Parte responsabilă civilmente. Raportul de prepuşenie.

Prin cererile inregistrate pe rolul Tribunalului Mures sub nr 2657/285/2007 (format vechi 435/14.o8.2008), partea civilă Xxşi partea responsabilă civilmente SC Prolemn SA au declarat apel impotriva Sentintei penale nr. 364/14.07.2008 pronuntata de Judecatoria Reghin.

Apelul părţii civile a fost motivat printr-un Memoriu separat (filele 21-23) însoţit de un set de înscrisuri (filele 24-26). Aceasta susţine că la instanţa de fond a fost împiedicată să-şi dovedească pretenţiile şi solicită admiterea acţiunii civile aşa cum a formulat-o în Dos nr. 2442/2007 şi nu cea formulată în faţa procurorului.

Partea responsabilă-civilmente a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând că activitatea inculpatului excede sarcinilor sale de serviciu şi fapta săvârşită nu a fost exercitată în interesul angajatorului. A mai depus înscrisuri (filele 57,58).

Spitalul Clinic Judeţean Mureş s-a constituit parte civilă în faţa instanţei de apel prin cererea aflată la fila 63, însoţită de înscrisuri (filele 64-66).

Inculpatul nu a dorit să facă noi declaraţii în faţa instanţei de apel (fila 27).

Inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei.

S-a mai invocat din oficiu excepţia tardivităţii constituirii de parte civilă a Spitalului Clinic Judeţean Mureş.

Părţile au fost asistate/reprezentate de apărători aleşi.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de control retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin sentinţa penală 364/14.07.2008 pronuntata de Judecatoria Reghin în dosarul penal nr. 2657/285/2007, în baza art.182 alin.1,2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul Xxla pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă, iar în baza art.37 din Legea nr.90/1996 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea măsurilor de protecţia muncii.

În baza disp.art.33 lit.b şi art.34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art.81 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei, iar conform art.82 Cod penal s-a stabilit termenul de încercare de 4 ani, termen alcătuit din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat intervalul de timp de 2 ani prevăzut de lege.

În temeiul art.359 Cod pr.penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

În baza art.346 alin.1, art.14 alin.3 lit.b Cod pr.penală raportat la art.998, 999 Cod civil s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Xxşi a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC”Prolemn”SA Reghin, să-i plătească suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale şi lunar suma de 218 lei cu titlu de prestaţie periodică începând cu data de 24.05.2006 şi până la schimbarea situaţiei privind capacitatea de muncă a părţii civile.

În temeiul art.191 alin.3 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 358 lei, din care suma de 138 provine din faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpatul şi partea vătămată au lucrat împreună în aceaşi secţie a SC”Prolemn”SA Reghin. La fel ca toţi ceilalţi muncitori din secţia respectivă, inculpatul şi partea vătămată, contrar normelor de protecţia muncii, utilizau furtunul de aer comprimat pentru a-şi curăţa hainele de praful de lemn adunat în cursul programului de lucru.

La data de 15.11.2005 la sfârşitul schimbului II, în jurul orelor 21,5o, partea vătămată şi inculpatul au rămas singuri în secţie pentru a-şi curăţa hainele de praful de lemn în modalitatea arătată (utilizând furtunul de aer comprimat), inculpatul menţinând furtunul în dreptul orificiului anal al părţii vătămate, aer care a pătruns cu forţă în cavitatea peritoneală a acesteia, cauzând părţii vătămate leziuni pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 90 de zile, viaţa acesteia fiind pusă în primejdie.

Partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa de la sediul societăţii, internată şi a suferit mai multe intervenţii chirurgicale. Aceasta s-a constituit parte civilă în cauză, precizând în faţa instanţei de fond valoarea acestor pretenţii la suma de 1.000 lei daune materiale, 25.000 lei daune morale şi 407 lei lunar rentă viageră.

Inculpatul nu a recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea faptei, iar în cursul judecăţii, acesta a uzat de prev.art.70 alin.2 Cod pr.penală şi nu a mai dat vreo declaraţie.

Analizând probele administrate, instanţa de fond a constatat că din materialul probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului, apreciind că în drept, fapta inculpatului Xxcare la data de 15.11.2005 a cauzat părţii vătămate Xxleziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 90 zile de îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev. şi ped. de art.182 alin.1,2 Cod penal, iar fapta aceluiaşi inculpat care la aceaşi dată şi cu aceaşi ocazie, ca urmare a nerespectării măsurilor de protecţia muncii, a cauzat un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a normelor de protecţia muncii, prev. şi ped. de art.37 din Legea nr.90/1996.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale prev.de art.72 Cod penal.

Instanţa de fond a reţinut că potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul Xxeste la primul contact cu legea penală, anterior săvârşirii faptelor din cauză, a avut un comportament adecvat în societate şi la locul de muncă, însă, la fel ca şi colegii săi de secţie, a încălcat normele de protecţia muncii, utilizând în mod necorespunzător instalaţia de aer comprimat, îns copul curăţării prafului de lemn de pe haine şi corp, deşi acest lucru era cu desăvârşire interzis.

Faţă de cele arătate, instanţa de fond, în baza art.182 alin.1,2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul Xxla pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă, iar în baza art.37 din Legea nr.90/1996 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea măsurilor de protecţia muncii. Cele două fapte fiind în concurs ideal, fiind aplicabile disp.art.33 lit.b Cod penal, s-a făcut aplicarea art.34 lit.b Cod penal şi s-au contopit cele două pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Fiind îndeplinite condiţiile referitoare la acordare asuspendării condiţionate, instanţa de fond a dispus în temeiul art.81 Cod penal suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar conform art.82 Cod penal s-a stabilit termenul de încercare de 4 ani, termen alcătuit din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat intervalul de timp de 2 ani prevăzut de lege.

În temeiul art.359 Cod pr.penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

Având în vedere că a fost evaluată capacitatea de muncă a părţii civile ca fiind diminuată, fiind încadrată în gr.II de invaliditate şi pensionată medical, prejudiciul creat acesteia, conform înscrisurilor depuse la dosar, a fost apreciat de instanţa de fond ca fiind mai mic decât cel pretins de partea civilă. Astfel, deşi partea civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC”Prolemn”SA la plata sumei de 1.000 lei daune materiale, aceasta nu a dovedit aceste pretenţii, motiv pentru care a respins această solicitare. Partea vătămată a mai solicitat obligarea inculpatului tot în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 25.000 lei daune morale, în cauză fiind dovedită suferinţa fizică a părţii vătămate, astfel că instanţa de fond a apreciat că suma de 10.000 lei este îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul moral suferit, instanţa de fond apreciind, fără a minimiza suferinţa părţii vătămate, că şi aceasta are alături de inculpat contribuţia sa la producerea accidentului, la fel ca şi acesta, nu a respectat normele de protecţia muncii, sens în care, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC”Prolemn”SA Reghin, să-i plătească suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Faţă de împrejurarea că, datorită acţiunii ilicite a inculpatului în incinta locului de muncă, partea vătămată a suferit diminuarea veniturilor pe care le realiza, conform şi adresei SC”Prolemn”SA, din care rezultă că în cazul în care partea vătămată ar fi desfăşurat activitate, la data pensionării medicale ar fi realizat un venit de 385 lei brut, pensia stabilită fiind în cuantum de 167 lei, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC”Prolemn”SA Reghin, să-i plătească  lunar suma de 218 lei cu titlu de prestaţie periodică începând cu data pensionării părţii vătămate, respectiiv 24.05.2006 şi până la schimbarea situaţiei privind capacitatea de muncă a părţii civile.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa de fond a respins restul pretenţiilor părţii civile.

Examinând apelurile promovate de partea civilă şi partea responsabil-civilmente, din prisma dispoziţiilor art.371 Cod pr. penală, art. 378 Cod pr. penală, instanţa de control judiciar le găseşte nefondate, pentru următoarele considerente.

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, respectiv la condamnarea inculpatului-intimat, a contopirii celor două pedepse  şi a stabilirii modalitatii de executare prin suspendarea condiţionată a executării  pedepsei rezultante.

De asemenea si sub aspectul laturii civile, prima instanta a pronunţat o soluţie temeinică prin admiterea doar în parte a pretenţiilor civile.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar, consideră că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.

Sustinerea aparatorului in faza apelului potrivit careia s-ar impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece ambele fapte au fost săvârşite cu forma de vinovăţie a intenţiei. Urmarea produsă, respectiv accidentul de muncă, nu înseamnă că fapta ar fi fost săvârşită din culpă, deoarece accidentul de muncă poate fi cauzat şi prin săvârşirea cu intenţie a unei fapte, aşa cum a procedat inculpatul.

Asupra apelului declarat de partea civilă, instanţa de control judiciar constată că aceasta a renunţat la pretenţiile privind daunele materiale. Asupra cuantumului daunelor morale, prima instanţă a făcut o corectă apreciere a modalităţii de acoperire a prejudiciului moral suferit, luând în calcul numărul zilelor de spitalizare şi de îngrijiri medicale care au fost necesare părţii vătămate, astfel âncât aceste aspecte nu pot duce la o creştere a sumelor acordate cu acest titlu. De asemenea, în mod corect s-a reţinut şi culpa părţii vătămate în desfăşurarea evenimentelor. Dacă în susţinerea apelurilor se arată că inculpatul ar fi folositacel furtun în afarta atribuţiunilor sale, instanţa constată că la fel a procedat şi partea vătămată, folosind furtunul pentru a se curăţa de praf, lucru care a contribuit la sporirea posibilităţilor inculpatului de a săvârşi fapta.

Asupra rentei viagere, acel fluturaş privind veniturile realizate în prezent de fiul părţii vătămate, nu poate constitui bază de calcul a rentei. Mai mult, din relaţiile comunicate de unitatea la care părţile au fost angajate, rezultă cu renta stabilită de prima instanţă acoperă pe deplin pretenţiile părţii civile.

Si excepţia lipsei calitărţii procesuale pasive, invocată pe latura civilă de către partea responsabil-civilmente, urmează a fi respinsă ca nefondată. Motivarea excepţiei se întemeiază pe neîndeplinirea uneia dintre condiţiile speciale ale răspunderii comitemntului pentru fapta prepusului, respectiv fapta nu a fost săvârşită în exercitarea funcţiilor încredinţate.

Aşa cum s-a reţinuit de instanţă, şi părţile nu au contestat, vătămarea s-a produs ca urmare a folosirii unui furtun cu aer comprimat, pentru curăţirea de praf a echipamentului de lucru, după încetarea activităţii, lucru pe care-l făceau toţi angajaţii, fără a intra în atribuţiunile de serviciu ale vreunuia dintre ei.

Chiar dacă în practică s-au exprimat diferite opinii cu privire la temeiurile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, în cauza de faţă sunt întrunite pe deplin condiţiile speciale a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, respectiv existenţa raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei de către inculpat în funcţiile ce i s-au încredinţat.

Dacă raportul de prepuşenie rezultă din calitatea de angajat pe cdare inculpatul o avea faţă de partea responsabilă-civilmente, şi fapta a fost săvârşită în funcţia încredinţată (în sensul art 1000 alin 3 C civ), atâta vreme cât toţi angajaţii, decişi părţile, foloseau acel furtun cu aer comprimat pentru a-şi curăţa de praf echipamentul după terminarea activităţii la locul de muncă, aspect cunoscut şi permis de către partea responsabil-civilmente, chiar dacă nu era trecut în fişa postului pentru angajaţi şi chiar dacă se pare că reprezenta o abatere.

De aici rezultă că între exerciţiul funcţiunii şi fapta păgubitoare a existat o legătură de cauzalitate sau cel puţin de conexitate, astfel încât funcţia inculpatului i-a procurat instrumentul faptei ilicite – furtunul, ca şi prilejul care a înlesnit săvârşirea faptei ilicite, în timpul programului de lucru.

Fiind îndeplinite aceste condiţii speciale ale răspunderii civile, pe lângă cele generale, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de apelanta parte responsabil-civilmente, apare ca neîntemeiată.

Constituirea de parte civilă, abia în faţa instanţei de apel, a Spitalului Clinic Judeţean Mureş apare ca tardivă, raportat la prevederile art 15 alin 2 C pr pen, urmând a fi respinsă ca atare. 

Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelurile declarate de partea civilă şi partea responsabil-civilmente, împotriva sentinţei penale nr. 364/14.07.2008 pronuntata de Judecatoria Reghin sunt nefondate, motiv pentru care, în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen., urmează a fi respinse.

Văzând şi disp art 193 alin 6 şi art 192 alin 2, 4 C pr pen,

Domenii speta

Spete similare