Recurs plângere contravenţională

2)Prin Decizia civila nr. 77/R/22.01.2009 a Tribunalului Arad, s-a admis  recursul declarat de intimatul Inspectorat de Politie, împotriva Sentintei civile nr.  8329/11.11.2008 a Judecatoriei Arad, si a fost modificata în parte hotarârea în sensul admiterii în  parte a plângerii petentului – persoana fizica, împotriva procesului verbal de contraventie încheiat de intimat, pe care l-a mentinut si a redus  cuantumul amenzii aplicate la suma de 250 lei, fata de cea initiala de 650 lei.

În considerentele hotarârii tribunalului s-a retinut ca  în mod eronat a procedat judecatorul fondului la anularea procesului verbal de contraventie, întemeiat îndeosebi pe ignorarea de catre agentul constatator a limitarii impuse de art.10 alin.2) din O.G.nr.2/2001, întrucât desi este neîndoielnic ca regulile cumulului aritmetic, instituite de acest text legal, plafoneaza cuantumul sanctiunilor contraventionale la dublul maximului amenzii prevazut pentru sanctiunea cea mai grava, aplicarea lor gresita nu reprezinta, în sine, un element de nulitate a procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, neregularitatea aritmetica putând fi îndreptata si de catre judecator, în conformitate cu dispozitiile art.34 alin.1) din O.G. nr.2/2001, care statueaza expres si lipsit de echivoc ca acesta „hotaraste asupra sanctiunii”.

Pe de alta parte, lucrarile dosarului demonstreaza neîndoielnic ca petentul a savârsit contraventia prevazuta de art.148 pct.16) din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, având montate pe autovehicul anvelope de alte dimensiuni si caracteristici decât cele prevazute în certificatul de înmatriculare, recunoscând-o de altfel, prin chiar plângerea sa, astfel încât nu exista nici o ratiune pentru care prima instanta nu a mentinut procesul verbal pentru aceasta contraventie, retinuta în mod corect în sarcina petentului de catre agentul constatator.

Sub un alt aspect, însa, just a retinut instanta de fond ca nu s-au facut dovezi privitoare la savârsirea de catre petent a contraventiei prevazute de art.36 alin.1) din O.U.G nr.195/2002, în contextul în care petentul a obiectat în chiar momentul încheierii procesului verbal de contraventie în sensul ca „a avut centura pusa”, iar martorul audiat de judecatorul fondului a confirmat, chiar si de o maniera echivoca, aceasta împrejurare, asa încât intimatul era dator sa faca dovezi privitoare la savârsirea de catre petent si a acestei contraventii, concluzie ce se desprinde avându-se în vedere jurisprudenta Curtii de la Strasbourg ce rezida din cauza „Anghel contra România” si în orice caz nu se poate prezuma cu suficienta putere doveditoare, cum ar dori intimatul, ca obiectiunea petentului este nereala pentru ca, în raport cu lucrarile dosarului, o atare prezumtie  nu are puterea si greutatea de a naste probabilitatea.

Nu în ultimul rând este corecta de principiu sustinerea recurentului privitor la interpretarea dispozitiilor art. 31 lit. a din O.U.G. nr.195/2002, în sensul ca acestea se refera si la participantii în trafic ale caror autovehicule au fost oprite (contrar interpretarii excesiv de restrictive a primei instante), dar numai în masura în care „semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier” vizeaza situatii reglementate în lege si alte acte normative la care trebuie raportat textul cu grad de generalitate din articolul mai sus mentionat.

Cu alte cuvinte acesta nu trebuie interpretat nici excesiv de extensiv (cum rezulta din motivele de recurs, ca ar dori intimatul) si în orice caz fapta petentului de a iesi din autovehicul nu are caracter contraventional, contrar cererii politistului rutier, câta vreme nu s-a invocat si o justificare legala pentru instituirea unei atare interdictii.

Domenii speta

Spete similare