Soluţionarea cauzei cu încălcarea dreptului la apărare. Consecinţele neîndeplinirii procedurii de citare

Sentinţă civilă 1222 din 18.11.2008


Prin sentinta civila nr. 1987din 16.06.2008  Judecatoria Câmpina  a respins ca neîntemeiata actiunea precizata formulata de reclamant împotriva pârâtului  si  a intervenientului retinând ca reclamantul nu poseda terenul pretins a fi dobândit prin cumparare de la tatal pârâtului M. I. nefacând dovada posesiei dupa data încheierii pretinsei conventii de vânzare -cumparare respectiv respectiv 20.05.1972 si nu a  prezentat martorii propusi pentru audiere caz în care terenul  în litigiu obiect al înscrisului dactilografiat depus la dosar nu a putut fi masurat fiind împrejmuit si folosit de terte persoane împrejurare confirmata de expertul topo  Baiuta Nicolae.

Recursul declarat împotriva acestei sentinte a fost admis de Tribunalul Prahova prin decizia civila nr. 1222 din data de 18 noiembrie 2008, casata  sentinta atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare  la Judecatoria Câmpina potrivit considerentelor acestei decizii.

A constatat tribunalul ca motivele invocate de reclamant conform carora cauza s-a  a fost solutionata cu lipsa de procedura fata de interveneint fara sa se tina seama de necesitatea acordarii unui teremen în acest sens fiind încalcate dispozitiile legale referitoare la  nerespectarea dreptului la aparare sunt întemeiate.

Tribunalul a apreciat ca instanta era obligata sa respecte dreptul la aparare al tuturor partilor inclusiv al reclamantului si sa se pronunte cu privire la toate cererile formulate de reclamant pe parcursul solutionarii  cauzei  deci inclusiv la termenul din 09.06. 2008.

A constatat tribunalul ca în cuprinsul  încheierii din 09.06.2008 nu exista nici o  referire cu privire la cererile  formulate de aparatorul reclamantului oral si în scris cu privire la modalitatea de solutionare a  acestora de unde  rezulta ca încheierea din 09.06.2008 de amânare a pronuntarii ce face parte integranta din sentinta si implicit sentinta sunt lovite de nulitate întrucat instantele judecatoresti sunt obligate sa se pronunte asupra oricaror cereri formulate si deduse judecatii inclusiv cu privire la cererile referitoare la administrarea unor probe.

Astfel instanta de fond era obligata sa se pronunte efectiv asupra cererilor formulate pe parcursul solutionarii  cauzei.