Admisibilitatea cerere de refacere sau de completare a probatoriului în faza procesuală a apelului. Limitele exercitării dreptului de proprietate rezultate din raporturile de vecinătate

Prin decizia civila nr.427 pronuntata la data de 3 iunie 2009 de Sectia civila a Tribunalului Prahova, a fost respinsa cererea de refacere a probatoriului formulata de apelanta-pârâta E.F., ca fiind neîntemeiata.

De asemenea, a fost anulat apelul declarat de apelantii-reclamanti din actiunea conexa Primaria or. Sinaia si Orasul Sinaia, prin Primar, dispunându-se respingerea apelului declarat de apelanta-pârâta-reclamanta E.F.,împotriva sentintei civile nr. 1348/21.11.2008, pronuntata de Judecatoria Sinaia, în contradictoriu cu intimatii-reclamanti-pârâti M.I., ca fiind nefondat.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca în ceea ce priveste apelul declarat de reclamantii din actiunea conexa, în sedinta publica din data de 29 aprilie 2009, instanta de control judiciar a invocat, din oficiu, exceptia de netimbrare ce a fost admisa prin încheierea de sedinta pronuntata la acel termen de judecata.

Asa cum s-a retinut si prin încheierea amintita(fila 34 dosar apel), potrivit art.20 alin.1-3 cu aplicarea art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar daca aceste taxe nu au fost platite în mod legal în momentul înregistrarii actiunii sau cererii, instanta va pune în vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata, neindeplinirea obligatiei de plata sanctionandu-se cu anularea actiunii ori a cererii.

În cauza, instanta de control judiciar a pus in vedere apelantilor-reclamanti, potrivit mentiunilor realizate în cuprinsul citatiilor ce le-au fost adresate obligatia de a achita o taxa judiciara de timbru in suma de 4 lei si un timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost stabilite în raport de obiectul actiunii conexe, conform art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997, respectiv art.3 din OG nr.32/1995 modificata.

Cum apelantii-reclamanti nu s-au conformat obligatiei de a achita sumele indicate pana la termenul de judecata stabilit, din data de 29 aprilie 2009, in baza art.137 alin.1 Cod procedura civila cu aplicarea art.21 alin.3 si art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997 coroborate cu art.3 din OG nr.32/1995, ca efect al admiterii exceptiei de netimbrare prin încheierea din 29.04.2009, invocata din oficiu, tribunalul a dispus anularea apelului declarat de Orasul Sinaia, prin Primar, si Primaria or.Sinaia împotriva sentintei civile nr. 1348/2008 a Judecatoriei Sinaia, ca fiind netimbrat.

Se impune precizarea ca în favoarea apelantilor-reclamanti nu opereaza vreo dispozitie cuprinsa în Legea nr.146/1997 sau în alt act normativ special prin care sa fi fost scutiti de obligatia achitarii taxei judiciare de timbru, în conditiile în care actiunea conexa nu vizeaza venituri publice.

În ceea ce priveste cererea formulata de catre apelanta-pârâta de refacere a probatoriului administrat în primul ciclu procesual, instanta de control judiciar a constatat ca proba cu interogatoriile reclamantilor a fost încuviintata de judecatorul fondului prin încheierea pronuntata la termenul din data de 21 februarie 2006.

La termenul de judecata din 2 mai 2006 a fost luat interogatoriul propus de pârâta-reclamanta lui Mihai Ilie (82 dosar fond), în vreme ce la termenul din 23 mai 2006  s-a luat act de sustinerile reclamantului-pârât potrivit carora Mihai Iosefina nu se va prezenta personal în fata instantei(fila 109).

Cu toate acestea, din analiza actelor procesuale efectuate în cauza ulterior acestui termen, rezulta ca pârâta-reclamanta nu a solicitat sa se dea eficienta prevederilor art.225 Cod procedura civila.

Practic, potrivit art.295 Cod procedura civila, instanta de apel poate încuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea unor probe noi.

Cu toate acestea, asa cum s-a decis în mod constant în jurisprudenta,  instanta de control judiciar poate respinge cererea de readministrare a probelor de la prima instanta daca o gaseste inutila, fata de împrejurarea ca acele probe sunt câstigate cauzei si pot contribui la formarea convingerii sale.

În concret, apelanta-pârâta nu si-a motivat cererea de administrare din nou a probei cu interogatoriile intimatilor-reclamanti, motiv pentru care, la termenul de judecata când au avut loc dezbaterile asupra fondului, tribunalul a respins aceasta cerere formulata de E.F., ca fiind inutila cauzei.

Referitor la expertizele topografie si constructii civile, cu prilejul judecatii în fond au fost efectuate câte doua lucrari în fiecare dintre aceste specialitati, de experti diferiti ce au procedat si la întregirea rapoartelor întocmite initial, ca urmare a admiterii obiectiunilor partilor cu interese contrarii, tocmai pentru ca fiecare dintre acestea sa beneficieze de o posibilitatea rezonabila de a-si expune cauza în conditii care sa nu o dezavantajeze în mod semnificativ fata de adversar, ceea ce determina concluzia respectarii principiului egalitatii armelor, ca garantie a dreptului la un proces echitabil consfintit prin dispozitiile art.6 par.1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului (Hotarârea Curtii data în cauza Dombo Beheer B.V. contra Olandei).

Practic, aceste mijloace de proba sunt apte sa permita aflarea adevarului în cauza, în scopul pronuntarii unei hotarâri legale si temeinice, neputând fi acceptata pretentia apelantei de efectuare a unor alte expertize doar pentru ca acelea deja administrate o nemultumesc, invocând doar consideratii pur subiective, ce nu au fost demonstrate în vreun fel, în încercarea sa de a înlatura constatarile specialistilor desemnati de instanta de fond ale caror obiectivism si probitate profesionala nu pot fi puse la îndoiala, în lipsa unor dovezi certe, mai ales ca, asa cum rezulta din Sentinta penala nr. 455/2008 a Tribunalului Prahova(filele 295-297 dosar fond) expertul Cernat Cornel Alexandru a refuzat sa primeasca suma pretins oferita de reclamantul Mihai Ilie, fiind mentinuta solutia Parchetului de pe lânga Tribunalul Prahova de neîncepere a urmaririi penale fata de acesta pentru infractiunea de luare de mita.

Cu atât mai mult, nu poate fi acceptata pretentia apelantei ca expertizele solicitate sa fie efectuate de experti care îsi desfasoara activitatea pe raza altui judet.

Prin urmare, în baza art.295 cu aplicarea art.167 alin.1 Cod procedura civila, tribunalul a respins si cererea pârâtei E.F. de efectuare a unor noi expertize în specialitatile topografie si constructii civile, ca fiind neîntemeiata.

Examinând sentinta atacata, prin prisma motivelor de apel formulate de pârâta-reclamanta, dar si a dispozitiilor legale incidente, tribunalul apreciaza ca aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.

Astfel, sub aspectul criticii referitoare la admiterea eronata a cererii reclamantilor privind obligarea pârâtei sa le permita accesul pe proprietatea sa pentru executarea lucrarilor de reparatii la locuinta lor, tribunalul constata ca instanta de fond a realizat o corecta apreciere a materialului probatoriu, stabilind ca necesitatea realizarii respectivelor lucrari este demonstrata prin depozitia martorului Antonescu Mihai (filele 70-71 dosar fond) care a relatat faptul ca în interiorul garajului intimatilor peretele este umed, mucegait probabil datorita umezelii exterioare care provine de la apele pluviale care se scurg de pe casa apelantei.

Aceasta declaratie se coroboreaza cu depozitia martorei Boldesco Daniela (filele 72-73 dosar fond) care a confirmat împrejurarea ca la constructia proprietatea pârâtei  nu sunt jgheaburi, astfel încât toata apa se scurge pe peretele constructiei ce apartine familiei Mihai.

În plus, din raportul de expertiza în specialitatea constructii civile, întocmit si întregit de expert Dabija Mihail Bogdan (filele 130 -134) rezulta ca peretele garajului aflat pe linia de hotar prezinta urme de infiltratii la interior produse prin scurgerea necontrolata a apelor din precipitatii de pe acoperisul constructiei pârâtei, situatie atestata si de plansa fotografica anexata la raportul de expertiza.

Prin urmare, este total nefondata sustinerea apelantei potrivit careia reclamantii nu au probat existenta si necesitatea executarii lucrarilor de remediere a starii garajului care, în caz contrar, s-ar putea degrada considerabil, acesta fiind folosul practic pe care îl urmaresc prin promovarea demersului judiciar, cu consecinta îndeplinirii conditiei interesului intimatilor ce este legitim, personal, nascut si personal.

În plus, dupa ce relatiile de vecinatate ale partilor au devenit tensionate, este putin probabil ca apelanta ar mai permite de bunavoie accesul reclamantilor pe terenul proprietatea sa, asa cum, într-adevar, a procedat în trecut atât cu familia Mihai, cât si cu persoana de care acestia au cumparat imobilul, conform depozitiei martorului Antonescu Mihai.

În principiu, exercitarea dreptului de proprietate este nelimitata, astfel ca proprietarul unui bun are dreptul de a-l poseda, de a-l folosi, de a-i culege foloasele si de a dispune de el în mod exclusiv si absolut, dar cu precizarea: "în limitele legii".

Practic, art.41 din Constitutia României prevede ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii si obiceiului, revin proprietarului, legiuitorul dorind sa acopere întreaga sfera a raporturilor de vecinatate, indiferent de izvorul lor.

Îngradirile legale privesc acele prescriptii care rezulta din dispozitii legale, oricare ar fi ele, în vreme ce asigurarea bunei vecinatati este reglementata constitutional, prin art. 41 alin. 6, ca obligatie ce revine titularilor dreptului de proprietate.

În acest context, trebuie mentionat faptul ca raporturile de vecinatate creeaza anumite restrictii - cum sunt servitutile naturale si legale -, precum si obligatia de toleranta dintre locatari, pâna la limita tulburarii normale produsa acestor aporturi. Pentru a atrage însa raspunderea civila este necesar ca tulburarea raporturilor de vecinatate sa fi produs pagube.

Practic, mijloacele de proba analizate anterior constând în depozitiile celor doi martori ascultati în cauza coroborate cu concluziile expertului în specialitatea cnstructii civile Dabija Mihail Bogdan îndreptatesc concluzia primei instante potrivit careia sunt îndeplinite toate conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a apelantei, conform art.998 Cod civil, care, prin modalitatea în care si-a amplasat constructia executata cu nerespectarea autorizatiei de construire detinute initial, atât sub aspectul amplasamentului  în teren, cât si în privinta structurii si destinatiei, a produs o paguba reclamantilor constând în degradarea peretelui garajului prin infiltratiile generate exclusiv de scurgerea necontrolata a apelor din precipitatii de pe acoperisul casei cu care se învecineaza.

În acest sens, afirmatia apelantei ca "igrasia" s-ar datora câtorva galeti de apa aruncate de reclamant pe perete înaintea efectuarii expertizei nu are suport probator, urmând a fi cenzurata, în conditiile în care situatie de fapt respectiva a fost constatata si de primul expert constructor Maghiar Ioan (fila 42 dosar fond)- din motivele de apel nerezultând ca intimatul Mihai Ilie ar fi efectuat aceeasi operatiune.

De asemenea, nu poate fi ignorat faptul ca expertul Dabija Mihail Bogdan a retinut ca reclamantul a încercat sa diminueze efectele infiltratiilor prin executarea unei hidroizolatii pe fata exterioara a peretelui, valoarea prejudiciului proprietarilor garajului fiind determinata în mod corect, în raport de lucrarile pe care le implica si de costurile materialelor.

În ceea ce priveste motivul de apel referitor la solutia data actiunilor sale în revendicare si granituire, trebuie remarcat faptul ca masuratorile efectuate de expertul Murgoci Constantin Dorin si concluziile acestuia, având pregatire de specialitate si beneficiind de aportul unor instrumente performante, sunt combatute de apelanta-pârâta cu unicul argument de natura empirica al observarii mutarii liniei de hotar "cu ochiul liber".

De altfel, la determinarea liniei reale de hotar dintre proprietatile partilor expertul indicat a avut în vedere titlurile de proprietate invocate de acestea, inclusiv schitele lor anexa, dar si împrejurarea ca la momentul când autorii pârâtei Ion, Nicolae si Gheorghe Enoiu au dobândit terenul care, în prezent, apartine acesteia hotarul cu imobilul vecin era marcat de zidul constructiei detinute de reclamanti(filele 228-230 si 285-286 dosar fond).

În plus, ambii martori ascultati de prima instanta au precizat ca aliniamentul hotarului era marcat de doi stâlpi vechi care nu au fost mutati, Boldesco Daniela precizând ca gardul existent se afla în aceeasi stare din anul 1970.

Se impune precizarea ca explicatiile expertului în specialitatea topografie pentru diferentele minore între dimensiunile terenurilor din titlurile de proprietate si cele stapânite efectiv sunt absolut pertinente, fiind în mod corect, validate de instanta de fond, atât timp cât latimile terenului reclamantilor sunt mai mici la ambele capete ale proprietatii fata de schisa anexa la contactul de dobândire.

Or, modalitatea în care proprietatile partilor sunt amplasate conduce la concluzia ca singura modalitate în care intimatii ar fi putut acapara o portiune din terenul reclamantei era prin deplasarea liniei de hotar înspre apelanta, ceea ce ar fi trebuit sa conduca, în mod obligatoriu, la cresterea în latime a acestui  bun.

De fapt, pe lânga faptul ca diferentele foarte mici constatate se încadreaza în tolerantele admise prin Ordinul Directorului ANCPI nr.634/2006, nu trebuie ignorat nici faptul ca forma laturii care desparte proprietatea apelantei de celalalt vecin este diferita fata de schita anexa la contractul prin care Ion, Nicolae si Gheorghe Enoiu au devenit proprietari, astfel ca diferenta în minus a latimii de la strada a fost pozitionata de expertul Murgoci Constantin Dorin catre proprietatea Vivareli, diminuarea laturii din spate neavând legatura cu proprietatea reclamantilor cu care nu se învecineaza.

Referitor la ultimul motiv de apel, prin cererea reconventionala formulata de apelanta-pârâta, aceasta a solicitat în mod expres obligarea reclamantilor sa demoleze streasina constructiei lor care depaseste cu 40 cm linia de hotar si sa ia masuri pentru a se impiedica scurgerea apelor de pe acoperisul casei acestora pe proprietatea sa.

Este adevarat ca, potrivit pricipiului disponibilitatii instituit de art.129 alin.6 Cod procedura civila, instanta este tinuta sa hotarasca numai asupra obiectului cererilor deduse judecatii-principale, incidentale sau accesorii, dar solutiile ce pot fi adoptate sunt diverse: admitere în tot, admitere în parte sau respingerea actiunii, ca neîntemeiata ori ca urmare a admiterii vreunei exceptii de procedura sau de fond.

În cauza, instanta de fond nu a încalcat principiul disponibilitatii atunci când a instituit obligatia reclamantilor de a repara tot sistemul de colectare si scurgere a apelor din precipitatii - jgheaburi, burlane, parazapezi-pentru ca, de fapt, a admis în parte aceasta pretentie a pârâtei-reclamante, stabilind ca respectivele reparatii constituie masurile (pretinse prin cererea reconventionala) necesare si suficiente pentru ca apele pluviale de pe acoperisul casei intimatilor sa nu se mai scurga pe terenul apelantei.

În mod corect judecatorul fondului a considerat ca fiind neîntemeiata, excesiva si neeconomica cererea pârâtei ca reclamantii sa-si desfiinteze streasina care depaseste linia de hotar, atât timp cât nici prin dispozitiile art.615 Cod civil, dar nici prin alt text legal nu s-a institut interdictia ca linia streasinii sa depaseasca limita terenului pe care este edificata locuinta, cu alte cuvinte sa se afle proiectia ei in proprietatea invecinata, în masura în care se respecta servitutea privind picatura.

Fata de toate ratiunile expuse, în baza art.296 cu aplicarea art.129 alin.4 si 6 Cod procedura civila coroborate cu art.480, 615 si art.998 Cod civil, tribunalul a dispus respingerea apelului declarat de pârâta-reclamanta împotriva sentintei civile nr. 1348/21.11.2008, pronuntata de Judecatoria Sinaia, în contradictoriu cu intimatii-reclamanti-pârâti M.I., ca fiind nefondat.

Domenii speta

Spete similare