Legea nr. 10/2001. Dovada dreptului de proprietate

Drept civil

Proprietate privată

4. Legea nr. 10/2001. Dovada dreptului de proprietate.

Din dispoziţia art. 23 din Legii nr. 10/2001 nu rezultă nici caracterul exclusiv al unor acte doveditoare ale dreptului de proprietate şi nici stabilirea unei ierarhii a actelor doveditoare ale proprietăţii. În consecinţă constatarea dovedirii dreptului de proprietate se va face în concret pe baza actelor depuse.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., sent. civ. nr. 161/2008, nepublicată)

Prin contestaţia înregistrată contestatoarele V. I. şi I. G. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 1972/18.10.2007 emisă de Primarul municipiului Bistriţa şi pe cale de consecinţă să fie admisă cererea de despăgubiri stabilite la valoarea de piaţă a imobilelor, valoare stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele dosarului tribunalul reţine faptul că dispoziţia atacată este nelegală şi netemeinică pentru considerentele următoare.

Dispoziţia reţine că dovada dreptului de proprietate, care justifică măsurile reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001 republicată, o constituie doar înscrisurile de carte funciară, fiind fără semnificaţie probatorie certificatul depus de contestatoare şi decretul de expropriere.

Din dispoziţia art. 23 din Legii nr. 10/2001 nu rezultă nici caracterul exclusiv al unor acte doveditoare ale dreptului de proprietate şi nici stabilirea unei ierarhii a actelor doveditoare ale proprietăţii.

În consecinţă constatarea dovedirii dreptului de proprietate se va face în concret pe baza actelor depuse.

Evident nu se contestă valoarea probantă a înscrierilor în cartea funciară în regiunile în care au fost aplicabile dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938, însă se impune în aplicarea Legii nr. 10/2001 a se avea în vedere transmisiunile între vii şi pentru cauză de moarte neoperate în cartea funciară cel puţin din motive neimputabile cum ar fi situaţiile generate de cel de al doilea război mondial.

În speţă, certificatul în traducere autorizată de notarul public, evidenţiază pe de o parte actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1941 prin care Institutul Creditului Agrar Regnicolar Budapesta cumpără de la proprietarii tabulari B. N. şi ceilalţi coproprietari cota 252/360 părţi din imobilele înscrise în CF 3110, Bistriţa top: 3109, 3110, 3111, 3112/1, 3112/2, 3112/3 şi 2770/1 şi pe de altă parte scopul acesteia, respectiv cumpărări parcelate şi înstrăinare, precum şi actul de vânzare-cumpărare încheiat de Institut cu antecesorul contestatoarelor asupra unei părţi din imobilele cumpărate de la proprietari tabulari.

Urmare acestei cumpărări şi în baza ei antecesorul contestatoarelor face declaraţia de impozit a imobilelor cumpărate şi face declaraţia în calitate de proprietar a imobilelor cu ocazia exproprierii.

Prin decretul nr. 422/7.12.1979 antecesorului contestatoarelor i-au fost expropriate terenul în suprafaţă de 250 mp şi imobilul casă cu suprafaţa desfăşurată de 256 mp, imobilele fiind situate în municipiul Bistriţa str. P. nr. 4 şi înscrise  sub nr. top 3110/22-30.

În urma exproprierii antecesorul contestatorilor a fost despăgubit cu suma de 70.272 lei.

În conformitate cu art. 24 alin. 1 şi 23 din Legea nr. 10/2001 în absenţa unor probe concrete persoana individualizată în actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

În speţă persoana nominalizată în decretul de expropriere este antecesorul contestatoarelor ceea ce evidenţiază calitatea acestuia de proprietar la momentul exproprierii potrivit textului legal menţionat.

Această calitate este confirmată şi de certificatul mai sus amintit cumpărarea antecesorului contestatoarelor privind imobilele din litigiu evidenţiată în respectivul certificat fiind un titlu de proprietate în sensul Legii nr. 10/2001.

Din cuprinsul încheierii de autentificare a certificatului rezultă că acesta are caracterul autenticităţii contrar celor reţinute prin dispoziţia atacată.

Reînscrierea în cartea funciară a vechilor proprietari vânzători ai Institutului Agrar privind imobilele litigioase este fără relevanţă, întrucât această reînscriere este una greşită, întrucât Legea nr. 260/1945 în baza căreia s-a făcut a fost o lege de reparaţie pentru îndreptarea abuzurilor făcute în perioada de ocupaţie maghiară, neaplicabilă în speţă, ieşirea din proprietatea proprietarilor de carte funciară, fiind una benevolă.

Aceasta întrucât, aşa cum rezultă din certificatul amintit de vânzare-cumpărare s-a efectuat „fără niciun îndemn străin”, ci benevol, vânzarea-cumpărarea fiind deci una care se baza pe un consimţământ valabil, neviciat.

Neînscrierea în cartea funciară a institutului şi a antecesorului contestatoarelor a fost consecinţa împrejurărilor determinate de război.

O dovadă a calităţii de proprietar este şi faptul că antecesorul contestatoarelor a încasat în această calitate despăgubirea de expropriere el neputând să o încaseze decât în această calitate potrivit actelor normative în materia exproprierii de la acea dată.

În raport de cele arătate se reţine calitatea de proprietar al antecesorului contestatoarelor asupra imobilelor teren şi construcţii situate în municipiul Bistriţa str. Pescarilor nr. 4.

Urmează ca în baza art. 23 alin. 1 şi art. 4 al 2 din Legea nr. 10/2001 să se constate calitatea de persoană îndreptăţite la măsuri reparatorii a contestatoarelor în calitate de moştenitori ai proprietarului expropriat, aşa cum rezultă din actele de stare civilă depuse de la dosar. De altfel, nici prin decizia atacată nu se contestă această calitate a contestatoarelor.

În ce priveşte măsurile reparatorii, contestatoarele au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv.

Prin decizia atacată „se respinge cererea de restituire” privind imobilele situate în Bistriţa str. P. nr. 4, nr. top. 3111/23/2.

Se constată astfel că decizia este nelegală şi cu privire la acest aspect, întrucât nu se pronunţă asupra cererii de despăgubiri formulate prin notificare.

Constatând calitatea de persoane îndreptăţite a contestatorului instanţa urmează să stabilească dreptul acestora la despăgubiri în condiţiile art. 11 al. 5 din Legea nr. 10/2001 şi având în vedere dispoziţiile art. 16 alin. 2 din Titlu VII din Legea nr. 247/2005 să oblige Primarul municipiul Bistriţa să înainteze dosarul Secretariatului Comisiei Centrele pentru stabilirea despăgubirilor, pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor.

În baza art. 274 Cod procedură civilă urmează să oblige pârâţii la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoare reprezentând onorariul avocaţial (judecător Marian Nicolae).

Domenii speta

Spete similare