Decizia civila nr. 139/r

Dosar nr. 194/322/2007

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 139/R

Şedinţa publică de la 1 aprilie  2008

Pe rol fiind pronunţarea asupra  recursului formulat de pârâta  Comisia Locală  Turia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în  …,  împotriva  sentinţei civile nr. 65/ 29.01.2008, pronunţată de Judecătoria  Tg. Secuiesc în dosar nr.  194/322/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 25 martie 2008, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în Încheierea din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanţa în vederea deliberării, a amânat pronunţarea cauzei pentru data de astăzi 1 aprilie 2008.

T R I B U N A L U L

Prin sentinţa civilă nr.65/29 ianuarie 2008, Judecătoria Tg. Secuiesc a admis în parte cererea formulată de reclamanta K. I., domiciliată în …, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană a Jud.Covasna pentru aplicarea Legii Fondului Funciar, Comisia locală Turia pentru aplicarea Legii Fondului Funciar, doar cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 6,49 ha teren arabil.

A respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele  pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru 12,66 ha teren forestier, ca neîntemeiată.

A obligat pârâtele să reconstituie reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 6,49 ha teren arabil, în calitatea de moştenitoare legală după autoarea B. I. căsătorită T.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea 1970/2005 reclamanta a solicitat Comisiei locale Turia reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea B. I. căsătorită T. pentru 6,49 ha teren agricol şi 12,66 ha teren forestier. În cerere petenta a menţionat că a mai cerut cei 6,49 ha şi în baza Legii 169/1997 şi a Legii 1/2000 dar nu i s-a reconstituit dreptul până în prezent.

În dovedirea dreptului de proprietate reclamanta a depus CF 1181 Caratna, CF 2588 Caratna şi un contract de vânzare cumpărare.

În dovedirea calităţii de moştenitoare a depus acte de stare civilă şi certificat de moştenitor … după defuncta T. I., … după defuncţii B. L., B. M. (părinţi).

Analizând aceste acte instanţa a constatat că terenul agricol solicitat de reclamantă în suprafaţă de 43392 mp a avut ca proprietară tabulară pe B. I. căsătorită T., conform CF 1181 Caratna. Ea a decedat la  01.11.1968 şi a avut ca unic moştenitor pe fratele său B. L.

B. L. a decedat la 18.09.1976, iar soţia sa B. M. a decedat la 28.07.1998, fiind moşteniţi de reclamanta K. I. în calitate de fiică.

Astfel, terenul arabil de 43392 mp solicitat de reclamantă după B. I., mătuşă, a fost moştenit de reclamantă prin tatăl său. Reclamanta are gradul doi de moştenitoare după B. I. A făcut şi dovada dreptului de proprietate.

În ce priveşte cei 2,16 ha teren agricol solicitaţi după aceeaşi autoare, instanţa constată că prin contractul de vânzare-cumpărare depus în cauză, B. I. a cumpărat de la A. G., A. V., A. G. suprafaţa de 3 jugăre şi 1205 stânjeni pătraţi (ceea ce înseamnă 3 x 5755 mp + 1205 x 3,7 mp = 21723,5 mp = 2,17 ha). Terenul vândut se afla sub nr. top 3082/6 în CF 3732 Turia nr. de ordine A+ 3082. În baza aceloraşi certificate de moştenitor, reclamanta are vocaţie succesorală concretă pentru a moşteni cele 2,17 ha.

În ceea ce priveşte cei 12,66 ha teren forestier, în CF 2588 Caratna figurează  B. E. G. şi B. I. proprietari care au vândut numitei A. M. moştenită de A. D. Pentru acest teren reclamanta nu a mai făcut dovada dreptului de proprietate, întrucât autorii săi l-au vândut în timpul vieţii.

Conform susţinerilor celor două comisii, cererea reclamantei pentru  teren agricol nu a fost soluţionată încă, ci numai cea pentru teren forestier care s-a respins pentru că terenul ar fi fost vândut şi este revendicat  de moştenitorii cumpărătorului.

Instanţa constată că această soluţie a comisiilor este corectă cu privire la terenul forestier.

Cu privire  însă la terenul agricol, reclamanta a dovedit că are dreptul la reconstituire în baza Legii Fondului Funciar.

În hotărârea 7/2006 a Comisiei locale Turia se arată în art. 3 că s-a respins cererea 1970/2005 a reclamantei pentru că nu intră în gradul de rudenie prevăzut de lege iar imobilul a fost vândut unei terţe persoane ce solicită la rândul ei restituirea.

Reclamanta a contestat această soluţie la 06.11.2006.

Comisia Judeţeană Covasna a respins contestaţia reclamantei prin hotărârea 591/2006 dar în motivare se referă la schimbarea de amplasament şi la invalidarea unor propuneri făcute de Comisia Locală.

Instanţa constată că cele două comisii au soluţionat prin respingere „cererea reclamantei cu nr.1970/2005” fără să distingă dacă este vorba  de teren agricol sau forestier. Se înţelege că cererea reclamantei a fost respinsă şi pentru terenul agricol.

Nici din hotărârea Comisiei Judeţene nu rezultă că s-ar fi respins doar pentru terenul forestier şi nu rezultă nici măcar motivul respingerii. Or instanţa a constatat că reclamanta a dovedit dreptul la reconstituire pentru cei 6,49 ha teren arabil. Nu s-a invocat de către comisii decât faptul că reclamanta nu este în grad succesibil şi terenul s-a vândut. Aceste motive nu sunt întemeiate pentru terenul agricol. Alt impediment la reconstituire nu s-a mai invocat de către pârâte.

Chiar dacă cele două comisii nu au soluţionat cererea  pentru terenul agricol instanţa apreciază că este competentă să o soluţioneze, aceasta fiind investită la solicitarea reclamantei. Deşi Legea Fondului Funciar prevede etapele soluţionării întâi de către comisii a cererilor de reconstituire, în cazul în care trece o perioadă îndelungată fără ca soluţionarea de către comisii să se fi concretizat, instanţa apreciază că se aduce atingere dreptului de proprietate aşa cum el este prevăzut, consacrat de legislaţia internă şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Conform teoriei abuzului de drept, o procedură exercitată abuziv nu poate fi protejată. Reclamanta a ales să ceară soluţionarea reconstituirii de către instanţă.

Oricum, din hotărârile celor două comisii rezultă că ele ar fi soluţionat şi cererea cu privire la terenul agricol. Comisiile nu au solicitat pe parcursul judecăţii suspendarea judecăţii până la soluţionarea cererii şi pentru terenul agricol şi nici nu au adus vreo soluţie pentru acest teren, ceea ce duce la concluzia că au soluţionat deja prin hotărârea 591/2006 a Comisiei Judeţene.

Astfel a admis în parte cererea reclamantei, doar pentru terenul agricol şi a obligat pârâtele să-i reconstituie reclamantei dreptul de proprietate în calitate de moştenitoare legală după autoarea B. I. căsătorită T., pentru suprafaţa de 6,49 ha teren arabil, conform CF 1181 Caratna (4,33 ha) şi CF 3732 Turia nr. top 3082/6 (2,16 ha).

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia locală Turia pentru aplicarea Legii fondului funciar.

În motivarea recursului se arată, în esenţă, că sentinţa este nelegală şi netemeinică deoarece prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că, prin Hotărârea nr.7/2006, Comisia locală Turia a soluţionat doar cererea referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de pădure nu şi cererile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 43392 mp, respectiv 21500 mp, teren arabil.

La termenul din 25 martie 2008, Tribunalul a pus în discuţia părţilor, ca motiv de recurs, lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei locale Turia la judecata fondului.

Analizând, cu prioritate, acest motiv de recurs tribunalul reţine următoarele:

În conformitate cu art.51 din L.18/1991(republicată), „ Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale” iar, potrivit art. 53 din aceeaşi lege coroborat cu art. 27 pct.8 din HG 890/2005, împotriva Hotărârii Comisiei judeţene persoanele nemulţumite pot face plângere la judecătorie.

De asemenea, potrivit art. 52 al. 2 din L.18/1991, Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor, calitate procesuală pasivă.

Din coroborarea textelor de lege citate mai sus reiese că împotriva măsurilor stabilite de Comisia locală se poate formula contestaţie la Comisia Judeţeană ( care potrivit art.52 al.1 din L.18/1991 este autoritatea publică administrativ –jurisdicţională) şi nu plângere  la instanţa de judecată, prin urmare, în cadrul plângerii formulate la judecătorii împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene, calitatea procesuală pasivă o are numai Comisia Judeţeană nu şi Comisia locală.

Cum, obiectul acţiunii introductive, îl constituie plângerea formulată împotriva Hotărârii nr.591/2006 a Comisiei Judeţene Covasna pentru aplicarea fondului funciar, Tribunalul constată că, în speţă, pârâta Comisia locală Turia  nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care va admite recursul şi, în baza art. 312 al.3 raportat la art. 304 pct.9 C.proc.civ, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii plângerii formulate împotriva acestei pârâte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Vor fi menţinute toate dispoziţiile sentinţei referitoare la obligaţia Comisiei Judeţene Covasna să reconstituie reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 6,49 ha teren arabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite  recursul formulat de Comisia Locală Turia pentru aplicarea Legii fondului funciar împotriva sentinţei civile nr. 65 din 29 ianuarie 2008 a Judecătoriei Tg. secuiesc, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge plângerea introdusă de  petenta K. I.  împotriva Comisiei Locale Turia pentru aplicarea Legii fondului funciar ca fiind intentată  împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 aprilie 2008.

Domenii speta

Spete similare