Tardivitatea plângerii prealabile în raport de data cunoasterii autorului articolului calomniator publicat în presa. Tardivitatea recursului inculpatei si neagravarea situatiei în calea de atac a recursului partii vatamate determina împreuna imposi...

Tardivitatea plângerii prealabile în raport de data

cunoaşterii autorului articolului calomniator publicat în presă.

Tardivitatea recursului inculpatei şi neagravarea situaţiei în

calea de atac a recursului părţii vătămate determină împreună

imposibilitatea reformării sentinţei în sensul încetării

procesului penal în baza art. 10 lit. f c.p.p. raportat la art. 284

alin. 1 c.p.p. pentru tardivitatea plângerii prealabile.

Termenul de 2 luni prevăzut de art. 284 alin. 1 c.p.p. pentru depunerea plângerii prealabile pentru fapta prevăzută de art. 206 c.p. curge de la data cunoaşterii făptuitorului, fapt care este prezumat a fi realizat chiar din ziua publicării în presă a articolului calomniator, semnat de autoare.

Prin sentinţa penală nr. 42/10.01.2005 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 4547/2004 în baza art. 11 pct. 2 lit. a c.p.p. raportat la art. 10 lit. b/1 c.p.p. cu aplicarea art. 181 c.p. a fost achitată inculpata I.C. pentru fapta prevăzută de art. 206 c.p. iar în baza art 91 c.p. s-a aplicat acesteia amenda administrativă fiind admisă în parte acţiunea părţii civile U.M. cu obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata a 3.000 lei RON despăgubiri pentru daune morale către partea civilă şi cu obligarea acestor părţi la plata sumei de 50 lei RON cheltuieli judiciare către stat.

Prin sentinţă s-a reţinut situaţia de fapt în sensul că în săptămânalul Atac de Argeş din 22 decembrie 2003 sub semnătura inculpatei a fost publicat articolul „Demisie în justiţie – vicepreşedintele Tribunalului, judecător I.L. a renunţat la funcţie”. În cuprinsul articolului se reţine că inculpata a făcut afirmaţii în caracter tendenţios la adresa părţii vătămate.

În raport de criteriile prevăzute de art. 181 al. 2 c.p. s-a stabilit lipsa gradului de pericol social al infracţiunii prevăzute de art 206 c.p. şi s-a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a c.p.p. raportat la art. 10 lit. b1 c.p.p. cu aplicarea în baza art. 91 c.p. a amenzii administrative.

Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că sunt dovedite criteriile prevăzute de art. 998, 999 şi 1000 al. 3 cod civil pentru daunele morale produse prin fapta ilicită.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri partea vătămată şi inculpata ce au fost soluţionate prin decizia nr. 746/06.10.2005 de Tribunalul Olt.

Recursul inculpatei s-a constatat tardiv şi s-a respins prin decizia arătată întrucât în raport de data comunicării prin afişare a copiei de pe dispozitivul sentinţei către inculpata lipsă de la dezbateri şi de la pronunţare – 20.10.2005 – termenul de recurs de 10 zile a început să curgă de la această dată şi a expirat la 31 ianuarie 2005 cu aplicarea art. 179 al. 4 c.p.p. şi art. 186 al. 1 şi 4 c.p.p.

De aceea recursul depus la 23.02.2005 este tardiv întrucât data invocată de inculpată – 16.02.2005 – ca fiind aceea a comunicării copiei de pe dispozitiv este lipsită de relevanţă fără dovedirea unor motive temeinice de repunere în termen.

Recursul părţii vătămate s-a admis atât sub aspectul laturii penale cât şi civile.

În acest sens se reţine că în baza efectului neagravării situaţiei în calea de atac a părţii vătămate sentinţa nu a putut fi reformată pentru a se dispune încetarea procesului penal din cauza tardivităţii plângerii prealabile. Pentru partea vătămată termenul de 2 luni prevăzut de art. 284 al. 1 c.p.p. a început să curgă de la data cunoaşterii făptuitorului care este aceeaşi cu data publicării în presă a articolului defăimător.

Argumentele părţii vătămate privind luarea la cunoştinţă de articolul din 22.12.2003 cu ocazia unui alt articol al aceleiaşi inculpate la adresa părţii vătămate în 08.03.2005 s-au constatat ca irelevante. Partea vătămată este prezumată că a avut mijloacele necesare de valorificare a posibilităţii de cunoaştere a articolului încă de la data publicării în presă atât timp cât acesta era accesibil tuturor prin natura şi destinaţia sa. Nu se reţine infracţiunea confirmată ce să cuprindă atât fapta din 22.12.2003 cât şi pe cea din 08.03.2005 în unitate legală cu efecte ca plângerea prealabilă din 09.03.2005 să fie în termen şi faţă de prima faptă. Argumentul este acela că intervalul mare de timp dintre cele două articole impune concluzia unor rezoluţii infracţionale distincte.

 Imposibilitatea reformării sentinţei în sensul arătat este dată şi de tardivitatea căii de atac a inculpatei ce împiedică instanţa de recurs să-l soluţioneze în fond.

Domenii speta

Spete similare