Litigiu de muncă

Prin sentinta civila nr. 1380 din 06 octombrie 2009 a Tribunalului Arad s-a admis în parte actiunea formulata de reclamanta, s-a anulat fisa individuala de evaluare a performantelor si abilitatilor reclamantei aferenta activitatii desfasurate în anul 2007, întocmita de pârâta, s-a constatat nulitatea solutiei de mentinere a punctajului privind evaluarea reclamantei pentru anul 2007, adoptata de Comisia de solutionare a contestatiei din cadrul pârâtei, o fost obligata pârâta sa plateasca reclamantei 35.000 lei reprezentând daune morale, s-a respins cererea reclamantei privind constatarea ca fisa individuala de evaluare a performantelor si abilitatilor sale aferenta activitatii desfasurate în anul 2007 este partial nelegala si netemeinica, s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la acordarea punctajului maxim si a calificativului „FOARTE BINE” raportat la întreaga activitate desfasurata în anul 2007 si coroborat cu fisa postului, s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la scuze publice fata de reclamanta într-un ziar de circulatie nationala, în doua publicatii distincte, iar în caz de neîndeplinire, obligarea sa la plata unei amenzi civile în favoarea statului pentru fiecare zi de întârziere, s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la acordarea salariului de merit pentru anul 2008, în termen de 30 de zile de la solutionarea actiunii, în caz contrar, cu dobânzi legale de la 01.01.2008 si pâna la plata integrala a acestuia si s-a respins cererea reclamantei privind fixarea unui termen de 30 de zile de la solutionarea actiunii pentru plata daunelor morale si pentru ca, în caz contrar, sa se aplice dobânda legala începând de la 01.01.2008 si pâna la plata integrala a acestora.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca Regulamentul de Ordine Interioara al Oficiilor de Cadastru si Publicitate Imobiliara aprobat prin Ordinul nr. 1019/2005, emis de Directorul General al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara în temeiul art. 9 alin. 5 din HG nr. 1210/2004, privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara, republicata, stabileste, fara nici un echivoc, ca evaluarea trebuie facuta cu probitate, deontologie profesionala, realism si obiectivitate (art. 53 alin. 4), iar activitatea de evaluare trebuie reflectata în fisa individuala de evaluare a performantelor si abilitatilor din care sa rezulte competenta profesionala, aprecierile referitoare la comportamentul, aptitudinile si calitatile adiacente ale salariatului (art. 54 alin. 1), stabilindu-se ca cele trei criterii de evaluare a performantelor profesionale individuale, indiferent de functia de conducere sau executie în care este încadrat salariatul evaluat sunt competenta profesionala, comportamentul si aptitudinile adiacente (art. 57), în contextul în care criteriul „competenta profesionala” implica îndeplinirea indicatorilor de la art. 58 alin. 1, criteriul „comportamentul salariatilor” implica îndeplinirea indicatorilor de la art. 59 alin. 1, iar criteriul „aptitudinile si calitatile adiacente” implica îndeplinirea indicatorilor de la art. 60 alin. 1 din acelasi regulament.

Mai mult decât atât, potrivit art. 89 din Ordinul nr. 300/2004, al Ministrului Administratiei si Internelor, privind activitatea de management resurse umane ale unitatilor din aceste sectoare, fisele/rapoartele de evaluare a personalului se aduc la cunostinta celor evaluati, dupa aprobare, de catre sefii/comandantii care le-au întocmit, iar evaluatorii au obligatia sa asculte opiniile celor evaluati cu privire la corectitudinea si obiectivitatea aprecierilor si sa motiveze deciziile luate.

Pe de alta parte, acelasi regulament despre care s-a facut vorbire mai sus, în forma modificata prin Ordinul nr. 268/2006, pentru modificarea prevederilor Ordinului Directorului General al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara nr. 1019/2005, stabileste ca, contestatia formulata în conditiile regulamentare împotriva evaluarii se depune la Directia de resurse umane, în termen de 5 zile de la luarea la cunostinta a rezultatelor evaluarii si se solutioneaza de catre comisia de solutionare a contestatiilor constituita prin ordin si din care nu poate sa faca parte persoana care a întocmit fisa de evaluare contestata, în prezenta partilor.

Or, în cauza, este lesne de observat ca, cum de altfel just a evidentiat si reclamanta prin actiunea sa, din cuprinsul fisei contestate de aceasta rezulta numai aprecieri ale evaluatorului privitor la performantele si abilitatile reclamantei, care nu sunt întemeiate si pe o documentatie corespunzatoare, nici unul dintre aspectele negative evidentiate în fisa nu este argumentat prin exemple concrete, ori prin explicatii suplimentare, si nu rezulta care este metoda de evaluare utilizata si nici criteriile concrete avute în vedere la evaluare, pentru a se înlatura orice posibilitate de discriminare, criterii care, de altfel, ar fi trebuit sa fie aduse la cunostinta reclamantei la initierea activitatii de evaluare pentru perioada mentionata.

Cu alte cuvinte, fata de modalitatea de întocmire a fisei individuale de evaluare a performantelor si abilitatilor reclamantei nu se poate concluziona în sensul ca evaluarea s-a facut cu probitate, deontologie profesionala, realism si obiectivitate, si nici ca aceasta fisa reflecta în mod realist competenta profesionala, comportamentul, aptitudinile si calitatile adiacente ale acesteia, asa încât singura concluzie judicioasa care se impune în cauza este aceea ca, calificativul acordat de catre evaluator nu este motivat în sensul dispozitiilor mai sus enuntate, motivare absolut necesara din perspectiva posibilitatii de apreciere asupra legalitatii masurii dispuse.

În plus, pe lânga aceasta, este indeniabil ca evaluatorul avea obligatia de a o asculta pe reclamanta evaluata si neprocedând astfel, i-a cauzat acesteia o vatamare care, în conditiile date nu mai trebuie dovedita de catre aceasta, ci se impune a fi prezumata în cauza.

În sensul celor de mai sus s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 1580 din 11 aprilie 2008 a Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal, publicata, aratându-se în aceasta ca puterea discretionara conferita unei autoritati nu poate fi privita, într-un stat de drept, ca o putere absoluta si fara limite, caci exercitarea dreptului de apreciere prin încalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor prevazute de Constitutie, ori de lege, constituie exces de putere, în contextul în care Constitutia României prevede în art. 31 alin. 2 obligatia autoritatilor publice de a asigura informarea corecta a cetateanului asupra treburilor publice, dar si asupra problemelor de interes personal. Prin urmare, s-a retinut de catre Înalta Curte ca orice decizie de natura a produce efecte privind drepturile si libertatile fundamentale trebuie motivata nu doar din perspectiva competentei de a emite acel act, ci si din perspectiva posibilitatii persoanei si a societatii de a aprecia asupra legalitatii masurii, respectiv asupra respectarii granitelor dintre puterea discretionara si arbitrariu, fiindca a accepta teza potrivit careia angajatorul nu trebuie sa-si motiveze deciziile echivaleaza cu golirea de continut a esentei democratiei si a statului de drept bazat pe principiul legalitatii.

De altfel, si în jurisprudenta comunitara s-a retinut ca motivarea trebuie sa fie adecvata actului emis si trebuie sa prezinte de o maniera clara si neechivoca algoritmul urmat de institutia care a adoptat masura atacata, astfel încât sa li se permita persoanelor vizate sa stabileasca motivarea masurilor si, de asemenea, sa permita curtilor comunitare competenta sa efectueze revizuirea actului (cauza C – 367/1995).

Astfel cum a decis Curtea Europeana de Justitie, amploarea si detalierea motivarii depind de natura actului adoptat, iar cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca motivarea depind de circumstantele fiecarui caz, o motivare insuficienta, sau gresita, este considerata a fi echivalenta cu o lipsa a motivarii actelor, precum si în cauza de fata. Mai mult decât atât, insuficienta motivarii sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C – 41/1969). O detaliere a motivelor este necesara si atunci când institutia emitenta dispune de o larga putere de apreciere, caci motivarea confera actului transparenta, particularii putând verifica daca actul este corect fundamentat si, în acelasi timp, permite exercitarea de catre curte a controlului jurisdictional (cauza C – 509/1993).

Într-o alta ordine de idei, însa, dar în deplin acord cu aceeasi decizie a Înaltei Curti mai sus mentionata, instanta urmeaza sa îsi însuseasca, ca fiind pertinente, apararile în fond ale pârâtei referitoare la aceea ca reprezinta o prerogativa a angajatorului acordarea calificativelor în cadrul procedurii anuale de evaluare a performantelor profesionale, iar instanta de judecata investita cu actiunea în anularea fisei de evaluare a activitatii profesionale anuale are competenta de a exercita numai controlul de legalitate a procedurii de evaluare, fara a realiza ea însasi evaluarea si de a acorda un alt calificativ.

Nu în ultimul rând, dar în sensul considerentelor mai înainte expuse, este evident ca în exercitarea controlului de legalitate, instanta nu poate proceda la o anulare numai partiala a fisei în discutie, tocmai pentru faptul ca nu are caderea de a face aprecieri de oportunitate, cum rezulta din actiune ca ar dori reclamanta.

Pe de alta parte, în sensul solicitat de aceasta prin cererea introductiva, se impune a se constata nulitatea solutiei de mentinere a punctajului privind evaluarea reclamantei, în contextul starii de fapt retinuta prin sentinta si a consideratiilor teoretice expuse, în contextul în care, contrar dispozitiilor deja enuntate, contestatia nu s-a solutionat în prezenta partilor, reclamanta nu a fost ascultata, iar solutia adoptata de comisia de solutionare a contestatiei nu a fost în nici un fel motivata.

Cât priveste cererea reclamantei vizând daunele morale solicitate, aceasta apare ca fiind întemeiata, întrucât evaluarea efectuata de catre pârâta în conditii de nelegalitate si mai cu seama rezultatul acesteia obtinut în aceste conditii este de natura a-i cauza un prejudiciu moral în contextul în care din probatiunea administrata sub acest aspect si în raport de care pârâta nu a depus contra-probe rezulta ca reclamanta se bucura de o buna reputatie în functia pe care o detine, din cuprinsul „curriculum vitae” depus la dosar si necontestat de pârâta, rezulta ca aceasta detine o bogata experienta profesionala, fiind implicata si în activitatea stiintifica prin volumele publicate si participarea constanta la publicatiile de specialitate, si este o persoana onorabila, fiind înscrisa în „Enciclopedia Personalitatilor din România” si detinând titlul de doctor cu distinctia „cum laude”.

Astfel fiind, si având în vedere si principiul fundamental al repararii integrale a prejudiciului ce rezida din prevederile art. 998 – 999 Cod civil, dar si din cele ale art. 1075 si 1084 ale aceluiasi cod, se impune cu necesitate concluzia ca solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la daune morale este justificata.

Cât priveste cuantumul acestora, în conditiile în care în cauza nu s-a dovedit existenta unei legaturi de cauzalitate între rezultatul evaluarii, respectiv diferendele litigioase existente între parti si afectiunile medicale de care sufera reclamanta, dovedite cu înscrisurile medicale depuse la dosar, raport de cauzalitate care nu poate fi prezumat, si având în vedere criteriile enuntate de reclamanta prin concluziile scrise de la dosar pentru acordarea daunelor morale, dar si criteriul echitatii retinut în plus de catre instanta, se impune concluzia ca acordarea acestor daune într-un cuantum de 35.000 lei, este una rezonabila, în conditiile în care principiul repararii integrale a prejudiciului în domeniul daunelor morale nu poate avea decât un caracter aproximativ si tinde la oferirea unui echivalent care sa permita atenuarea prejudiciului creat prin fapta ilicita.

Domenii speta

Spete similare