reglementate de

artr.88 din Legea nr.188/1999, republicată, respectiv: graviditate; salariatul ce

urmează a fi delegat îşi creşte singur copilul minor; starea sănătăţii celui ce urmează

a fi delegat, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.

Pârâta prin decizia nr.95/10.07.2007(f.21) a dispus delegarea reclamantului

pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 12.07.2007, la O. S. B., arătându-se

salariul şi sporurile la care are dreptul acesta.

Delegarea s-a dispus anterior incapacităţii temporare de muncă a

reclamantului, incapacitate care, aşa cum a precizat în acţiune, a intervenit la data de

15.07.2007 şi a încetat la data de 31.08.2007.

Certificatele de concediu medical au fost depuse de pârâtă la dosar(f.22-35).

Delegarea dispusă de pârâtă este legală, putând fi dispusă fără acordul

prealabil al reclamantului pe o perioadă de 60 de zile.

Reclamantul nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că incapacitatea

temporară ivită îl face inapt delegării.

Dimpotrivă, acesta a acceptat delegarea, cu toate efectele ei, după încetarea

stării de incapacitate.

Această opinie este confirmată de actele depuse de pârâtă, respectiv, cererile

reclamantului nr.3191/5.11.2007(f.45), nr.3443/30.11.2007(f.46) adresate şefului

O.S. B., precum şi de cererea nr.462/13.03.2008(f.36), adresată directorului D. S.

O., prin care a solicitat suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă

de 6 luni, arătând că are locul de muncă la O.S.B., cerere finalizată prin decizia

nr.54/20.03.2008(f.37).

În ceea ce priveşte salarizarea pe perioada delegării, instanţa constată şi reţine

că prin decizia nr.95/10.07.2007 s-a stabilit că acesta are un salariu de bază de 1452

lei, clasa 41 de salarizare, indemnizaţia de grad profesional de 660 lei - inginer

inspector general silvic gradaţia I, spor vechime de 25% şi 10 lei spor de fidelitate.

Această încadrare se regăseşte atât în contractul individual de muncă

nr.213/1610.2006(f.60-64), precum şi în actul adiţional nr.14/5.02.2007(f.64-67),

fiind înscrisă în carnetul de muncă(f.69).

Este neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la asigurarea

salarizării potrivit deciziei nr.31/31.01.2005(f.36), deoarece această încadrare este

aferentă funcţiei de director, funcţie pe care acesta a avut-o în cadrul Direcţiei

Silvice Piteşti, salarizare care a încetat odată cu eliberarea din această funcţie şi

încadrarea în cadrul D.S. O.

În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate a formulării acţiunii, invocată de

pârâtă, aceasta nu poate fi primită şi urmează a fi respinsă, deoarece, potrivit art.11

alin.1 din legea nr.554/2004, republicată, aplicabil în cauză, termenul de formulare a

acţiunii este de 6 luni de la data comunicării deciziei nr.95/10.07.2007.

Cum nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la comunicarea acesteia, acţiunea va

fi considerată ca fiind făcută în termen.

Faţă de considerentele reţinute, acţiunea reclamantului va fi respinsă ca

neîntemeiată.

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantul  D. G. împotriva pârâtei  D.S.S.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi 29

mai 2008 la Tribunalul Argeş - Secţia Civilă-complet specializat contencios

administrativ şi fiscal

Irevocabilă prin decizia nr. 1027/RC/ a Curţii de Apel Piteşti - respinge

recursul ca nefondat.

1

Domenii speta

Spete similare