Mărturie mincinoasă. Condiţie: Martorul să fi fost întrebat.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. 694/289/2008 (format vechi 4350/14.08.2008), inculpaţii XX, XXsi XX au declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 360/14.07.2008 pronunţata de Judecătoria Reghin in Dos nr. 694/289/2008.

Apelurile nu au fost motivate.

Inculpaţii-apelanţi au fost asistaţi de aparitori aleşi , respectiv din oficiu.

La termenul din 31 octombrie 2008, apărătorii inculpaţilor Xx si Xx au precizat oral, in fata instanţei, ca apelurile vizează reindividualizarea pedepselor aplicate, iar apărătoarea inculpatului Xx a arătat ca apelul clientului sau vizează insasi existenta infracţiunii.

S-a solicitat pentru inculpaţii Xx si Xx, schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracţiunea de tâlhărie, in cea de lovire sau alte violente.

Inculpaţii au dat noi declaraţii in fata instanţei de apel.

Au fost audiate si părţile vătămate, precum si martorii.

Analizând actele si lucrările dosarului, Tribunalul retine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa penală nr. 360/14.07.2008 pronunţata de Judecătoria Reghin in Dos nr. 694/289/2008, instanţa, în baza art. 160 ind 2 alin. 1 Cod procedura penala a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul Xx, precum si cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea.

In baza art. 211 alin. 1, 2  lit. b, c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul XX, la pedeapsa de  7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.

In temeiul si in condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a si b Cod penal.

In baza art. 350 Cod procedura penala a menţinut starea de arest a inculpatului si in baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa rezultanta perioada reţinerii si a arestării preventive, din 18.02.2008 pana la 14.07.2008.

In baza art. 211 alin. 1, 2  lit. b, c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul XX XX, la pedeapsa de  7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.

In temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal a revocat suspendarea condiţionata a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentinţa penala nr. 497 din 28.06.2005 a Judecătoriei Reghin si dispune ca inculpatul sa execute in întregime aceasta pedeapsa care nu se va contopi cu pedeapsa aplicata pentru noua infracţiune, astfel ca inculpatul Xxva executa pedeapsa rezultanta de 8 ani si 6 luni închisoare.

In temeiul si in condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a si b Cod penal.

In baza art. 350 Cod procedura penala a menţinut starea de arest a inculpatului si in baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa rezultanta perioada reţinerii si a arestării preventive, din 18.02.2008 pana la 14.07.2008.

In baza art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a condamna pe inculpatul XX, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasa.

In temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal a revocat suspendarea condiţionata a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentinţa penala nr. 161 din 01.03.2005 a Judecătoriei Reghin definitiva prin decizia penala nr. 332 din 18.10.2005 a Tribunalului Mureş si dispune ca inculpatul sa execute in întregime aceasta pedeapsa care nu se va contopi cu pedeapsa aplicata pentru noua infracţiune, astfel ca inculpatul Xx va executa pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare.

In temeiul si in condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a si b Cod penal.

A constatat faptul ca partile vătămate XX, domiciliat in Suseni, sat Luieriu, nr. 246, jud. Mures si XXdomiciliat in Sueni, , jud. Mures, au renunţat la pretenţiile civile formulate împotriva inculpaţilor.

In temeiul art. 191 alin. 2  Cod procedura penala a obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza, in cuantum total de 1710 lei, cate 570 lei fiecare inculpat, din care suma de 600 lei provine din faza de urmărire penala.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

In dimineaţa zilei de 10.02.2008 inculpaţii Xx, Xxsi Xx împreuna cu martorul Xxs-au deplasat dinspre localitatea Deda Bistra înspre Reghin, după ce fuseseră la discoteca. Pe drum autoturismul cu care se deplasau a rămas fără combustibil, iar inculpatul Xx s-a deplasat in localitatea Luieriu pentru a aduce combustibil inculpaţii Xx si Xxsi martorul Xxau rămas in autoturism. In jurul orelor 4.45 partea vătămata Xxcare mergea dinspre localitatea Luieriu spre locul sau de munca in Reghin, a observat ca dintr-un autoturism au coborât inculpaţii Xx si Xxpe care ii cunoştea fiind din localitatea Sacalu de Padure. După ce unul dintre inculpaţi a întrebat pe partea vătămata cat este ceasul cei doi inculpaţi au început sa lovească pe partea vătămata, ameninţând-o cu moartea cerându-i bani. După ce partea vătămata a căzut la pământ inculpaţii au continuat sa o lovească cu picioarele inculpatul Xxsustrăgând suma de 10 lei si un telefon din buzunarul parţii vătămate, după care au lăsat partea vătămata sa isi continue deplasarea.

In jurul orelor 5.10 partea vatamata Xxse deplasa dinspre localitatea Luieriu spre Reghin, a fost ajuns din urma de inculpatul Xx care auzind strigatele de ajutor dinspre sosea a spus parţii vătămate ca ii este frica sa meargă spre drumul principal. Si-au continuat drumul pana lângă autoturismul cu care erau inculpaţii. După ce partea vătămata Xx Aurel a ajuns la De 578 a văzut venind dinspre Suseni doi barbari care intenţionau sa-l lovească cu pumnii. A început sa alerge fiind ajuns de cei doi inculpaţi care l-au lovit cu pumnii si picioarele sustrăgându-i suma de 12.5 lei.

Pe drum spre Reghin cele doua parţi vătămate s-au întâlnit si au sesizat lucrătorii de politie din Reghin.

In cursul cercetării penale inculpatul Xx a declarat ca la întoarcerea de la discoteca i-a lăsat pe inculpaţii Xxsi Xxla drumul care duce spre gara CFR Deda. Inculpatul a declarat astfel pentru a dovedi ca prietenii săi ceilalţi doi inculpaţi nu s-au aflat in locul unde au avut loc cele doua fapte anterior expuse, astfel ca nu puteau fi autorii tâlhăriilor, chestiune esenţiala soluţionării cauzei. Din procesul verbal in care sunt redate convorbirile înregistrate intre inculpatul Xx si o alta persoana rezulta ca inculpatul Xxi-a lasat pe cei doi inculpaţi in autoturism pe drum in momentul in care a plecat sa aducă benzina pentru autoturismul rămas in pana.

Coroborând potrivit art. 69 Cod procedura penala declaraţiile, instanţa a conchis ca inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptelor pentru care au fost trimişi in judecata.

In drept, fapta comisa de către inculpatul Xx care la data de 10.02.2008, împreuna cu inculpatul Xx Xx, prin lovire si ameninţare, la interval scurt de timp si in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe timp de noapte si in loc public, a sustras din posesia parţilor vătămate Xxsi Xx Aurel bani si un telefon mobil in scopul însuşirii pe nedrept întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzuta si pedepsita de art. 211 alin. 1, 2 lit. b si c si alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fapta inculpatului Xx care la data de 10.02.2008, împreuna cu inculpatul Xx, prin lovire si ameninţare, la interval scurt de timp si in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe timp de noapte si in loc public, a sustras din posesia parţilor vătămate Xxsi Xx Aurel bani si un telefon mobil in scopul însuşirii pe nedrept întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzuta si pedepsita de art. 211 alin. 1, 2 lit. b si c si alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, iar fapta inculpatului Xx care in cauza 455/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, fiind audiat in calitate de martor nu a spus tot ce ştie in legătura cu prezenta inculpaţilor Xx si Xxin locul unde s-a comis fapta de tâlhărie, acestea fiind împrejurări esenţiale cauzei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasa prevăzuta si pedepsita de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

La individualizarea pedepselor pe care le va aplica inculpaţilor, instanţa a tinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal si anume: limitele pedepsei fixate de lege pentru infracţiunile reţinute in sarcina inculpaţilor; gradul de pericol social al faptelor determinat in acest caz de modul si împrejurările savarsirii acestora; prejudiciul cauzat; persoana si antecedentele penale ale inculpaţilor.

Referitor la inculpatul Xx s-a reţinut in primul rând faptul ca potrivit fisei de cazier judiciar (f. 190) nu are antecedente penale, in la doilea rând nu a recunoscut savarsirea faptei si a încercat prin toate mijloacele sa denatureze adevărul.

Ţinând seama de cele arătate, instanţa a condamnat pe inculpatul Xx la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie  prevăzuta si pedepsita de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

In temeiul si in condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a si b Cod penal.

Având in vedere faptul ca inculpatul se găseşte in stare de arest preventiv, instanţa făcând aplicarea art. 350 Cod procedura penala va dispune menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului si potrivit art. 88 Cod penal va dispune deducerea din pedeapsa aplicata inculpatului a perioadei reţinerii si arestării preventive din 18.02.2008 si pana la pronunţarea hotărârii.

Referitor la inculpatul Xx Xx, se retine in primul rând ca potrivit fisei de cazier judiciar a inculpatului (f. 189) acesta a mai fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare cu suspendare prin sentinţa penala 497/28.06.2005 a Judecatoriei Reghin, pentru o fapta de furt savarsita in timpul minoritarii. In aceste condiţii, instanţa a constatat ca nu se retine stare de recidiva postcondamnatorie in privinţa acestui inculpat, condamnarea pentru fapta savarsita in timpul minoritarii neatrăgând aceasta stare, insa fata de inculpat sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 alin. 1, fapta pentru care este judecat in prezenta cauza fiind savarsita in cursul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penala menţionata, astfel incat instanţa a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an si 6 luni anterior aplicate inculpatului, pedeapsa ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza.

Ţinând seama de cele arătate, instanţa a condamnat inculpatul Xxla pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzuta si pedepsita de art.  art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si făcând aplicarea art. 83 alin. 1 Cod penal va dispune ca inculpatul sa execute cele doua pedepse alătura inculpatul urmând sa execute o pedeapsa de 8 ani si 6 luni închisoare.

In temeiul si in condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a si b Cod penal.

Având in vedere faptul ca inculpatul se găseşte in stare de arest preventiv, instanţa făcând aplicarea art. 350 Cod procedura penala a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului si potrivit art. 88 Cod penal va dispune deducerea din pedeapsa aplicata inculpatului a perioadei reţinerii si arestării preventive din 18.02.2008 si pana la pronunţarea hotărârii.

In privinţa inculpatului Xx se retine ca potrivit fisei de cazier judiciar ( f. 191), acesta a mai fost anterior condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare prin sentinţa penala nr. 161/01.03.2005 a Judecătoriei Reghin definitiva prin decizia penala 332/18.10.2005 a Tribunalului Mureş, astfel ca inculpatul Xx se găseşte in stare de recidiva postcondamnatorie prevăzuta de art. 37 lit. a, si fata de inculpat sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 alin. 1 Cod penal.

Ţinând seama de cele arătate, instanţa a condamnat pe inculpatul Xx la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasa prevăzuta si pedepsita de art. 160 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. Făcând aplicarea art. 83 alin. 1 Cod penal, instanţa a revocat suspendarea condiţionata a executării pedepsei anterior aplicate inculpatului, pedeapsa ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, inculpatul urmând sa execute o pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare.

In temeiul si in condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a si b Cod penal.

A constatat totodată ca partile vătămate  Xxsi Xx Aurel au renunţat la pretenţiile civile formulate in cauza.

În baza art. 191 alin. 2 Cod procedura penală, instanţa a obligat inculpaţii, la plata sumei de 1710 lei, cate 570 lei fiecare inculpat, cheltuieli judiciare avansate de stat; suma de 1030 lei se va avansa către Baroul Mureş cu titlu de onorariu avocaţial din oficiu.

Văzând ca inculpaţii Xx si Xx au fost condamnaţi pentru savarsirea infracţiunii de tâlhărie, iar inculpatul Xx pentru savarsirea infracţiunii de mărturie mincinoasa, tribunalul urmează sa analizeze separat apelurile declarate.

Astfel, examinând apelurile promovate de inculpaţii Xx si Xx, din prisma dispoziţiilor art.372 Cod pr. penală, art. 378 Cod pr. penală, instanţa de control judiciar le găseşte fondate, pentru următoarele considerente.

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, relativ la condamnarea inculpaţilor-apelanţi sub aspectul comiterii  infracţiunii reţinute in sarcina lor, iar pe latura civilă a cauzei, s-a luat act de renunţarea parţilor civile la pretenţiile formulate.

Pentru a face o asemenea apreciere, pe latura penala,  instanţa de control judiciar, consideră că din conţinutul materialului probator, administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă.

Deşi in fata instanţei de apel, inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor anterioare, recunoscând ca doar le-ar fi lovit pe părţile vătămate, fara insa a le sustrage vreun bun, nu poate fi reţinuta aceasta apărare.

Inculpaţii nu au recunoscut savarsirea faptei, in declaraţiile date in cursul urmăririi penale (filele 34-37 si 49-52 din dos u.p.), menţinându-si aceeaşi poziţie si in fata instanţei de fond. Susţinerile acestora, potrivit cărora s-ar fi întors acasă cu un taxi nu sunt adevărate. Astfel, daca inculpatul Xx declara ca au ajuns la domiciliile lor cu taxiul pe la 7,3o-7,45, inculpatul Xx susţine ca au băut in barul din Deda pana dimineaţa la 8,oo. Ori, ulterior inculpaţii recunosc ca au lovit părţile vătămate, pe drumul către localitatea Luieriu si la intersecţia acestuia cu drumul naţional, dimineaţa înainte de orele 6,oo, acest aspect coroborându-se cu declaraţiile parţilor vătămate si ale martorilor.

De asemenea, afirmaţia inculpatului Xx, făcuta in faza apelului (fila 99) cum ca ar fi dat declaraţia la politie după ce ar fi fost bătut de anchetator, nu este adevărata, având in vedere ca ulterior nu a mai dorit sa dea declaraţii, iar in fata primei instanţe, unde, evident ca nu a fost bătut, si-a menţinut declaraţia data la politie, in care nu recunoştea savarsirea faptei, pentru ca, in fata instanţei de apel, sa recunoască doar ca le-a lovit pe părţile vătămate.

Si inculpatul Xx a manifestat aceeaşi atitudine nesincera, susţinând in fata instanţei de apel (fila 100) ca nu-i aparţine scrisul si semnăturile de pe declaraţia data la politie, insa, in fata primei instanţe a arătat ca isi menţine declaraţiile din faza urmăririi penale.

De asemenea, părţile vătămate si-au schimbat declaraţiile in fata instanţei de apel, arătând ca au fost doar lovite de inculpaţi, fara sa-si mai aducă aminte daca banii si telefonul au fost luate de inculpaţi, sau au căzut in timpul altercaţiilor, ori daca au fost ameninţate cu moartea.

Chiar in încercarea parţilor vătămate de „a-i ajuta pe inculpaţi” (la cererea părinţilor inculpaţilor de a-si schimba declaraţia si de a-si retrage plângerile – p vat Xx Aurel – fila 103 verso), tribunalul constata ca partea vătămata Xx arata ca cei doi i-au luat căciula si strigau la el, iar partea vătămata Xx arata ca i-a fost luat ghiozdanul (fila 104), acţiuni de deposedare care, alături de ameninţările cu moartea si actele de violenta, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.

Pe situaţia de fapt, instanţa de control judiciar constata ca aceasta a fost corect reţinuta in actul de sesizare si in sentinţa atacata, aşa cum dealtfel au descris-o inca de la început părţile vătămate (filele 12 si 16 din dos u p), respectiv cei doi inculpaţi au lovit pe rând partile vătămate, au fost recunoscuţi de acestea, l-i s-a cerul sa se oprească, insa au sustras bani, telefonul mobil, ghiozdanul si căciula, continuând sa le lovească, pana când acestea au reuşit sa fuga.

Declaraţiile parţilor vătămate se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza, respectiv declaraţiile martorilor, actele medicale, procesele verbale de cercetare la fata locului.

Referitor la încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor, aceasta este corespunzătoare, astfel incat apare ca neîntemeiata cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tâlhărie in forma continuata, in doua infracţiuni de lovire sau alte violente, formulata de apărătorii celor doi inculpaţi, deoarece, alături de actele de ameninţare si violenta, inculpaţii au sustras de la părţile vătămate cel puţin o căciula si un ghiozdan (potrivit declaraţiilor acestora din faza apelului).

Insă pedepsele aplicate, în aprecierea tribunalului, sunt exagerate - raportat la învinuirea care l-i se aduce şi  la circumstanţele reale, precum şi la cele personale ale acestora, impunându-se a se da eficienţă juridică prevederilor art.74 alin 2 C.pen., ţinându-se insa seama si de disp art 41 alin 2 si art 42 C pen,  context în care cate o pedeapsă de  4 ani închisoare aplicata fiecărui inculpat este în măsură să contribuie la reeducarea lor, realizându-se şi scopul sancţiunii penale, totodată fiind respectat şi principiul proporţionalităţii. În atare situaţie, tribunalul apreciază că se impune reducerea pedepselor aplicate de instanţa de fond, in cuantumurile de mai sus, ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin 2  Cod penal.

La reţinerea acestor circumstanţe atenuante instanţa de control judiciar a avut în vedere împrejurarea că inculpaţii deşi  sunt cunoscuţi cu antecedente penale, in faza apelului au revenit asupra declaraţiilor si au manifestat o atitudine parţial sincera, recunoscând doar ca le-au lovit pe părtile vătămate, se aflau in stare de ebrietate.

De asemenea, in baza art 72 C pen, tribunalul are in vedere gradul concret de pericol social al celor doua acte materiale ale infracţiunii, apreciind ca acesta este unul relativ scăzut, având in vedere ca leziunile suferite de părţile vătămate au necesitat doar 2-3 zile îngrijiri medicale, precum si valoarea redusa a prejudiciului cauzat, adică o căciula, un telefon mobil, un ghiozdan cu pacheţelul de mâncare si aproximativ 25 lei.

Aşadar, prin prisma acestor considerente, apelul declarat de inculpaţi este fondat, motiv pentru care, în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., urmează a fi admis in sensul celor de mai sus, adică aplicarea unei pedepse de cate 4 ani închisoare fiecărui inculpat, aplicarea disp art 71 – 64 lit a si b C pen, deducerea perioadei arestului preventiv de la data pronunţării sentinţei atacate si pana la zi, precum si menţinerea acestora in stare de arest, dupa ce pentru inculpatul Xx se va face aplicarea art 83 alin 1 C pen, revocând suspendarea condiţionata a pedepsei anterioare de 1,6 ani închisoare, care va fi adăugata pedepsei stabilite, urmând ca acesta sa execute 5,6 ani închisoare.

Asupra apelului declarat de inculpatul Xx, tribunalul îl găseşte neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de declarare a apelului, inculpatul arata ca pedeapsa aplicata de prima instanţa este prea mare, pentru ca apoi sa-si precizeze apelul, in sensul ca acesta vizează insasi existenta faptei, solicitând achitarea sa in baza art 10 lit a C pr pen, adică fapta nu exista.

Acest temei nu poate fi primit deoarece , in materialitatea sa, fapta exista, inculpatul fiind audiat in calitate de martor, declaraţia sa aflându-se la fila 61 din dosarul de urmărire penala.

Rămâne ca instanţa de control judiciar sa verifice daca sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasa, pentru care inculpatul a fost condamnat in prima instanţa.

Inculpatul Xx a declarat ca i-a lăsat pe ceilalţi doi inculpaţi la barul din Deda, după care a plecat acasă cu maşina lui. Daca inculpatul Xx (fila 37) declara ca inculpatul Xx nu a coborât la Deda, ci numai el cu inculpatul Xx au intrat in bar si au consumat băuturi alcoolice, după care au plecat cu un taxi, ajungând la domiciliile lor la orele 7,30-7,45, inculpatul Xx contrazice aceste susţineri, arătând ca toţi trei au intrat in bar, inclusiv Xx, stand de la 4,30 pana la ora 6,oo, după care Xx a plecat cu maşina, iar ei doi au chemat un taxi la Deda abia pe la ora 8,00.

Sunt evidente contradicţiile existente intre cele trei declaraţii, aşa incat tribunalul nu le poate retine in apărarea inculpatului Xx.

In apel au mai fost audiaţi, la cererea apărătorului inculpatului Xx si martorii Buhosu Gheorghita  si Xx Stelian Leon, cu care s-a dorit a se dovedi ca inculpaţii Xx si Xx au rămas in bar după plecarea lui Xx.

Si aceste doua probe vor fi înlăturate, pe motivul ca sunt probe preconstituite. In primul rând, trebuie observat ca despre aceşti doi martori nu s-a făcut vorbire pe parcursul urmăririi penale sau a cercetării judecătoreşti la prima instanţa. Apoi, ambii martori spun ca-i cunoşteau pe inculpaţi doar din vedere, nu au precizat data aproximativa a celor relatate, iar, daca martorul Buhosu a jucat la aparatele din bar 5-10 minute, martorul Xx spune ca au stat in bar doar 5 minute si, deşi ar fi vrut sa joace la aparate, acestea erau ocupate de alte persoane si au plecat din local, inclusiv colegul sau, martorul Buhosu, care nu a putut juca la aparate.

Aşadar, si in cazul acestor doua declaraţii, contradicţiile sunt evidente, ceea ce duce la înlăturarea lor.

Inculpaţii Xx si Xx au fost aduşi cu maşina de către inculpatul Xx pana la drumul Luieriului, unde au rama sfara benzina, aşa cum a declarat iniţial partea vătămata Xx (fila 12), declaraţie ce se coroborează cu declaraţia parţii vătămate Xx (fila 16 din dos u p) si cu celelalte probe.

Nu poate fi primita nici apărarea potrivit căreia nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasa, deoarece inculpatul nu ar fi fost întrebat asupra unor împrejurări esenţiale.

Infracţiunea prevăzuta in art 260 C pen, poate fi savarsita in doua modalitati, respectiv martorul face afirmaţii mincinoase, sau nu spune tot ce ştie asupra unor împrejurări esenţiale.

Cerinţa ca martorul sa fie întrebat, este aplicabila doar celei de a doua modalităţi, adică atunci când martorul nu spune tot ceea ce ştie asupra unor împrejurări esenţiale, iar in prima modalitate, aceea de a face afirmaţii mincinoase, fapta constituie infracţiune fara aceasta condiţie prealabila a întrebării.

Inculpatul a savarsit infracţiunea in prima modalitate, aceea de a fi făcut afirmaţii mincinoase, declarând ca inculpaţii Xx si Xx nu au venit cu el acasă, ci numai pana la Deda (fila 61 din dos u p).

Chiar si aşa, martorul a luat cunoştinţa ca este ascultat pentru dovedirea faptelor si împrejurărilor privind „tâlhăria comisa de învinuiţii Xx Tudor-Cosmin si Xx Xx, la data de 10.02.2008, orele 5,30, asupra numiţilor Xx Vasile-Paul si Xx Aurel” (fila 59 din dos u p), astfel incat este evident ca martorul a fost întrebat si a facut afirmaţia mincinoasa ca ceilalţi doi inculpaţi nu au venit cu el.

Pentru considerentele de mai sus, apelul declarat de inculpatul Xx apare nefondat, urmând a fi respins.

Cu referire la latura civilă a cauzei,  in mod corect a constatat prima instanţa ca partile vătămate au renunţat la pretenţiile civile, dar a omis sa faca aplicarea disp art 118 alin 1 lit e rap la art 112 lit f C pen si sa dispună confiscarea speciala de la inculpaţi a bunurilor dobândite prin savarsirea infracţiunii si nerestituite parţilor vătămate.

Cum insa instanţa de control judiciar este investita doar cu apelurile inculpaţilor, potrivit art 372 alin 1 C pr pen, nu le poate crea acestora o situaţie mai grea in propria cale de atac, aşa incat nici tribunalul nu va dispune confiscarea speciala.

Restul dispoziţiilor din hotărârea apelată vor fi menţinute.

Pornind de la soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauză, în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare din apel, aferente inculpaţilor Xx si Xx vor rămâne în sarcina statului, iar, potrivit art 192 alin 2 C pr pen, inculpatul Xx va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare aferente apelului sau.

Domenii speta

Spete similare