Faliment

Sentinţă comercială 773 din 01.04.2009


Debitoarea S.C. E. S.A. prin administrator special  M. L. a contestat înscrierea în tabelul de creanta a creditoarei S.C. A. M. G. S.A. cu suma de 147.922,63 lei.

În motivare s-a aratat ca nu se contesta suma de 58.464,77 lei care reprezinta c/valoare servicii prestate si neachitate, ci suma de 89.467,86 lei penalitati de întârziere, stabilite în mod unilateral de creditoare, respectiv 1 %/zi de întârziere pentru neachitarea facturilor la scadenta , deoarece semnarea si stampilarea facturii de catre un reprezentant al debitoarei nu poate avea valoarea unui acord de vointa care sa duca la conturarea unui contract, nesemnificând acceptarea la plata.

Pe de alta parte, nu exista clauza care sa stipuleze ca penalitatile de întârziere pot depasi cuantumul creantei principale.

Debitoarea prin administrator special a formulat contestatie si împotriva înscrierii în tabelul de creanta a creditoarei S.C. R. L. IFN S.A. cu suma de 1.934.041,08 lei, în baza contractelor de leasing financiar încheiate de parti.

S-a aratat ca aceste contracte s-au reziliat de plin drept, întrucât debitoarea nu a mai putut sa-si execute obligatia de a plati ratele de leasing.

În aceste conditii, debitoarea era obligata sa restituie utilajele, sa plateasca suma de bani aferenta celor doua rate neachitate si în plus sa plateasca în întregime restul ratelor de leasing, ca si cum contractul s-ar fi derulat în continuare; debitoarea a apreciat aceasta clauza penala drept abuziva , deoarece face excesiv de împovaratoare obligatia debitoarei , iar disp. art.1087 cod civil trebuie raportate la disp.art.5 cod civil, în sensul ca nici o prevedere contractuala nu poate deroga de la ordinea publica si bunele moravuri; contractul nu poate fi transformat prin clauze abuzive într-un instrument de îmbogatire fara justa cauza .

Judecatorul sindic  a retinut , referitor la prima contestatie , ca între parti au avut loc relatii comerciale, creditoarea prestând servicii de reparatii pentru care a emis facturile fiscale depuse la dosar , în cuprinsul carora se mentioneaza ca documentul tine loc de contract  de vânzare-cumparare si ca pentru fiecare zi de întârziere fata de termenul de achitare specificat se percepe o penalizare de 1 %/zi.

Penalizarile de 1 % mentionate au natura unei clauze penale pentru întârziere la executare care trebuie sa îndeplineasca conditiile de validitate ale oricarui contract, printre care si consimtamântul partilor, conform disp. art. 948 cod civil.

S-a retinut ca partile nu au încheiat un contract prin care sa stipuleze clauza penala, facturile fiscale în litigiu fiind emise în mod unilateral de creditoare cu mentiunea penalizarii , iar  semnarea de primire pentru facturi nu poate avea semnificatia acceptarii acestei clauze de catre debitoare, cât timp debitoarea, societate comerciala, poate sa-si exercite drepturile si sa-si asume obligatii prin organele de conducere - reprezentantii legali, în speta nerezultând o atare împrejurare , respectiv a realizarii acordului de vointa pentru plata penalitatilor de întârziere.

În consecinta , contestatia a fost admisa ca întemeiata.

Referitor la a doua contestatie, s-a retinut ca în contractele de leasing financiar încheiate de parti exista mentiunea ca debitoarea în calitate de utilizator, prin semnarea contractului, "declara ca este de acord cu conditiile generale si ca îsi asuma toate obligatiile prevazute de acestea", conditiile generale de leasing financiar constituind o anexa a contractului.

Potrivit disp. art. 8.2 din conditiile generale , în cazul neplatii unei rate de leasing timp de 2 luni consecutive de la data scadentei, finantatorul are dreptul sa ridice obiectele leasingului, precum si dreptul de a considera contractul desfiintat de drept, fara a mai fi necesara punerea în întârziere si fara orice alta formalitate prealabila.

În acest caz, utilizatorul are obligatia: a) de a restitui finantatorului obiectul leasingului; b) de a plati finantatorului ratele de leasing scadente si neachitate pâna în acel moment, inclusiv penalitatile aferente si o indemnizatie de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala.

Analizând indemnizatia de reziliere s-a constatat ca are natura unei clauze penale si , desi în principiu instanta de judecata nu poate sa-i reduca cuantumul decât micsorând proportional cu ce s-a executat, în caz de executare partiala a obligatiilor de catre debitor, conform disp.art.1070 cod civil, totusi, este obligata sa verifice respectarea principiului reglementat de art.5 cod civil, neputându-se deroga de la dispozitiile de ordine publica.

În speta s-a constatat ca , desi a semnat contractele de leasing financiar, debitoarea a avut posibilitatea de a negocia cu finantatorul - creditoarea - numai în privinta obiectului leasingului, a duratei contractului, a platilor ce urmau a fi efectuate, iar nu si conditiile generale de leasing la care debitoarea a aderat fara a le negocia în mod direct cu creditoarea, aspect ce reiese din redactarea conditiilor generale, tipizate , care au fost numai aduse la cunostinta utilizatorului , existând mentiunea luarii la cunostinta de catre utilizator în cuprinsul contractelor.

Totodata, s-a retinut ca potrivit dispozitiilor OG nr.51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing - art.15 - în cazul în care utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta în contractul de leasing, finantatorul are dreptul de a rezilia contractul , iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pâna la data restituirii în temeiul contractului.

Asadar, nu exista o obligatie a utilizatorului decurgând din lege de a plati pe lânga sumele mai sus precizate si toate celelalte rate de leasing ramase de achitat, precum si valoarea reziduala; plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, dupa reziliere, precum si a valorii reziduale reprezinta în fapt o sarcina evident excesiva impusa utilizatorului, ajungându-se la situatia în care este mai profitabil pentru finantator sa nu fie executat contractul, decât sa fie executat, deoarece ar obtine pe lânga bunurile contractate si plata ratelor de leasing si valoarea reziduala.

Pe de alta parte, s-a retinut ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutarii corespunzatoare a obligatiilor de catre debitoare nu ramâne nereparat în cazul înlaturarii indemnizatiei, creditorul obtinând toate sumele datorate pâna la data restituirii bunurilor, precum si penalitatile aferente.

Date fiind caracterul de adeziune al contractelor de leasing si dezechilibrul vadit disproportionat creat în detrimentul debitoarei între drepturile si obligatiile partilor a fost admisa contestatia, fiind  înlaturata indemnizatia de reziliere.