Daune morale

Sentinţă civilă 117 din 26.01.2010


Prin sentinta civila nr. 117 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosar nr. 8019/55/2009, s-a respins actiunea formulata de reclamanta împotriva pârâtului, unitate de învatamânt, pentru daune morale.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, întrucât litigiul de fata nu se circumscrie unui conflict de interese în sensul prevederilor art. 4 din Legea nr. 168/1999, devreme ce nu are ca obiect stabilirea conditiilor de munca cu ocazia negocierii contractelor colective de munca, deci referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic al salariatilor, si nici unui conflict de drepturi, în sensul dispozitiilor art. 5 din aceeasi lege, câta vreme nu are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligatii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum si din contractele colective sau individuale de munca, nu se pune problema incidentei prevederilor art. 287 din Codul muncii, care sa excepteze partea reclamanta de la sarcina probei, impunându-se ca reclamanta sa-si probeze în mod corespunzator pretinsul prejudiciu moral suferit ca urmare a emiterii dispozitiei de sanctionare, mai apoi anulata în conditiile deja aratate, si pretinselor afirmatii calomnioase care au fost facute, prin presa, la adresa sa.

Ori, este de observat ca în cauza reclamanta nu si-a probat în nici un fel sustinerile din cererea introductiva referitoare la pretinsul prejudiciu moral suferit, datorat disconfortului moral si consumului fizic si psihic pe care l-a invocat, urmare a unor afirmatii pretins calomnioase la adresa sa din partea reprezentantilor pârâtului, iar pe de alta parte, este evident ca acesta nu poate fi prezumat numai pentru motivul ca dispozitia de sanctionare a fost anulata de catre instanta de judecata, deoarece nulitatea a fost constatata pentru motive formale, fara a fi analizata dispozitia în discutie si în fond si fara ca instanta sa se pronunte privitor la existenta abaterii disciplinare retinuta în sarcina reclamantei de catre pârât, astfel ca instanta îsi va însusi apararile în fond ale pârâtului din întâmpinarea depusa la dosar anterior declinarii de competenta.

În concluzie, din lucrarile dosarului nu rezida îndeplinirea cumulativa a conditiilor sau elementelor constitutive ale raspunderii civile delictuale ce rezida din analiza textelor art. 998 – 999 Cod civil, invocate în drept de catre reclamanta prin cererea sa introductiva, referitoare la existenta prejudiciului, fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si greseala sau vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile.